O problemă care a apărut în sate nu azi şi nu ieri, ci mulţi ani în urmă, e absenţa oamenilor care să ducă sicriul la cimitir. Ritualul îngropăciunii e în sine un lucru complicat pentru rudele defunctului, iar atunci cînd nu are cine să ducă sicriul la cimitir, situaţia devine şi mai tragică.
Sicriul nu poate fi dus de femei, copii sau bătrîni. Sicriul îl pot duce numai bărbaţii puternici. Însă mulţi dintre bărbaţii puternici au plecat în străinătate, iar cei puţini care au mai rămas nu mai au chef să care o greutate, chiar dacă le plăteşti.
Îmi povestea un amic că într-un sat uitat, un sicriu a fost dus la cimitir de o căruţă. Nu existau patru-şase bărbaţi care să-l ducă şi căruţa a fost singura soluţie. Dar şi să pună sicriul în căruţa nu a fost uşor!
Am fost şi eu anul trecut la o înmormîntare într-un sat. Acolo tot nu avea cine să ducă sicriul. Dacă nu veneau trei rude din capitală ale defunctului, nu mai ajungea mortul la groapă.
Cine ar fi crezut acum 25 de ani că vom ajunge aici? Satele moldoveneşti sunt paralizate de sărăcie şi de exodul populaţiei. Toţi, absolut toţi îi suntem datori vieţii cu o moarte. Vor exista doritori să ne ducă la groapă?
