În aparenţă, maşinăria statală moldovenească, făurită în zorii tranziţiei cu surle şi tobe, munceşte pentru toţi cetăţenii. În realitate, ea îi privilegiază pe conducători şi cinovnici. Să nu uităm că discriminarea sfidătoare la calcularea pensiilor a fost pusă chiar la temelia acestui stat, în primii ani după proclamarea Independenţei. Acest stat a fost construit mai cu seamă pentru confortul conducătorilor şi cinovnicilor. O sumedenie de detalii au fost puse la punct pentru a face mai frumoasă viaţa funcţionarilor şi conducătorilor. Tot soiul de privilegii, salariile şi pensiile funcţionarilor, ambasadorilor, şefilor întreprinderilor de stat etc. Totul a fost construit pentru binele piuliţelor care compun maşinăria statală.
Mă văd obligat să repet ceea ce am spus nu o dată, ca să nu declare vreun cinovnic supărat că subminez statul. Nici vorbă! Sînt un contribuabil onest, nu vin cu bîta peste stat, îmi ştiu locul. Dar am dreptul, în calitatea mea de ziarist, să remarc ceea ce mi se mare de domeniul evidenţei. Statul moldovenesc pare preocupat mai mult de casta cinovnicilor şi politicienilor. Apropo, amnistia fiscală, la care presupun că nu s-a reununţat încă, e spre binele maselor?
S-a vorbit răspicat despre o reformă a pensiilor, despre o aşa-numită valorizare a pensiilor. Şi ce s-a făcut? Li s-a dat unor bieţi oameni cîte 70 sau 100 de lei. În timp ce în sate avem o sumedenie de oameni cu pensii între 800 şi 1500 de lei, un magistrat se judecă cu Casa Naţională de Asigurări fiindcă e nemulţumit de pensia sa de 9460 de lei.
Şi se apropie, iată, cu paşi viforoşi sărbătoarea din 27 august. Aş remarca faptul că în ultimii ani s-a cam redus numărul celor care în această zi strigă de bucurie şi dansează. Am discutat cu mulţi cetăţeni trişti care nu mai pot să se bucure. În schimb, 27 august a fost şi va fi mereu sărbătoarea cinovnicilor şi conducătorilor, a celor care au avut cel mai mult de profitat de pe urma prăbuşirii URSS-ului.
