Eram într-un troleibuz arhiplin. La o staţie, a intrat în troleu un cerşetor de circa 65 de ani care, cu o voce tînguitoare, ne-a cerut ajutorul, spunînd că soţia sa are diabet, iar acoperişul casei îi este ciuruit de ani de zile.
Am avut imediat o revelaţie: păi, îl mai văzusem pe acest cerşetor plîngăcios! Şi nu o dată! Numai că atunci omul era pe post de orb, nu vedea nimic şi era sprijinit şi plimbat prin troleibuze de un tînăr aparent sfios, cucernic. Acum omul era singur şi nu mai avea nici o problemă cu vederea! Acum el ne vorbea despre diabetul soţiei şi acoperişul distrus al casei. Să se fi înzdrăvenit în mod miraculos cerşetorul orb? Sau vedeam o scamatorie dizgraţioasă?
Impresia mea e că m-am ciocnit de o scamatorie. Se vede că asta e meseria acelui cerşetor: să ne provoace mila prin intermediul înşelăciunii. Nu e o înşelăciune foarte gravă. Pînă la furtul miliardului din bănci acel cerşetor are de parcurs ani-lumină. Dar e o chestie care supără. Şi care te face hiper-cirumspect. E ca şi cum ai trăi într-un spectacol. Minciuna e peste tot. Şi în sferele înalte ale marilor conducători. Şi pe palierul oamenilor săraci, cu venituri modeste.
