O ştire importantă a venit recent spre noi. Cică în cabinele tuturor ascensoarelor din Chişinău vor fi instalate panouri informative cu numerele de telefoane ale serviciului de depanare. E o dispoziţie a primarului general interimar al municipiului Chişinău, Ruslan Codreanu. Zilele astea acelaşi primar interimar s-a dus să vadă gunoiştea apărută din senin la Truşeni şi şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu profesionalismul şoferilor de microbuze.
Ce înseamnă asta? Două lucruri. Primarul interimar pare să fie activ şi dornic să muncească. Pentru simplii muritori se face parcă ceva pe palierul lor inferior, e un soi de mică primenire în viaţa lor de zi cu zi. Căci e mare lucru să poţi suna la serviciul de depanare dacă eşti blocat în lift, nu-i aşa? Bucuria e într-atît de mare, încît nu te mai întrebi de ce aceste numere de telefoane nu erau în toate lifturile pînă acum.
În ultima vreme, remarc iată ce. Simplilor muritori li se dau parcă nişte lucruri concret-senzoriale. Li se micşorează preţul gazelor naturale, li se pun numere de telefoane în ascensoare, li se cîrpeşte cîte un drum ici-colo. Sunt lucruri realmente concret-senzoriale, lucruri care îi bucură pe oameni. Numai că toate aceste mici izbînzi s-ar putea să nu facă nici cît o ceapă degerată de vreme ce pe palierele superioare se fac amnistii fiscale, se amînă alegerile parlamentare, se anulează rezultatele alegerilor din capitală şi nu sunt pedepsiţi cei care au ciordit sume uriaşe din bănci.
Cu o mînă puterea îţi cîrpeşte un drumulean, iar cu altă mînă face amnistia fiscală. Cu o mînă îţi reduce preţul electricităţii, iar cu alta amînă alegerile. E un soi de putere care nu mai ţine cont de părerea omului, dar care îi aruncă din cînd în cînd cîte un covrig ca omul să-l molfăie fericit şi să tolereze permanentizarea sistemului atotputernic.
În fond, acest sistem suficient sieşi a învins. Cei de la putere fac ce vor. Suntem în anul 2018, iar peste cîteva zile, pe 27 august, vom chiui de bucurie. Motive avem multe, nu-i aşa?
