Una dintre principalele acţiuni pe care are de gând Alexandru Tănase să le realizeze în cadrul reformei justiţiei - o reformă pe care Tănase, proaspăt revenit în fruntea ministerului justiţiei, a numit-o zilele trecute eşuată - este restructurarea Curţii Supreme de Justiţie (CSJ). Ce cred magistrații moldoveni ?
Sistemul de justiţie moldovean pune la dispoziţia justiţiabilului trei căi de atac, ultima fiind CSJ, iar statistica arată că aproape 90% din dosare se finalizează abia după epuizarea ultimei şanse. Câte din dosare obţin o soluţie total diferită de cea pronunţată în instanţa de fond nu e, statisitic, chiar clar, dar cert e că acest lucru se întâmplă adesea şi e, la părerea experţilor, dovadă clară că ceva nu merge cum trebuie în justiţie.
La prezentarea priorităţilor noului său mandat, Alexandru Tănase a spus că are de gând să pună capăt acestei „concentrări excesive de competenţă la CSJ”, pentru asta va iniţia o reducerea drastică de personal şi competenţe a instanţei supreme.
Cunoscutul veteran al justiţiei moldovene Victor Puşcaşu care a condus în trecut cele mai importante instituţii de justiţie de la Chişinău, începând cu Curtea Supremă şi încheind cu Curtea Constituţională, l-a criticat pe Alexandru Tănase pentru această şi alte intenţii pe care le-a anunţat, spunând că ele reflectă o înţelegere greşită a problemelor din justiţie:
„El nu spune nici un cuvânt despre excluderea controlului politic asupra justiţiei, nu explică de ce s-a făcut partajarea pe criterii politice a instanţelor, nu spune cui i-a revenit CSJ. Dauna cea mai mare s-a adus justiţiei anume prin acea partajare. Eu cred că e necesară o evaluare a reformei justiţiei începând cu 1996. În 1996, în componenţa CSJ au activat 15 magistraţi, aşa cum propune dl. Tănase. Asta a fost reforma. Apoi a urmat contrareforma, în 2002, iar numărul de judecători a fost majorat până la 53, apoi, în 2011, s-a micşorat la 33, dar s-au adăugat 99 de referenţi. Acum dl Tănase socoate că ar fi bine să ne întoarcem la varianta iniţială. Foarte bine, dar în 1996 era cu totul alt sistem, erau tribunale şi cauzele din prima instanţă se terminau la apel, iar cele din tribunale – în CSJ. Marea masă de procese se examinau în prima instanţă. De aceea, eu cred că e necesar de evaluat toată reforma şi atunci multe probleme vor ieşi la suprafaţă.”
Avocatul Gheorghe Malic spune că transformarea CSJ într-o instanţă de casaţie, aşa cum îşi doreşte noul ministru, are rost doar dacă s-ar găsi soluţii-minune prin care calitatea actului de justiţie să fie îmbunătăţit în instanţele de fond:
„Se poate de discutat despre aceasta doar dacă o să lucreze bine instanţele ierarhic inferioare, ca să existe o balanţă legală efectivă. Acum, ele nu funcţionează aşa cum ar trebui, iar calitatea justiţiei este proastă. Sunt decizii chiar aberante adoptate de instanţele de fond şi curţile de apel. Am atenţionat şi data trecută, spunem şi acum: atâta timp cât lucrurile nu sunt analizate şi făcute în grabă, n-o să aducă efectul scontat. Pur şi simplu o să vopsim un gard în altă culoare şi nimic nu se va schimba. Trebuie mai întâi să avem decizii bune, apoi să ne gândim la eliminarea unor căi de atac.”
Victor Munteanu este un alt avocat cu care am reuşit să discutăm subiectul:
„Ca şi chestiune de principiu, eu cred că două instanţe ar fi suficiente, atribuindu-se CSJ rolul de instanţă de casaţie. Văd şi eu rolul CSJ ca unul de filtru pentru CEDO, în sensul că să se limiteze la uniformizarea practicii judiciare şi respectarea jurisprudenţei CEDO. Dar eu sunt un pic sceptic referitor la timpul de implementare a acestor intenţii. De fapt, dl. Tănase pleacă la drum cu un mandat destul de scurt, or propunerea unei legi, discutarea ei publică, expertizarea ei durează - sunt sceptic că într-un timp atât de scurt se poate reuşi ceva”.
Alexandru Tănase a vorbit mult despre restructurarea CSJ şi în timpul primului său mandat de ministru, dar atunci nu apucase să-şi realizeze ideea. Acum, măsura figurează printre primele într-un plan de reforme pe care l-a făcut public zilele trecute şi pentru care a spus că are susţinere politică pentru a-l pune în practică.
