Am discutat zilele astea cu un omulean abătut, care a muncit multă vreme în măruntaiele unui minister. Tare îngîndurat şi agitat era omuleanul. Şi asta pentru că vine marea reorganizare peste ministerul acela. Iar omuleanul nu ştie încă exact ce se va întîmpla. A lucrat omuleanul ani buni, în linişte, în ministerul său, reuşind să evite tot soiul de probleme. Acum însă s-a pomenit în faţa unei mari incertitudini. Nu ştie ce mîncare de peşte e această reorganizare. Şi e tulburat.
L-am sfătuit să fie mai calm, ca să nu i se întîmple ceea ce i s-a întîmplat unui cinovnic dintr-o proză a lui Cehov, un cinovnic care îi strănutase în ceafă şefului.
I-am spus omuleanului agitat că o reformă e, în fond, un lucru benefic, că reforma înseamnă un randament mai bun. Omuleanul m-a privit însă chiorîş. Omuleanul mi-a spus că reforma la moldoveni e doar un paravan pentru anumite interese, că cineva vrea doar să pună pe altcineva într-o funcţie sau să se debaraseze de vreun individ. Reforma nu înseamnă nimic, absolut nimic, e doar un cuvînt frumos. Asta mi-a spus omuleanul abătut din măruntaiele ministerului.
„Să admitem că eu, care am lucrat ani de zile în minister, sînt un lucrător prost şi ei mă disponibilizează. Crezi că instituţia va lucra mai bine, avînd mai puţini oameni?”, m-a întrebat omuleanul abătut.
„Păi, aşa ar trebui să fie…”, am îngăimat.
„Pe dracu, vor lucra la fel. Va fi la fel cum a fost. Atîta doar că vor scăpa de cîţiva indivizi pe care nu-i agreează…”
Nu ştiu dacă omuleanul agitat are dreptate. Chiar vreau să văd ce impact va avea reorganizarea ministerelor asupra vieţii social-economice, asupra vieţii noastre de zi cu zi. Aştept cu nerăbdare impactul. Să scriu despre el.
