Linkuri accesibilitate

Un punct de vedere săptămânal la Europa Liberă.


Orice se poate spune despre Republica Moldova, dar nu și că cei care mai au curajul să rămână aici s-ar plictisi. Viața locuitorilor săi e un fel de montagnes russes – acel joc dintr-un parc de distracții, cu vehicule care aleargă nebunește pe un tobogan presărat cu suișuri și coborâșuri amețitoare, provocând țipete de groază, dar și extazul turiștilor.

În ultimele zile moldovenii au avut câteva asemenea viraje abrupte. Plăcerea, e drept, n-a fost prea mare, în schimb foarte puternică senzația de vertij. Mai întâi, interviul cu asasinul Proca, difuzat de o televiziune privată la o oră de maximă audiență. Un individ condamnat la ani grei de închisoare în România și cercetat și în Marea Britanie în dosarul unei tentative de omor eșuate, a mărturisit că persoana care l-a angajat să-l lichideze pe bancherul Gorbunțov, refugiat la Londra, este Vladimir Plahotniuc, liderul PD și coordonatorul actualei guvernări de la Chișinău.

Mărturiile lui Proca au provocat o sumedenie de reacții: polemici, interpretări, declarații confuze. Adversarii lui Plahotniuc, mulți dintre ei, au jubilat, anunțând victorioși (o făcuseră de mai multe ori până acum) „începutul sfârșitului” pentru cariera politică a oligarhului. Susținătorii lui Plahotniuc – și aici ne gândim la rețeaua de comentatori, bloggeri, troli și simpli membri de partid – s-au grăbit să spună că întreaga poveste e o făcătură, o calomnie. Televiziunile din holding au contraatacat cu alte interviuri ale unor personaje din lumea interlopă din Moldova și de aiurea – colegi de breaslă ai killer-ului Vitalie Proca –, în care telespectatorului moldovean, gata halucinat și bulversat, i s-a comunicat un alt „adevăr”: regizorul crimei este de fapt politicianul pro-rus exilat la Moscova, Renato Usatîi, și că în general cum poate fi luat în serios delirul unui criminal condamnat la ani grei de închisoare, care pentru o sumă de bani e gata să emită orice elucubrație?

O altă categorie de observatori ai scenei politice, oripilați de interviul lui Proca, au adoptat o atitudine oarecum imparțială: și-au cerut scuze pentru acest atac la sensibilitatea ultragiată a publicului, temându-se chiar ca unii dintre telespectatori să nu rămână cu sechele fizice sau psihice după asemenea noutăți terifiante. De parcă moldovenii noștri, cărora li s-au furat cu miliardele banii din bănci, n-ar mai putea asimila încă o știre horror despre clasa politică moldoveană, organic conectată la lumea criminală.

Vom asista probabil în continuare la lungi dispute între tabere, se vor filma noi episoade, cu alți martori, care vor avea și ei revelații abrupte și procese de conștiință, așa încât subiectul – recte, povestea misteriosului comanditar al lichidării lui Gorbunțov – va fi ținut în actualitate măcar de cei care vor avea interesul să stoarcă de aici dividende politice, iar televiziunile să-și asigure audiență.

Dacă totuși ar dori cineva să afle adevărul despre această afacere controversată, un început logic ar fi să cerceteze modul în care un killer condamnat de justiția moldoveană – l-am numit pe Vitalie Proca – este eliberat din pușcărie, capătă un pașaport moldovenesc în câteva ore (omul chiar a fost chemat să-și depună actele a doua oară; un cetățean cinstit n-ar fi avut un asemenea privilegiu!), obține și un fals buletin de identitate românesc cu care se deplasează nestingherit la Londra, pentru a-l asasina pe un fost bancher, escroc cu stagiu, personaj important în „laundromatul” ruso-moldovenesc.

Trăim într-o epocă a informației. Toate semnăturile, intrările și ieșirile din registrul pașapoartelor, ora, data etc., se păstrează. N-ar fi atât de complicat să fie identificate persoanele implicate direct sau indirect în aceste crime împotriva statului de drept: șefii de birouri, funcționarii care au fost în tură, telefoanele pe care le-au primit. Numai să vrea instituțiile abilitate. Dar vor? Dl Harunjen, procurorul general de la Chișinău, s-a arătat foarte sceptic față de ultima „spovedanie” a lui Proca, iar în ce privește alte aspecte ale anchetei, cum e cel referitor la modul suspect în care asasinului încarcerat azi la Jilava i-au fost perfectate actele de ieșire din Republica Moldova, presa nu a obținut niciun răspuns din partea sa.

Dacă justiția moldoveană, cel puțin deocamdată, nu are chef să verifice faptele invocate de Proca, rămâne ca organele penale din România și Marea Britanie, țări implicate într-un fel în cazul cu pricina, să avanseze cu investigațiile.

Pentru a diminua, probabil, șocul dezvăluirilor despre care vorbim, marți, 7 noiembrie, s-a anunțat că mult pătimita primărie a Chișinăului al cărei șef liberal Dorin Chirtoacă se află în arest la domiciliu pentru acte de corupție, având un proces judiciar în plină desfășurare, s-a pricopsit cu un nou șef. Interimarul Nistor Grozavu, cercetat și el în dosarul parcărilor cu plată, și-a dat demisia din funcție, rămânând „vice” și numind-o în locul său pe omul de afaceri Silvia Radu, urmând ca un alt post de viceprimar să revină consilierului PPEM, Ruslan Codreanu.

Grozavu a recurs la o clauză din legea cu privire la primărie, votată pe șest de liberali în interesul lui Dorin Chirtoacă, care s-a întors acum împotriva acestuia. Presa a remarcat că fostul deja primar interimar și-a citit decizia de demisie cu voce tremurândă, copleșit de emoție și greșeli de exprimare.

Vestea a căzut ca un trăsnet. Silvia Radu a candidat anul trecut la președinția Republicii Moldova, fiind percepută ca unul dintre „competitorii spoiler” ai campaniei electorale, care trebuia să smulgă voturi de la reprezentantul Opoziției antioligarhice, Maia Sandu, dar a obținut un scor ridicol pe țară, iar în Chișinău tocmai 1 472 de voturi! Acum, grație sprijinului acordat de PD, Silvia Radu a ajuns în funcția de primar (interimar) al capitalei pe ușa din spate sau printr-un „atac raider”, cum s-au grăbit să formuleze unii jurnaliști cu memoria proaspătă.

Partidul Democrat și-a adjudecat astfel primăria Chișinăului, iar în cazul în care referendumul din 19 noiembrie va eșua (și PD poate determina acest eșec) va gestiona capitala, deși are un singur mandat în Consiliul Municipal. Situația se repetă. În urma alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014, PD-ul câștigase doar 15,8%, însă prin manevre obscure a reușit să preia controlul guvernării.

Cum ar zice plastic un alt fost primar de Chișinău, Serafim Urechean: pragmaticul lider PD adună cu grijă ceea ce stă risipit, împrăștiat pe jos. Misiunea sa este înlesnită de scandalurile de corupție în care se bălăcea anturajul primarului liberal Dorin Chirtoacă. Întrebarea este: o administrație amatoristă, lacomă și venală, trebuia înlăturată printr-o altă manevră dubioasă? În locul unor alegeri anticipate, care să permită cetățenilor să-și aleagă, într-o competiție deschisă, noul edil de Chișinău, Partidul Democrat preferă să joace pe contradicțiile dintre socialiști și liberali, pentru a-și promova interesele politice și de business.

Acum, Chișinăul va simți amprenta unei guvernări democrate, având la timonă o femeie cu multe averi și proprietăți, care s-a și apucat imediat de reamenajarea biroului lui Dorin Chirtoacă, dând de înțeles că intențiile sale merg mult mai departe decât un simplu interimat.

Aceasta-i politica de pe malurile Bâcului: între un thriller și o inginerie obscură, moldovenii își edifică propria „democrație originală”.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG