„Niciodată nu am împărtășit ideologia regimului de guvernare a Rusiei, însă am fost curios să încerc să mă înfiltrez în „fabrica de minciuni” și să văd din interior cum fucționează toate acolo”, povestește Leonid Krivenkov. Este chimist de profesie, a fost cameraman amator, iar după ce un amic, operator de televiziune, i-a propus să-i fie asistent în timpul filmării unui documentar despre palatele din Sankt-Petersburg, Leonid s-a angjat la televiziune. La început a fost un job aproape ilegal la emisiunea „Bună dimineața, Rusia”, iar în 2006, când a fost înființat postul de televiziune „Rusia-24”, a fost angajat chiar dacă nu avea nici studii corespunzătoare, nici experiența confirmată de lucru în domeniu. Leonid Krivenkov susține că pentru a fi angajat a fost nevoit să plătească șefilor mită în valoarea unui salariu lunar.
Timp de zece ani a lucrat în studioul 7 pentru emisii în direct, filma emisiuni cu participarea unor politicieni cunoscuți și a studiat foarte bine toată bucătăria din interiorul Companiei Teleradio de Stat a Rusiei. În 2016, Leonid Krivenkov a fost pensionat și, prin instanța de judecată a încercat să se împotrivească deciziei Companiei Teleradio care, în opinia lui, încalcă Codul Muncii. Însă toate instanțele de judecată au susținut partea Companiei Teleradio de Stat a Rusiei.
Într-un interviu pentru Radio Svoboda, Leonid Krivenkov a povestit ce a văzut el în studiourile postului „Rusia-24”.
Radio Svoboda: Când v-ați angajat la televiziune viziunile dumneavoastră erau aceleași ca și azi ori s-au format datorită celor văzute acolo?
Leonid Krivenkov: „Atitudinea mea față de regimul de guvernare a fost mereu una foarte atentă. Înțelegeam că ei își urmăresc propriile lor interese, mint populația încercând să afirme că votează legile pentru bunăstarea tuturor. Însă acolo am început să mă interesez mai mult de politică, deoarece toată ziua priveam știrile și le discutam cu prezentatorii TV. Uneori, într-o atmosferă degajată, după emisii, serveam câte un pahar de coniac și discutam. Îmi povestea cu totul altceva decât în fața camerelor de filmat. Aceasta mi-a permis să înțeleg cum stau lucrurile în Rusia.
În primii mei ani de lucru la „Rusia-24” mă șoca cinismul cu care
Toată lumea înțelegea că îi dezinformează pe telespectatori...
angajații își priveau activitatea. Bineînțeles, toată lumea înțelegea că îi dezinformează pe telespectatori. Pe canalul tehnic se purtau permanent discuții cum să prezinte o știre sau alta, uneori se propuneau versiuni din cele mai neverosimile și contradictorii. Gluma preferată a regizorilor și a prezentatorilor erau cuvintele „acum e rândul tău să minți”. Exact așa se adresau ei către corespondenți înainte să-i dea în emisie.”
Radio Svoboda: Deci, nu ați fost o cioară albă, un disident? Sunt mulți oameni cu asemenea viziuni acolo?
Leonid Krivenkov: „Da. Cred că majoritatea înțelege totul foarte bine. Cei care împărtășesc viziunile pro-guvernamentale sunt, mai degrabă, niște excepții. Unii încearcă să se dea drept patrioți putiniști. Nu știu, poate, joacă pentru public, poate, chiar sunt așa. Însă majoritatea sunt oameni normali care, din cauza anumitor circumstanțe, au ajuns pe această orbită, sunt nevoiți să se descurce cumva și să câștige astfel pentru trai.”
Radio Svoboda: Am auzit foarte des de la lucrătorii TV că odată cu schimbarea puterii cei care îl elogiază azi pe Putin îl vor ponegri cu același entuziasm.
Leonid Krivenkov: „Da, și eu consider la fel. Dacă puterea se va schimba, a doua zi ei vor spune cu totul altceva. Mulți oameni sunt dependenți, sunt nevoiți să spună ceea ce li se ordonă. Pentru că salariile la Compania Teleradio de Stat din Rusia sunt, pur și simplu, de râsul lumii. Dacă cineva din anumite motive începe să se comporte inadecvat, îi plătesc acel salariu care este menționat în contractul de muncă. Omul va pleca singur sau își va cere scuze. Șefii au pârghii prin care acționează asupra angajaților. Unii au luat credite, alții au venit la Moscova din alte regiuni, au cumpărat apartamente, trebuie să întoarcă datorii ipotecare. De aceea ei se țin de locurile lor de muncă și sunt nevoiți să se comporte așa cum li se cere.”
Radio Svoboda: Cineva are salarii de râsul lumii, iar cineva venituri uimitoare. Serghei Brilev și-a cumpărat un apartament în Londra care costă sute de mii...
Leonid Krivenkov: „Bineînțeles, diferențierea pe venit este una colosală. Unii prezentatori TV vin la serviciu în mașini luxoase cu șofer personal. Ei au surse suplimentare de venit: de exemplu, ei sunt adesea invitați la evenimente corporative în calitate de moderatori. Un operator de televiziune, însă, are un salariu de aproximativ 45 de mii de ruble, 42 de mii la mână. Munca e destul de intensivă, cere mult efort. Unii angajați primeau și mai puțin.
În același timp, salariile oficiale la Compania Teleradio de Stat sunt mizere, chiar pentru Rusia. Astfel, în 2015 salariul oficial al unui operator TV era de 6860 de ruble. Lunar! Este clar că nimeni nu va lucra pentru asemenea bani. De aceea în cadrul Companiei există un sistem ingenios de suplimente care se plătesc sau nu, dacă angajatul încearcă să se comporte „inadecvat”. De câteva ori primeam anume această sumă: 6860 de ruble. Din acest motiv m-am adresat în instanța de judecată care a considerat că totul este legal.”
Radio Svoboda: Probabil, cunoașteți dedesubtul mai multor curiozități care aveau loc în emisia televizată...
Leonid Krivenkov: „Cel mai cunoscut caz – 146% în cadrul alegerilor în Duma de Stat în 2011. Timp de câțiva ani am lucrat într-un studiou împreună cu prezentatorii Ivan Kudreavțev și Anna Șnaider care au anunțat în fața întregii țări cifra sumară de 146% de voturi. Am discutat pe această temă cu Anna, Ivan și redactorul-șef al „Rusiei-24”, Natalia Șcedrinski. Bineînțeles, nu era niciun angajat care obținea pentru aceasta, așa cum zicea președintele Comisiei Electorale Centrale, Ciurov, „un loc cald peste ocean”. Totul a fost mult mai simplu: din Kremlin spre „Rusia-24” a venit un ordin – câte procente în favoarea „Rusiei Unite” să fie prezentate în emisie. Redactorul-șef a întrebat: „Dar ce facem cu celelalte partide?” La care a primit un răspuns: „Iar în cazul celorlalte partide arătați cifrele reale”. Redactorul-șef nu a încercat să contrazică, deoarece Kremlinul știe cum e mai bine. Și a făcut exact cum i s-a poruncit. Astfel au ieșit 146 % de voturi.”
Radio Svoboda: De obicei, talk show-ul este un spectacol în care toate rolurile sunt în mare parte aranjate. Dar și acolo au loc anumite scăpări de situații...
Leonid Krivenkov: „Da, erau unii oaspeți care la primul interviu cădeau de acord să se comporte așa „cum trebuie”, iar apoi în direct începeau să vorbească așa cum este de fapt. A fost un mare scandal în legătură cu relatarea unui oaspete al emisiunii despre utilizarea armelor chimice de către trupele lui Bashar al-Asad. Oaspetele a început să povestească adevărul despre producerea și utilizarea substanțelor otrăvitoare de către trupele guvernamentale siriene. Cu o voce tremurândă redactorul-șef Alexei Kazakov striga prezentatorului în microfonul canalului tehnic: „Nu auzi ce spune ăsta? Închide-i gura imediat!” În aceeași clipă prezentatorul l-a întrerupt pe expert: „Din păcate, timpul nostru în emisie este limitat. Vă mulțumesc pentru acest interviu interesant”. Ulterior au sunat de la Kremlin și au făcut mare scandal. După aceea acest expert nu mai era invitat.”
Radio Svoboda: Cât de des se dau astfel de telefoane din administrația lui Putin sau din alte instituții și se fac scandaluri sau explicații ce trebuie de făcut?
Leonid Krivenkov: „Redactorii-șefi erau permanent sunați de anumite persoane din Kremlin care corectau conținutul știrilor. Despre conținutul acestor discuții a fost ușor să-ți dai seama, deoarece microfonul în studioul tehnic este, de obicei, este inclus și toți angajații care au acces la canalul tehnic aud răspusurile redactorului-șef.
După astfel de telefoane redactorul-șef cerea ca prezentatorul să relateze știrile dintr-o cu totul altă perspectivă, uneori chiar contrară celei din care același prezentator relata cu o oră în urmă.”
Radio Svoboda: Subiectele pot fi corectate datorită diferenței de fusuri orale, odată ce ele se mișcă pe orbită spre partea europeană a Rusiei. Se întâmplă des așa ceva?
Leonid Krivenkov: „Da, materialele care nu-i aranjau pe șefi erau ulterior redactate. Unele interviuri din emisia directă erau mult corectate la repetare. Îmi amintesc cum înregistram dezbateri între Jirinovski și Ziuganov. La început ei discutau destul de prietenos, însă atunci când au fost pornite camerele de filmat, au
Totul este un teatru, iar ei sunt niște actori. ...
început să se certe, au ajuns aproape la bătaie. Însă din moment ce camerele erau stinse și anunțată o pauză de publicitate, ei îndată începeau să discute pașnic despre nepoți, se transformau în cu totul alți oameni. Totul este un teatru, iar ei sunt niște actori. Nu poți să te superi pe actor pentru că are un astfel de rol.
Am mai reținut un caz interesant cu Serghei Mihalkov. Dimineața devreme trebuia să înscriu răspunsurile sale telefonice la un anumit subiect. I-au telefonat lui Mihalkov, dar am aflat că acesta se află în avion, care era în așteptarea permisiunii de a decola. Redactorul-șef a telefonat în mod operativ la Kremlin și zborul avionului a fost reținut cu o jumătate de oră. Desigur, am fost șocat de acest caz: doar pentru ca „Rusia-24” să poată lua de la cineva un interviu telefonic a fost reținută decolarea unui avion civil.”
Radio Svoboda: Multe lucruri depind de operator. Cineva poate fi arătat dintr-o perspectivă avantajoasă, iar cineva nu. Există la „Rusia-24” anumite reguli, cum trebuie arătați prezentatorii sau oaspeții?
Leonid Krivenkov: „La comanda regizorului, operatorul face totul ca imaginea să corespundă parametrilor impuși și stipulați de conducerea televiziunii. În studioul 7 al Companiei, pe perete, erau atârnate vreo douăzeci-treizeci de fotogradii imprimate de pe ecranul televizorului și confirmate de conducere. Imaginea emisă de către operatorul de televiziune trebuia să corespundă exact unei asemenea fotografii. Regizorul zicea operatorului, să zicem: „Camera doi – numărul opt”. Și trebuia să apară acel plan care la noi se numea „numărul opt” și corespundea modelului prevăzut.
La început nu prea înțelegeam de ce e nevoie de toate acestea, pentru că unele planuri nu arătau frumos. Odată unul din angajați a mișcat ușor un element al decorului. În câteva clipe a venit regizorul-șef, a făcut un scandal și a ținut o prelegere pe tema: de ce în studio nimic nu trebuie atins. „Credeți că toate aceste pătrățele și raze de lumină sunt aici doar pentru frumusețe?” (Din naivitate, anume astfel și credeam.) De fapt, nu a fost atât de simplu: din spusele regizorului-șef, designul studioului a fost elabolat de către cei mai buni psihologi cu scopul de a produce un impact asupra telespectatorilor la nivelul subconștientului. Indiferent de ce se spune, dacă stai, pur și simplu, și privești televizorul cu sunet închis, oricum asupra omului se exercită un impact.”
Radio Svoboda: Cum? Probabil, după această explicație ați încercat să înțelegeți cum și ce exercită acel impact?
Leonid Krivenkov: „Am discutat pe această temă cu un prieten-psiholog care mi-a zis că imaginile vizuale pot avea un asemenea efect. Într-un fel anume, imaginea provoacă încrederea față de ceea ce spune persoana de pe ecran.”
Radio Svoboda: Este vorba doar despre designul studioului sau despre perspective din care este arătat omul?
Leonid Krivenkov: „Și așta: designul studioului și o anumită perspectivă.”
Radio Svoboda: Cineva are grijă de loialitatea angajaților? Ați avut anumite probleme?
Leonid Krivenkov: „Am fost chemat de către asistentul operatorului-șef care m-a rugat să șterg anumite materiale de pe pagina mea de Facebook. Mi-am exprimat acolo opinia mea în legătură cu Ucraina care nu a fost conformă punctului de vedere oficial. Am fost nevoit să le șterg, după care conflictul s-a consumat.”
Radio Svoboda: Ați scris în adresarea către instanța de judecată că nu vi se oferea concediul pentru odihnă. Cum este posibil așa ceva?
Leonid Krivenkov: „În Compania Teleradio de Stat a Rusiei totul este făcut foarte ingenios: pentru a nu oferi angajaților concediu, dar și pentru a scoate de la ei bani, pe mine, dar și pe alți angajați ne concediau în fiecare an, iar a doua zi iarăși ne angajau (bineînțeles, nu era gratis).
Carnetul meu de muncă împreună cu anexa sunt pline de ștampilele companiei. Nu am fost în concediu timp de șapte ani. M-am adresat cu această ocazie în instanța de judecată, dar toate instanțele (inclusiv Curtea Supremă și Curtea Constituțională a Federației Ruse) au găsit legală neoferirea concediului șapte ani la rând. Cazul meu nu este unul singular și șapte ani nu este un record. Cunosc un angajat al Companiei care nu a fost în concediu timp de zece ani la rând.”
Radio Svoboda: Dar cum vi se scoteau banii?
Leonid Krivenkov: „Când am încercat să mă angajez la postul de televiziune „Rusia-24”, am auzit de la un angajat: „Ai ajuns pe planeta Taleviziunii Ruse, iar pe această planetă pentru tot trebuie
Trebuia să ofer conducerii salariul meu din prima lună de lucru, în jur de 23 de mii de ruble...
să plătești, inclusiv pentru angajare într-un post de muncă”. Mi s-a spus că problema angajării mele poate fi soluțională, însă rezolvarea problemei va costa niște bani. Trebuia să ofer conducerii salariul meu din prima lună de lucru, în jur de 23 de mii de ruble. Eram nevoit să cad de acord. Peste o lună am primit primul meu salariu pe care l-am dat. Apoi contractul meu de muncă era prelungit.
Am lucrat la „Vesti” mai mulți ani, până când noul redactorul-șef nu a crescut de două ori suma „birului” în schimbul prelungirii contractelor de muncă pentru anumiți angajați, inclusiv pentru
M-am săturat să privesc zile întregi pe slugarnicii lui Putin și să le ascult minciunile...
mine din cauza vârstei mele de pensionare. „Dacă nu vei plăti, te vom concedia. La vârsta ta nu vei mai găsi nici un serviciu”. Desigur, nu este o sumă atât de mare. Am găsit-o și am continuat să lucrez în Companie, însă între timp m-am săturat să privesc zile întregi pe slugarnicii lui Putin și să le ascult minciunile. Angajații uneori glumeau pe seama prezentatorilor: „Cum este posibil? Cu o oră în urmă spuneai telespectatorilor cu totul altceva?” Răspunsul era: „Acum vorbim astfel. Ce să faci – acesta ne este lucru!”
Radio Svoboda: Recent Ecaterina Andreeva a mărturisit că deloc nu privește televizorul, pentru că are grijă de nervi. Rămâneți telespectator după ce v-ați pensionat?
Leonid Krivenkov: „Sincer să fiu, am avut două televizoare și pe ambele le-am oferit cuiva în dar. Acum nu am televizor, privesc știrile pe posturile din Internet. Nu am nicio încredere în televiziunea rusă. Recomand să nu deschideți televizorul.”
