Am văzut deunăzi, pe sticlă, cîteva vedete şi vedete recente care ne explicau nouă, telespectatorilor naivi, ce sistem electoral ar trebui să preferăm şi să susţinem. Vedetele (recente) făcuseră deja alegerea cu încredere deplină şi voiau cu tot dinadinsul să ne lumineze şi pe noi. I-am ascultat cu atenţie, cu ochii lărgiţi de uimire.
Pe de o parte, vedeta ştie de ce! Nu-i vorbă! Pe de altă parte, o fi oare vedetele mai mult sau mai puţin recente mari specialişti în sisteme electorale? Mă cam îndoiesc! Da, au voci catifelate, dar nu cred că se pricep mai bine decît mine, ziaristul, la modalităţi de alegere a deputaţilor. Dar mă povăţuiesc de pe sticlă. Şi nu numai pe mine.
Părerea mea e că o vedetă mai mult sau mai puţin recentă ar trebui să se ocupe de meseria sa. Fireşte, dacă simte nevoia arzătoare să ne spună ce sistem electoral e mai fain, are dreptul s-o facă. Vedeta e şi cetăţean, fără doar şi poate. Am însă impresia că de această dată vedetele dau cu bîta-n baltă. Şi iată de ce.
După 25 de ani de tranziţie urîtă, e la mintea cocoşului că nu sistemul electoral e marea problemă, ci ceea ce fac deputaţii după alegeri. Problema nu este că deputatul e ales sau nu pe listă de partid. Problema cea mare sînt apucăturile unor politiceni şi cinovnici care rămîn aceleaşi indiferent de cum sînt ei aleşi. Degeaba îl alegi tu, simplul muritor, pe consăteanul X. Peste o vreme consăteanul X va sări voiniceşte într-o altă ambarcaţiune partinică sau va scuipa temeinic pe propriile promisiuni.
În definitiv, adevărata problemă nu e sistemul electoral, ci cum e pedepsit deputatul care schimbă macazul fără nici o jenă.
