Te uiţi în jur cu mirare, deschizi larg ochii şi te întrebi: are oare nevoie RM-ul de cultură? De pildă, are ea nevoie de muzee? Nu am un răspuns. Ştiu sigur că avem nevoie, unii dintre noi, de castele faraonice. Dar în ceea ce priveşte necesitatea muzeelor, am mari îndoieli.
Iată bunăoară directorul unui muzeu din Chişinău a rămas fără tînăra şi competenta sa adjunctă, care a plecat să muncească în Occident. De ce a plecat? Pentru că salariul pe care îl primea era mic, de-a dreptul ridicol. E normal ca şeful unei întreprinderi de stat să huzurească cu un salariu mare, iar adjuncta unui muzeu să plece din ţară pentru a supravieţui? Eu zic că nu e normal. Dar de la 1991 încoace cam acesta e trendul. Au mai plecat oameni de cultură, medici şi învăţători. Şi cine e deranjat de exodul acesta? Pe culmile puterii, deranjul nu pare să fie prea mare.
A fost recent Noaptea Europeană a Muzeelor. Şi au dat buzna oamenii să contempleze operele de artă, şi s-au distrat pe cinste. Unii şi-au făcut selfie pe fundalul picturilor-cărţilor-hainelor-sculpturilor din muzee. Nu se ştie dacă vor mai intra în muzee anul acesta. Dar îi interesează pe oameni ce salarii au lucrătorii din muzeele în care şi-au făcut selfie?
