Pentru preşedintele Dodon cea mai mai mare problemă a acestei ţări e unionismul. Omul luptă cu unioniştii toată ziulica. Şi trăieşte pesemne numai cu gîndul la statalitate. Deunăzi Igor Dodon a lăudat apariţia panourilor în care numele său apare sub propoziția „Unionismul trece, Patria rămâne”. E dreptul lui Igor Dodon să păzească cu străşnicie statalitatea, fireşte. Dar ar trebui să precizăm cîteva lucruri, ca să nu mai fim copleşiţi de confuzie.
Aş vrea să ştiu ce făcea domnul Igor Dodon în îndepărtatul an 1991? A fost însufleţit de apariţia tînărului stat RM sau poate l-a întristat profund prăbuşirea Uniunii Sovietice? Întreb şi eu pentru că vreau să înţeleg cum a ajuns Igor Dodon un apărător fervent al statalităţii. Poate se gîndea la statalitatea RM şi în epoca sovietică? Păi, să ne spună, să ştim asta.
În al doilea rînd, cineva mai rău ar putea să-l întrebe pe Igor Dodon de ce consideră că unionismul e un pericol mai mare pentru statalitate decît separatismul transnistrean. Ar fi bine Igor Dodon să vină cu argumente palpabile, nu cu preconcepţii şi discursuri demagogice pro-ruse. De ce unioniştii, care nu deţin controlul unor raioane cu ajutorul Armatei Române, sunt mai periculoşi decît funcţionarii lui Krasnoselski care găzduiesc cu plăcere soldaţi ruşi? Aşteptăm argumentele lui Igor Dodon.
În al treilea rînd, aş vrea să ştiu dacă lui Igor Dodon îi place genul acesta de statalitate pe care am avut-o noi de la 1991 încoace şi care a generat atîta sărăcie, corupţie şi demagogie, o statalitate care i-a făcut pe mulţi să fugă din ţară, o statalitate care a adus profituri cu precădere celor cocoţaţi în vîrful puterii. Igor Dodon poate să păzească în continuare statalitatea, dar statul acesta nu are nici un viitor, dacă sărăcia şi corupţia vor rămîne aşa cum au fost pînă acum.
