În aparenţă, sînt moldoveni care seamănă ca fulgii. În realitate, e vorba de tipuri diferite de moldoveni. Am remarcat deosebirea asta flagrantă de-a lungul anilor. Una e moldoveanul din RM şi alta e moldoveanul din diaspora.
Fireşte, deosebirea care sare-n ochi e aceea dintre salariile moldovenilor din diaspora şi ale moldovenilor din RM. Cei din diaspora cîştigă mai mulţi bani, sînt mai prosperi. Dar nu e numai diferenţa dintre economiile ţărilor la mijloc. Moldoveanul din diaspora munceşte cu acribie, munceşte serios, e responsabil şi atent la locul de muncă. Moldoveanul din RM nu munceşte cu aceeaşi tragere de inimă şi de multe ori e cuprins de lehamite. Şi am impresia că moldoveanul din RM ar rămîne la fel de lehămetit şi în cazul în care ar avea un salariu mai mare. În patrie parcă nu mai are munca randamentul propriu muncii din străinătate. Se vorbeşte mult despre hărnicia proverbială a moldovenilor, dar, de fapt, hărnicia asta e vizibilă mai mult la moldovenii din diaspora.
Moldovenii dintr-o ţară străină dau impresia că sînt o comunitate. Am impresia că sînt mai solidari, că au o comunicare mai serioasă între ei. În RM, societatea e dezagregată, comunitatea e un balon de săpun, fiecare se gîndeşte la gospădăria lui. Şi mai e ceva, se pare că şi la Patrie se gîndesc mai mult cei din diaspora. Cel puţin, în alegeri moldovenii din diaspora par mai interesaţi de rezultatele votării.
După o şedere lungă în străinătate sau după stabilirea pe alte meridiane, moldoveanul parcă devine un alt om. Mai grijuliu, mai serios, mai muncitor, mai pragmatic în sensul bun al acestui cuvînt. Dacă ar fi moldovenii din Moldova ca cei din diaspora, ar fi altă viaţă în RM! Dar asta, probabil, e de domeniul fantasticului.
