Am aruncat şi eu o privire peste recentul sondaj al companiei CBS-Axa şi mărturisesc că de multe ori am bulbucat nedumerit ochii. Sunt acolo chestii care parcă se anulează una pe alta.
Să luăm, de pildă, următoarea bizarerie. Pe de o parte, infracţiunile şi criminalitatea nu fac parte din marile îngrijorări ale moldovenilor, sunt arareori pomenite ca pericol, iar pe de altă parte, fiecare al doilea intervievat recunoaşte că se simte în nesiguranţă noaptea pe stradă. Păi, cum vine asta? Nu e o contradicţie izbitoare aici? Cînd te simţi noaptea în nesiguranţă pe stradă, nu la criminalitate te gîndeşti? Poate creatorii sondajului au o explicaţie. Eu unul n-o găsesc.
Dar cum e posibil să nu te îngrijoreze criminalitatea într-o ţară ca RM, într-o ţară în care în anii 90 banditismul a înflorit? Nu ştiu. Sau totuşi te îngrijorează de vreme ce noaptea nu te simţi confortabil pe stradă?
Vreau să spun iată ce. Banditismul şi huliganismul au fost mereu aici, alături de corupţie, o mare problemă. Tot felul de brute, de bandiţi, de indivizi debusolaţi, te pot ataca, lovi, agresa, te pot lăsa fără avere. Aşa a fost din zorii tranziţiei. Aşa e şi acum. Mi-a povestit ieri un vecin cum un individ, cu apucături de bandit, a lovit-o pe neaşteptate în faţă, cu pumnul, pe taxatoarea care îi cerea să plătească pentru călătoria în troleu. Cum au reacţionat pasagerii la lovitura brutei? Asta e o poveste aparte despre care tot merită să vorbim cu o altă ocazie.
Cunosc oameni care mi-au spus că ar vrea să aibă arme ca să se poată apăra de un virtual atac al unor infractori. Nu glumesc. Pur şi simplu, obţinerea dreptului de a purta armă e destul de dificilă. Aici frica de bandit e una din cele mai mari frici, indiferent de ce spun sondajele.
