Inspectoratul General al Poliției a invitat ieri cetăţenii la o acţiune dedicată Zilei prietenilor buni. Poliţia găsise şi un slogan pentru acest eveniment: „Poliția și Societatea împreună pentru o comunitate mai sigură”.
Ce să spun? Ideea că poliţia şi cetăţenii trebuie să prietenească pentru a păstra liniştea şi ordinea în sate şi oraşe nu e rea. În realitate, prietenia asta e cam şubredă, lasă uneori mult de dorit.
Îmi amintesc cum am fost odată la poliţistul de sector cu o problemă. Nişte adolescenţi huligani îl intimidaseră pe fiul meu şi îi luaseră telefonul mobil. După ce mi-a ascultat povestea, poliţistul vădit plictisit mi-a explicat că problema mea e floare la ureche. Reieşea din spusele poliţistului că ei au de rezolvat probleme mult mai complicate şi nu e cazul să-i deranjez cu fleacuri.
„Poliţia nu poate să fie mereu lîngă tine. Aşa că mai trage şi tu la fiare ca să-ţi poţi rezolva problemele de unul singur!” mi-a spus poliţistul şi am înţeles pe loc că el are dreptate în mare măsură. De atunci cam asta fac. Îmi rezolv problemele singur, aşa cum pot. Dacă pot – e bine, dacă nu pot – tot e bine. Cel puţin nu mai plictisesc poliţia.
O singură chestiune nu mi se pare OK. Poliţia e plătită din banii contribuabililor, deci şi din banii mei. De aceea, pesemne, ar trebui să existe un soi de prietenie, cel puţin formală.
Moldova e ţara în care se întîmplă multe lucruri urîte, multe crime şi jafuri. Ar trebui deci să existe o colaborare între poliţie şi cetăţeni. Mai întîi însă ar trebui cetăţenii înşişi să se unească. Pentru că o societate mai dezagregată ca aceea moldovenească e greu de găsit.
