Linkuri accesibilitate

Reforme se întîmplă, dar totodată nimic nu se întîmplă! E un soi de încremenire cronică.

Cîţiva ani în urmă mi s-a întipărit în memorie o frază. N-o mai pot uita. Îmi amintesc de fraza aceea mai mereu. Dar despre ce frază e vorba şi cine a rostit-o? Vă spun imediat.

Un prieten părăsea RM-ul pentru a se stabili într-o ţară prosperă. La despărţire, o curiozitate puternică m-a făcut să-l întreb: „De ce totuşi pleci, amice? Parcă nu eşti sărac…”

„Da, nu sînt sărac. Plec însă pentru că aici – orice s-ar întîmpla – nimic nu se întîmplă”.

Asta mi-a spus prietenul, iar eu ani de zile tot rumeg această frază şi încerc să înţeleg ce sens are ea? Ce înseamnă oare faptul acesta ciudat, acela că nimic nu se întîmplă, orice s-ar întîmpla? Nu e o greseală la mijloc? Nu e o contradicţie? Pe de o parte, ceva parcă se întîmplă, iar pe de altă parte, nimic nu se întîmplă.

La început, nu înţelegeam nici o boabă. Acum însă parcă încep să înţeleg cîte ceva. Să luăm, de pildă, reformele. Aici, de la 1991 încoace, se tot fac reforme, dar lucrurile parcă rămîn la fel. Au loc reforme, se vorbeşte despre reforme, dar sistemul social-economic cam acelaşi rămîne şi corupţia e aceeaşi. Adică reforme se întîmplă, dar totodată nimic nu se întîmplă! E un soi de încremenire cronică.

Sau să luăm integrarea în UE. Parcă ne integrăm în UE, dar totodată nu ne integrăm deloc. Cam tot acolo rămînem.

Iar dacă stau să mă gîndesc mai bine, o sumedenie de lucruri din jur se modifică în aparenţă, iar în esenţă rămîn la fel.

Orice s-ar întîmpla, nimic nu se întîmplă. E foarte ciudat şi totuşi e foarte adevărat. O fi specificul inconfundabil al Patriei?

XS
SM
MD
LG