În aparenţă, ideea domnului Plahotniuc şi a altor conducători, aceea de a sărbători pe 9 mai atît Ziua Victoriei, cît şi Ziua Europei, nu e rea. S-a văzut însă marţi că a ieşit prost, că reconcilierea mediatizată cu rîvnă a fost mai curînd un balon de săpun.
„Trebuie o dată şi pentru totdeauna să ieşim din dezbinarea geopolitică în care e ţinută ţara captivă de atîţia ani de zile!”, a declarat Plahotniuc de pe scena concertului din PMAN. Sună bine, dar să aduni toată lumea la un concert nu înseamnă nici pe departe să-i împaci pe fanii victoriei sovietice şi pe cei ai Zilei Europei.
S-a văzut, de altfel, din vorbele mai multor participanţi la sărbătoarea „comună” că fiecare a rămas cu sărbătoarea lui, că nu-i pasă de sărbătoarea celuilalt. Am avut parte de o reconciliere carnavalescă ce nu poate, fireşte, să devină una serioasă. O întrebare se impune: dar dacă nu veneau vedetele cu voci catifelate să cînte în PMAN, ar fi stat alături cuminţi reprezentanţii cu viziuni diferite şi ireconciliabile? Un cunoscut de-al meu mai tînăr mi-a spus tranşant că s-a dus în PMAN doar ca să vadă un cîntăreţ străin, că de fapt nu-l interesează nici Ziua Victoriei, nici Ziua Europei. E un punct de vedere ce ar putea să pară bizar, dar nu e exclus să fi venit mai mulţi tineri în PMAN cu aceeaşi dorinţă.
O reconciliere adevărată nu se face la concerte şi nici prin înghesuirea sărbătorilor în aceeaşi zi. E nevoie de chestii mai serioase care nu neapărat aduc dividende marilor conducători. Şi mai e ceva. Există, într-adevăr, lucruri care nu pot fi împăcate, căci Uniunea Sovietică nu e Uniunea Europeană. Dar oamenii cu viziuni ireconciliabile trebuie să faurească ceva împreună în statul RM. Şi ce făuresc ei? Eu nu am un răspuns la întrebarea asta nici măcar după marele concert al vedetelor autohtone şi străine din 9 mai.
