Linkuri accesibilitate

Să ne bucurăm măcar de supravieţuirea parcurilor, dacă nu ne putem bucura de pensii şi salarii normale.

În anii tranziţiei, am văzut mai mulţi străini care, venind în Chişinău, începeau să laude parcurile din centrul capitalei moldoveneşti. Într-adevăr, sunt două parcuri frumoase, mărişoare, cu arbori şi tufani simpatici. Nu sunt cele mai mari şi mai impresionante parcuri din Europa, dar sunt destul de faine. Există oraşe europene care nu au asemenea spaţii verzi.

Supravieţuirea acestor parcuri în Chişinăul devorat de tranziţie poate fi considerat un miracol, o mare minune! Se ştie doar că tot soiul de şmecheraşi au tot încercat de-a lungul anilor să intre cu drujba în spaţiile verzi şi de multe ori au reuşit. Iar constructorii de la '91 încoace au hăcuit, cu acordul edililor, suficienţi arbori pentru a-şi face castele, blocuri, benzinării, vulcanizări şi restaurante.

Probabil, edilii tranziţiei au cruţat parcurile din centrul capitalei din simplul motiv că distrugerea lor ar fi fost un gest prea sfidător, că în centrul oraşului totul e la vedere. Lumea ar fi sărit pesemne în apărarea parcurilor, dar asta nu e sigur. Omul debusolat şi indiferent al tranziţiei ar fi putut să înghită şi distrugerea acestor spaţii verzi.

Să constatăm că în 2017 aceste parcuri mai există, în ciuda încercărilor unor indivizi de a construi cîte ceva în ele. E o mare minune, repet, dacă ne gîndim ce s-a întîmplat aici în anii '90 şi în anii ulteriori. E o minune care trebuie să ne bucure. Să ne bucurăm măcar de supravieţuirea parcurilor, dacă nu ne putem bucura de pensii şi salarii normale, de un nivel de viaţă ca-n ţările UE, de supremaţia legii. Ce altceva ne rămîne?

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG