Pe pagina de net a Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării ministra Monica Babuc are un mesaj mobilizator pentru elevi, studenţi şi profesori. Zice ministra:
„Mă bucur să știu că în Republica Moldova crește o generație ale cărei speranțe țin de un viitor prosper și fericit. Vreau să cred că această generație este perfect conștientă de faptul că împlinirea așteptărilor depinde în mare măsură și de perseverența și efortul lor”.
Aş remarca mai întîi o greşeală ciudată pentru un ditamai Minister al Educaţiei. Generaţia e una, nu? Deci şi perseverenţa şi efortul ar trebui să fie ale EI, nu ale LOR. Dar nu despre asta voiam să vă vorbesc.
În al doilea rînd, putem să admitem că speranţele generaţiei tinere ţin de un viitor prosper şi fericit, aşa cum zice Monica Babuc. Numai că unde e viitorul acesta mirific? În Republica Moldova? Eu unul mă îndoiesc. O sumedenie de tineri sunt convinşi că acest viitor fericit e posibil numai pe alte meridiane. Păi, nu ştie Ministerul Educaţiei cîţi tineri pleacă din Moldova sau visează să plece?
Mai departe. Ministrul vrea să creadă că tînăra generaţie mizează pe propria perseverenţă. E posibil. Dar într-un mediu sufocant, cum e cel din RM, perseverenţa ar putea să nu fie de ajuns. N-am mai văzut oare poveşti cu tineri talentaţi şi perseverenţi care, la un moment dat, dădeau a lehamite din mînă şi dădeau bir cu fugiţii?
Fireşte, mesajele de felul celui sus-pomenit par frumoase şi necesare, la prima vedere. În realitate, sunt inutile. Vorbe care nu schimbă nimic, care încearcă să retuşeze realitatea searbădă.
