Linkuri accesibilitate

„Rusia, 1917. Soarele însângerat. Autocrație, revoluție și totalitarism”


Detaliu de pe coperta volumului.

Remarcabila capacitate de sinteză a lui Ioan Stanomir își găsește o nouă confirmare în proaspăt apăruta sa carte.

Autorul survolează istoria Rusiei pentru a încerca să dezlege ceea ce un mare specialist în domeniu (Martin Malia) a numit „enigma rusă” și pe de altă parte pentru a pune în lumină condițiile care au făcut posibile lovitura de stat din 7 noiembrie 1917 și instaurarea totalitarismului.

Vreme îndelungată, amintește autorul, Rusia a fost o autocrație, adică un regim în care statul era proprietatea unui despot ce dispunea discreționar de supușii săi. Un regim bazat pe brutalitate, suspiciune, refuz al pluralismului și al dialogului cu societatea. Paradoxal, acest regim a dat naștere unei intelectualități contestatare, ce se va radicaliza și va fi receptivă față de proiectul utopic comunist. În februarie 1917 s-a produs adevărata revoluție, de fapt – crede Stanomir – unica revoluție pe care a cunoscut-o Rusia și care a dus la abdicarea țarului. În schimb, prin puciul din noiembrie, Lenin și acoliții săi au anihilat premizele unei democratizări a societății și au restaurat, în definitiv, mecanismul autocratic.

Este examinat contextul în care Lenin a pus mâna pe putere, bolșevicii profitând de dorința de pace a soldaților și de dorința de pământ a țăranilor. Definitorie, în cazul lui Lenin, este ferocitatea cu care a urmărit înfăptuirea unei idei. Partidul comunist, așa cum l-a construit el, a fost un amestec de elan mistic și devotament militar. Stalin și apoi toți cei care au impus regimul comunist în diferite țări din lume au continuat proiectul liberticid. Singurul care vrea să facă reforme este Gorbaciov numai că angrenajul pe care îl pune în mișcare va provoca implozia sistemului.

Rusia de astăzi i se pare lui Stanomir o combinație între țarism și nostalgie sovietică, „o autocrație barocă, al cărei conducător este deopotrivă țar și secretar de partid”. În fine, autorul atrage atenția asupra prelungirilor ideologiei în diferitele ipostaze stângiste, unele promovând fără reținere cultul violenței. De unde, un avertisment necesar: „libertatea are nevoie de același devotament intelectual în apărarea ei. (…) Spectrul fanatismului bântuie încă lumea. Luptele veacului XX sunt și luptele noastre”.

--------------------

Rusia, 1917. Soarele însângerat. Autocrație, revoluție și totalitarism (editura Humanitas, 222 pagini).

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG