Linkuri accesibilitate

Senzaţia că troleul e o scenă de teatru...

Eram deunăzi într-un troleibuz. La un moment dat, un tînăr de lîngă mine, cu privirea lîncedă, şi-a scos telefonul sofisticat din buzunar şi a început să discute cu un coleg: „Băi, aşa di rău ni-o fost după Crăciunul pi vechi. Băi, am amestecat votcă, jin şî şampanie şi dimineaţa am vărsat tăt. Băi, aşa di hrenovo ni-o fost…”

Conversaţii telefonice în troleibuz
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:52 0:00
Link direct

Au urmat ale detalii, rostite cu voce tare, pe care, din jenă, n-o să le reproduc aici. Tot troleibuzul asculta povestea beţiei de Crăciun. Dar aveam nevoie noi, pasagerii, de povestea aceasta? Să fim serioşi!

Am remarcat încă mulţi ani în urmă că moldovenii nu se sinchisesc să discute la telefon în troleibuze, să discute cu voce tare. De-a lungul anilor am ascultat în troleibuze o sumedenie de poveşti. Despre beţie şi despre „fandoseala gagicilor”, despre afaceri şi despre răutatea unor oameni, despre hainele pe care le purtau la nuntă nişte femei şi despre bătrîni octogenari „de la Italia”. Îmi amintesc cum o doamnă de lîngă mine îi povestea cu lux de amănunte unei amice despre zilele petrecute într-o maternitate nasoală.

De ce moldovenilor tranziţiei nu le este ruşine să-şi exhibe intimitatea în transportul în comun? Ce-o fi la mijloc? Lipsa educaţiei? Senzaţia că troleul e o scenă de teatru? Eu nu înţeleg.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG