Domnul Igor Gamreţchi, un funcţionar care a fost condamnat la doi ani de închisoare, a spus următoarele: „Dacă dau eu declarații - jumătate dintre colegi vor trebui să plece. Să nu fie așa de... prea curați, cineva și cineva cu carul plin. Fiecare își apără drepturile. A stabili adevărul nu înseamnă a scrie pe Facebook. Dacă voi începe eu să scriu... o să le pară rău…”
Interesantă declaraţie, nu? E şi un soi de ameninţare în ea, e şi conturarea unor dezvăluiri senzaţionale, e şi un soi de mister. Dar ce va urma? S-ar putea să nu mai urmeze nimic. Şi vă explic imediat de ce.
Am mai auzit multe asemenea declaraţii ale unor arestaţi sau bănuiţi de mişmaşuri. Dar de cele mai multe ori nu mai urma nimic. Oamenii se răzgîndeau şi noi, spectatorii, rămîneam numai cu promisiunea că dezvăluirile vor avea loc. Aştepţi dezvăluirile cu mare interes, dar ele nu mai vin. Omul a glumit sau şi-a dat seama că e mai bine pentru el să tacă. Îmi amintesc şi de un mare conducător care zicea că mai toţi conducătorii ar trebui să plece dacă ar fi date publicităţii nişte amănunte din biografia lor. Ei bine, n-a mai urmat nimic. Iar noi tot mestecăm declaraţia asta misterioasă ani de zile.
Ce se întîmplă? Păi, nimic notabil. Arestaţii ne promit dezvăluiri care nu mai vin. E un fel de iluzie. Aşa că nici nu e cazul să le mai aşteptăm. De ce nu vin? Poate că ar merita în această direcţie să ne canalizăm eforturile. Dar poate nici nu merită. Nu ştiu. Ceea ce ştiu e că nu am avut niciodată şi nici nu voi avea în curînd încredere în casta politicienilor şi cinovnicilor autohtoni.
