Linkuri accesibilitate

Referendum? Rezultate imprevizibile (I)


Cu siguranță, s-a scris mai mult despre decît s-a votat la referendumul din 6-7 Octombrie pentru revizuirea Constituției României, în chestiunea definiției familiei. Încercarea de a descrie familia, explicit, în Constituție, ca uniunea între un bărbat și o femeie nu a cîștigat suficientă susținere în votul popular. Adevărat, 91% din cei ce au votat au aprobat formula familiei ca relație între un bărbat și o femeie. Cum însă doar 20% din alegători s-au prezentat la vot, pragul de validare nu a fost atins și inițiativa de modificare a Constituției a eșuat.

Și înainte și după referendum, dezbaterea a urmărit, în special, chestiunile etice pe care le ridică definirea familiei. Însă rezultatul, destul de puțin așteptat, sugerează că problema e mai largă și antrenează, în primul rînd, consecințe politice. Dacă nu e prea mult sau prea devreme spus, referendumul s-ar putea dovedi un moment de turnură în viața politică a României. Referendumul a scos la lumină cîteva elemente noi și explozive, pînă acum inexistente sau desconsiderate dar, de acum înainte, foarte importante.

Mai întîi, e vorba de poziția în care rezultatul referendumului a pus aproape întreg sistemul politic și de partide românesc al ultimilor 30 de ani. Astfel, partidele mari, ca PSD, PNL, UDMR - clasici ai politicii post-comuniste - au fost, pentru prima oară, depășite și lăsate în urmă de reacția alegătorilor. Aproape 80% din alegători au refuzat sau au ignorat referendumul. E foarte greu de spus cîți din alegători au stat acasă cu intenția de a protesta prin boicot împotriva referendumului și cîți au stat acasă pentru că n-au înțeles miza sau nu au găsit-o importantă. Cert e că diferența între atitudinea sistemului politic și atmosfera publică a fost cum nu se poate mai mare. PSD ca principal promotor al referendumului, dar și partidele mari care nu s-au implicat direct în organizare, au fost, într-un fel sau altul, interesate de referendum. O foarte mare parte a publicului nu a fost deloc interesată sau a fost interesată în măsura în care s-a opus referendumului.

Din acest punct de vedere, sistemul politic oficial și societatea s-au așezat pe poziții complet opuse. Contradicția devine și mai interesantă dacă observăm că sistemul politic s-a prezentat foarte post pregătit la referendum. Nici unul din partidele mari nu a arătat energia, competența sau talentul necesare pentru a articula și susține o poziție clară și atrăgătoare. În genere, partidele mari au arătat ca un bloc unit prin incompetență și stîngăcie în fața problemelor puse la referendum; adică în fața chestiunilor de principiu moral, a valorilor și convingerilor publice. Partidele au excelat în clișee și într-un incomfort vizibil și vecin cu indolența la contactul cu acest tip de probleme. Nici o idee majoră, nici un argument și nici o voce distinctă nu au spart monotonia pasivă a sistemului. Toate partidele mari au lăsat impresia că, după un obicei vechi, așteaptă ca alegătorii să se conformeze și să bifeze linia prescrisă de sus. Nimeni n-a reușit să treacă de banalitățile obișnuite pentru a convinge și inspira alegătorii.

În același timp, forțele noi și atipice în politica românească, de la USR la mișcarea lui D. Cioloș și, mai cu seamă sfera activă pe mediile sociale, au arătat ceva complet diferit: un număr de idei clare, indiferent de îndreptățirea sau calitatea lor, un interes adesea furibund pentru problemele de acest tip. Raporturile au cristalizat rapid: sistemul politic oficial s-a arătat ruginit și arogant, masa socială a alegătorilor a întors spatele, s-a sustras sau a demonstrat o dinamică vie, dusă pînă la militantism și chiar excese regretabile. Importantă e, însă, diferența categorică de atitudine și competență. Astfel, cea mai importantă clarificare adusă de referendum e inadecvarea gravă a sistemului politic. Din păcate, această descoperire nu ține de un accident ci ilustrează o problemă fundamentală. Îndelung netratată, ea pare să grăbească momentul în care întreg sistemul va falimenta și se va prăbuși sau va continua o existență formală și nepopulară.

Traian Ungureanu

Fost parlamentar european (2009 – 2019), din partea PD-L (Partidul Democrat Liberal, apropiat președintelui Traina Băsescu) și ulterior a PNL (Partidul Național Liberal).

Jurnalist în România, între 1983-1988, Traian Ungureanu a lucrat la BBC, redacția pentru România, între 1989 – 2003. După care a devenit colaboratorul extern al Europei Libere, unde a scris despre politica din România și Europa, a ținut o cronică sportivă iar după ce a devenit europarlamentar, o cronică europeană. Semnează un blog politic și în fiecare vineri, un Jurnal de corespondent de la Londra.

Opiniile autorului nu reprezintă, neapărat, punctul de vedere al radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG