Linkuri accesibilitate

Ce a căutat Evgheni Șevciuk la Chișinău și ce e de fapt Transnistria? (VIDEO)


Vasile Botnaru în dialog cu Ion Leahu, fost membru în Comisia Unificată de Control, și Vlad Țurcanu, jurnalist.

Bine v-am găsit, doamnelor și domnilor! La microfon e Vasile Botnaru, moderatorul emisiunii „Punct și de la capăt.” În cacofonia dezbaterilor despre mixtul socialiștilor altoit pe uninominalul democraților a intervenit… Evgheni Șevciuk, fostul președinte al nerecunoscutei republici secesioniste din regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Preț de câteva zile a fost vedeta știrilor, după care s-a retras ca melcul în anonimatul confortabil. Firește că nu am putut rata nici noi acest prilej și am căutat să vedem ce mai e nou pe frontul estic, chiar dacă, vorba lui Erich Maria Remarque, nimic nou nu este.

Vasile Botnaru
Vasile Botnaru

De când există, Republica Moldova are o mare durere de cap și teamă mi-e că nu scapă de această durere de cap cu una, cu două. Se numește „reglementarea transnistreană”. Pe cât de neinteresantă este pentru public, pe atât de dificilă este pentru cei care decid. Cei care decid au o piatră de moară, pe care nu se știe cine va putea să o urnească din loc. Din când în când, subiectul acesta revine în atenția presei în atenția politicienilor cu diverse ocazii. Acum ocazia a servit-o domnul Șevciuk, care și-a găsit adăpost la Chișinău. După ce că a fost liderul regiunii separatiste, cu acte în regulă, așa zic cei din administrația transnistreană, inclusiv Șevciuk, iată acum găsește adăpost la Chișinău, sub aripa administrației constituționale care, în mod normal, ar trebui să procedeze exact cum a procedat cândva cu Igor Smirnov, întemeietorul, unul dintre ctitorii republicii nerecunoscute, secesioniste, transnistrene. Prilejul acesta încercăm să-l valorificăm și noi, dar să vedem ce stă îndărătul acestui gest – disperat sau calculat? Și pentru asta mi-am găsit doi interlocutori pe potrivă. Este domnul Ion Leahu, fostul reprezentant al Chișinăului în Comisia Unificată de Control, deci, obligat să știe și în continuare ce se întâmplă cu reglementarea transnistreană pe ambele maluri ale Nistrului, și Vlad Țurcanu, publicist, jurnalist, cândva a fost în administrația prezidențială purtător de cuvânt la președintele Nicolae Timofti; acum coleg de breaslă liber cugetător și foarte bun, foarte atent analist.

Europa Liberă: Domnule Leahu, s-o luăm exact de la acest eveniment când autoritățile, Procuratura spune: Domnule, n-avem ce să-i facem. Și eu stau și mă gândesc cum reacționează la neputința asta a Chișinăului barem de a-l întreba, barem, formal, de a-l întreba de ce a făcut ce a făcut. Cum reacționează la asta oamenii care s-au jertfit în timpul războiului? Comemorăm amintirea acestor oameni, veteranilor le spunem „Mulțumim!”, pentru că au încercat să apere cu arma în mână normele constituționale. De fapt, s-a apărat temelia statului și se neglijează în același timp. Are dreptul la viață o asemenea întrebare?

Ion leahu: „O asemenea întrebare evident că are dreptul la viață însă, din păcate, nici eu și mă tem că nici mulți alții din Chișinău n-o să vă răspundă așa cum așteptați Dvs. să obțineți un răspuns afirmativ, explicat și cel puțin din perspectiva unui optimism că vreodată și vreodată legea va fi la ea acasă în Republica Moldova. În cazul dat, dacă ținem cont de răspunsul procurorului la întrebarea respectivă prin care a spus că el nu instrumentează dosare care ar putea fi imputate domnului Șevciuk și din răspunsul domnului Balan care a spus că așa ca orice cetățean al Republicii Moldova, domnul Șevciuk are dreptul să stea în Chișinău atâta timp cât binevoiește, putem să facem o singură concluzie – ceea ce a fost până acum, dar până acum au fost aproape 200 de documente bilaterale, multilaterale, pe care este semnătura și a reprezentantului Chișinăului, și a reprezentantului Tiraspolului, ele au fost făcute cu bună conștiință: ce se face, pentru ce se face și principalul că ele formează un temei pentru asemenea acțiuni, despre care mă întrebați.”

Europa Liberă: Domnul Leahu, dar juridic cineva a încercat măcar să sancționeze secesionismul și reprezentanții notorii ai acestuia?

Ion Leahu: „Nu! Undeva prin 2009-2008, dacă nu mă înșel, pot să greșesc, domnul Victor Pușcaș, pe atunci președintele Curții Constituționale, a convocat la Chișinău un for al președinților Curților Constituționale Europene. Asistența urma să se pronunțe cum de transformat conflictul transnistrean din unul politic în unul juridic. Și deci, de a găsi instrumente pentru a-l realiza, pentru a-l soluționa pe cale juridică. Nu s-au găsit. Ceea ce s-a recomandat de către acest înalt for a fost uitat. Fix așa cum au fost uitate recomandările avocaților de la Baroul de avocați din New York din 2004, care franc au declarat: „Acționați-i în judecată și pe Rusia, și pe Transnistria și obțineți o decizie judiciară – ce este Transnistria, care e modul de existență, care e forma?” Și având asemenea decizii, veți putea realiza. La moment, nu este o asemenea apreciere nici politică, nici juridică a Transnistriei. Cum poate procurorul general să utilizeze articolele respective din Codul Penal, dacă el nu are decizia ce este regimul secesionist.”

Europa Liberă: Dar Smirnov pentru ce a fost arestat?

Ion Leahu: „Smirnov a fost arestat pentru aceea că, chipurile, el a organizat blocada căii ferate, chipurile că el a organizat careva alte acțiuni de ordin, haideți să spunem așa, gospodăresc. Deci, lui nu i s-a incriminat separatismul, formarea trupelor militare ilegale etc., etc.”

Europa Liberă: Vlad, spune-ne, te rog, dumneata – acestea-s lucruri diferite – totuși, iată vorbim despre trei aspecte: politicul, moralul și juridicul. Ele acum se întâlnesc undeva, într-un punct, pentru că moral, politic, sigur că secesionismul e condamnabil; ne amintim de școlile cu predare în limba română, ne amintim de populația care suportă un dictat al filialei FSB-ului ș.a.m.d. Multe consecințe putem să le trecem în revistă. Deci, sub aspect moral, politic este condamnabil și dacă baza juridică nu există, firește că ei pot să continue bine-mersi.

Vlad Țurcanu: „Baza juridică n-ar trebui să fie o problemă pentru realizarea unor obiective care sunt stipulate în legi ale Republicii Moldova, inclusiv în Constituție.”

Europa Liberă: Cea din 2005, de exemplu?

Vlad Țurcanu: „De exemplu, dar sunt și prevederi generale stipulate în Constituție și măcar pe baza vreunuia dintre articolele din Constituție domnul Șevciuk putea fi adus în fața procurorilor și luat la întrebări. Dvs. ați făcut referire la dezinteresul pe care îl are societatea pentru problema transnistreană.”

Europa Liberă: Da, BOP-urile asta spun.

Vlad Țurcanu: „Poate, poate. Numai că avem statul cu instituțiile sale care în teorie, cel puțin, este chemat să urmărească linia politică a statului și să aplice legea în raport cu regiunea transnistreană sau în raport cu unii exponenți ai regimului separatist. Sigur că este complicat din cauza faptului că în timp clasa politică, așa cum am văzut-o noi în zigzag – ba o guvernare de dreapta, ba una excesiv de stânga, am putea spune, - acum e un fel de dualitate a puterii din punctul de vedere al orientării Republicii Moldova, orientării geostrategice. Dar instituțiile statului n-ar trebui să fie influențate, și au fost influențate de atitudinea politică a diferitor conducători ai Republicii Moldova față de regimul de la Tiraspol. De aceea s-a ajuns în această situație deloc confortabilă pentru starea de spirit, dacă vreți, a societății din Republica Moldova, pentru că oamenii au nevoie să fie încurajați, să participe la niște procese, să-și pună în aplicare energiile, pentru ca lucrurile să se îmbunătățească în țară, dar această poveste cu Evgheni Șevciuk este de natură să înfrângă anumite porniri pozitive pe care le au oamenii îndeobște. Eu cred că la un moment dat, în ciuda greșelilor care s-au făcut, trebuie să se ajungă la un punct „0” pentru instituțiile statului, pentru Procuratură, pentru Serviciul de Informații și Securitate ca să nu se continue practica pe care domnul Leahu a urmărit-o îndeaproape, prin care Republica Moldova a făcut în permanență cedări, ajungându-se într-o situație de neconceput în urmă cu 25 de ani, în care factorii destabilizatori din stânga Nistrului sunt puși pe picior de egalitate cu unii care au luptat pentru ca lucrurile să se îmbunătățească din punctul de vedere al suveranității, să spunem, dacă nu din punctul de vedere al europenității Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Să revenim la tălmăcirea mai detaliată a prezenței domnului Șevciuk la Chișinău. Vreau să revin la experiența domnului Leahu. Unii spun că istoria reglementării este, așa cum sugerează și domnul Țurcanu, o istorie a umilinței permanente. Să ne amintim de episodul cu Voronin care a fost oprit la bară. Adică, președintele Voronin, care avea cele mai puternice pârghii, una fiind relația bună cu Moscova, și el a fost umilit, i s-a spus: „Стой, кто идет?” Dânsul spunea după asta, înghițind această umilință, că nu poate să meargă la mormântul mamei, la casa părintească, la Mănăstirea Chițcani ș.a.m.d. Deci, de atunci Voronin nici măcar cu relații bune, vizitele la Kremlin n-a reușit să depășească situația asta umilitoare. S-a încercat, ne amintim, Filat cu diplomația de stadion. Acum, Dodon cu Krasnoselsky cu aluzia la federalizarea rapidă. Deci, vă întreb pe Dvs. care ați fost în interiorul procesului și ați încercat să puneți piciorul în prag – este oare o istorie a umilinței sau asta este diplomație sofisticată, pe care muritorii de rând n-o observă?

Ion Leahu: „Este orișice, numai nu diplomație sofisticată. În genere, Chișinăul – e regretabil că spun eu aceste lucruri -, dar el n-a dat niciodată dovadă de consecvență. Cel puțin, de consecvență, eu nu mai vorbesc de o abordare profundă bazată pe niște pietre fundamentale. 1996 - Mircea Snegur semnează cu Tiraspolul, cu Smirnov protocolul problemelor coordonate în care Transnistria pentru prima dată primește oficial dreptul la toate însemnele statale – imn, drapel, ștampilă etc., etc. Deci, de la asta s-a pornit practic procesul de recunoaștere reală. Și mai departe. 1997 – Memorandumul de la Moscova – dreptul pentru Transnistria de a avea relații externe economice libere ș.a.m.d. 2001 – 20 de documente semnate cu Smirnov de către Voronin, între care Voronin pentru prima dată se obligă să restituie pierderile care au fost, chipurile, cauzate Transnistriei pe timpul conflictului armat. Vă închipuiți? Mai departe. După 2009 încoace – semnarea mai multor protocoale în cadrul formatului „5+2”, între care semnarea actului prin care Transnistria este egalată cu Chișinăul, chipurile, la masa de tratative. Cine spune că aici e gard – s-a terminat masa de tratative și de acum acest document nu mai este în funcție. Ba este în funcție! Mai departe. Soluționarea problemei prin metodica sau prin tactica pașilor mici. Pașii mici, în care niciun procent din cele care au fost vizate, semnate, soluționate nu viza interesele Republicii Moldova; numai ale Transnistriei. Absolut tot, începând cu trenurile care s-au pornit Chișinău-Odesa și terminând cu funicularul de la Râbnița, care a fost demontat… Mărunțișuri, lucruri foarte mărunte, dar, totuși, ele au fost în interesul Transnistriei. Noi n-am obținut măcar un singur lucru – să fie scos zidul din sârmă ghimpată cu care este îngrădit liceul din Tiraspol.”

Europa Liberă: Domnul Leahu, dar, pe de altă parte, dacă bați cu pumnul în masă, asta-i război, scandal. Atunci când s-a încercat cu forța, a ieșit cu victime. Poate fi obținută această fermitate altfel decât cu prețul unui război?

Ion leahu: „Sigur că. Și evenimentele de ultimă oră au demonstrat lucrul acesta. Eu am în vedere și o politică mai strictă, mai dură la Aeroport, că nu fiecare de-acum circulă așa cum vrea. În genere, când s-a pus foarte și foarte franc situația că ofițerii care fac serviciul militar în trupele de menținere a păcii, asta-i una și-i cu totul altceva acei care își fac serviciul în GOT. GOT îi numai pe teritoriul Rusiei. Ei n-au ce căuta. Li s-a pus interdicție, gata. Ei au fost nevoiți de-acum să schimbe situația, să schimbe relațiile. Dacă nu mă înșel, în ultimul timp chiar ne-au redus prețul la gaze naturale, Federația Rusă. Adică, sunt pârghii. Principalul, eu am spus: Este nevoie ca Chișinăul să elaboreze o strategie și să fie consecvent în realizarea acestei strategii. Fiind asistați de către Uniunea Europeană, de către comunitatea internațională, în genere, a, putea să obținem lucruri mult mai frumoase și mult mai eficiente.”

Europa Liberă: Rocadele politice, despre care spunea domnul Țurcanu, la vârfuri, care se întâmplă cu regularitate, influențează asta?

Ion leahu: „Sigur că, sigur că. În primul rând, însăși coloratura politică. De exemplu, ar fi suficient să ne referim numai la Voronin. Începând cu 2001-2003, când era gata să semneze Memorandumul Kozak care, în principiu, ne punea în gât federalizarea și terminând cu ceea ce a terminat el – practic, Acordul de colaborare și orientarea spre Europa. Ca în 2009 din nou să revină la poziția sa anterioară și să semneze, în 20 martie 2009, Memorandumul de la Moscova cu Medvedev și cu Smirnov, în care este scris negru pe alb că trupele pacificatoare vor rămâne pe teritoriul Moldovei atâta timp cât nu se va termina conflictul respectiv.”

Europa Liberă: Acum Dodon îl plagiază. O să revenim. Domnul Țurcanu, Dvs. ați fost în preajma domnului Timofti care la început s-a arătat destul de hotărât să fie mai ferm, îl atestăm în istorie ca unul dintre președinții care a vorbit dur cu Putin. Au fost măcar tentative să fie mai dur Chișinăul pe timpul lui Timofti?

Vlad Țurcanu: „Președintele Timofti nu s-a manifestat foarte des în raport cu regiunea transnistreană, dar a avut tot timpul un concept pe care l-a discutat cu factorii responsabili, cu Biroul de Reintegrare, cu consilierul său pentru regiunea transnistreană. Președintele Timofti a considerat inutile întâlnirile de la acea vreme și încercările de a se mima niște pași mici, despre care vorbește domnul Leahu, fiind sigur de inutilitatea unor gesturi de fațadă, îndărătul cărora nu se întâmpla nimic bun pentru Republica Moldova, doar că, așa cum a fost cam tot timpul, nu a existat o unitate de păreri la nivel politic nici în acea perioadă, între 2012 și 2016. Așa încât președintele a preferat să nu fie implicat în niște jocuri care s-au făcut tot timpul, inclusiv jocuri economice - le cunoaștem sau le intuim – pentru ca după aceea să se revină, iată, la un președinte care, așa cum spunea și domnul Leahu, repetă o frazeologie care ne-a dăunat așa de mult, fie că a fost promovată de Petru Lucinschi sau de Vladimir Voronin.”

Europa Liberă: Ce vă spune intuiția: se poate ajunge la mai mult decât frazeologie, pentru că Dodon e foarte hotărât să soluționeze în 2018 problema transnistreană în stilul pe care l-a anunțat?

Vlad Țurcanu: „Eu nu cred în pornirea sinceră a lui Igor Dodon de a rezolva ceva în raport cu regiunea transnistreană, el fiind destul de conștient de modul în care se va reacționa de la Tiraspol și chiar și de la Moscova i se va da de înțeles foarte clar până unde își poate întinde prerogativele. Și am văzut reacția acestui domn ajuns la conducerea regimului de la Tiraspol, Kasnoselsky, care a ajuns să facă un ping-pong în declarații cu Igor Dodon, după ce acesta avansase niște propuneri, vă amintiți?, așa încât Igor Dodon nu face decât să comită alte greșeli care ne afundă și mai mult într-o zonă de incertitudine, când ne referim la tot grupul de experți pe care îi avem, noi nefiind capabili să adunăm împreună expertizele care există și experții care există ca să ne punem de acord asupra unor politici comune. V-aș aduce aminte despre faptul că nimeni nu știe ce se întâmplă cu proiectul de securitate națională, pe care Igor Dodon a zis că-l retrage, dar n-am văzut nicio reacție în Parlament care să ne lămurească dacă se poate retrage acest proiect, după ce a parcurs pașii respectivi de la Guvern spre Parlament. Și acesta este un element definitoriu pentru mine, eu înțelegând că se dorește păstrarea acestui status-quo în care este posibil orice. Dar când este posibil orice, asta este în dezavantajul nostru.”

Europa Liberă: Este posibilă inclusiv oprirea deschiderii Centrului NATO. Domnul Filip a zis că vom merge pe Acordul semnat cu NATO, domnul Dodon a zis că eu mă voi opune. Deocamdată, îi reușește. Deci, el este elefantul care a intrat în magazinul de faianță?

Vlad Țurcanu: „Eu am cunoscut mulți oficiali în perioada în care am avut o funcție la Președinție și trebuie să vă recunosc că n-am întâlnit prea mulți patrioți printre funcționarii de prim-rang, ei fiind preocupați, în general, de activități politice sau de altfel de interese care nu au prea multă tangență cu interesele noastre naționale.

Europa Liberă: Inclusiv de cablul electric, nu?

Vlad Țurcanu: „De exemplu. Și asta se poate vedea și în alte zone, pentru că multe lucruri au trenat, nu s-au întâmplat niște lucruri pozitive din cauza faptului că pe nimeni nu a interesat să pună la adăpost Republica Moldova de anumite riscuri economice. Fie că ne referim la gaze naturale, la energia electrică ș.a.m.d. De aceea, eu nu am mari așteptări din partea unor oficiali, pentru că le știu predilecțiile pentru alte lucruri. Cel mult ce pot să facă este să strice, decât să ajute la constituirea unui punct de vedere ferm.”

Europa Liberă: Vorbiți și despre Dodon?

Vlad Țurcanu: „Dar se poate, dar se poate. Mă refer, în primul rând la Igor Dodon, dar nu doar la el, pentru că Igor Dodon este vârful de lance al acestei politici antinaționale, protransnistrene, prorusești, dar și în Parlament, inclusiv în majoritatea parlamentară avem deputați care împărtășesc asemenea puncte de vedere, doar că nu și le exprimă. Din rațiuni politice sau de conjunctură, să

Sunt niște slăbiciuni umane care au influențat procesele în ceea ce privește regiunea transnistreană și din cauza asta au avut de suferit toți.

spunem așa, dar se poate, pentru că am văzut, Chișinăul a reușit să instituie, nu știu dacă a apucat să funcționeze, acel punct de control la Cuciurgan. Și aici Chișinăul, punându-se de acord cu Ucraina, a reușit să facă acest lucru și chiar să se decidă la nivel de Guvern, cred, ca aceste puncte să fie extinse și în alte zone, chiar dacă în această privință n-am fost susținuți de către partenerii noștri occidentali. Aceștia preferau să ne limităm doar la punctul de control de la Cuciurgan, Pervomaisk. Da, nu-i așa? Deci, Chișinăul a avut tot timpul niște ași în mânecă pe care nu i-a folosit din rațiuni despre care eu nu vreau să vorbesc, pentru că sunt prea, cum să le spun eu, din altă lume ca să fie invocate într-o discuție politică. Sunt niște slăbiciuni umane care au influențat procesele în ceea ce privește regiunea transnistreană și din cauza asta au avut de suferit toți. Ceea ce întâmplă acum, și asta se întâmplă de mai mulți ani, este că acest set de pseudovalori, cu care a marșat regiunea transnistreană încă de la sfârșitul anilor ’80, a început să cuprindă și felii din societatea moldovenească, noi ajungând să discutăm niște teme valabile în ’91-’92 cu privire la grafia chirilică, de exemplu. Vă imaginați unde se poate ajunge ca să discutăm peste 28 de ani din nou despre grafia chirilică! Ce se întâmplă acum concret și cu această aflare ciudată a lui Evgheni Șevciuk la Chișinău, și cu reacția foarte ciudată de asemenea a unor oficiali, care nu poate fi considerată în niciun caz o reacție firească, chiar dacă am respectul meu pentru diverși oficiali. Acum, Federația Rusă ați văzut că avansează un proiect de lege sau o declarație, cum va fi până la urmă, în Duma de Stat și asta înseamnă că Federația Rusă încearcă inclusiv prin intermediul unor factori separatiști, am putea să-i numim, din regiunea găgăuză să forțeze Chișinăul să facă alți pași înapoi, după ce am cutezat să facem un pas doar înainte cu privire la acel post de frontieră comun.”

Europa Liberă: Domnul Țurcanu, să vă întreb aici, dacă m-ați readus și asta am vrut și eu: nu cumva îndărătul lui Șevciuk cineva vrea să-i arate Chișinăului unde-i este locul și cine-i adevăratul stăpân în casă? Există temei pentru asemenea deducții sau asta e exagerat?

Vlad Țurcanu: „Am văzut avansându-se teze potrivit cărora ar fi existat niște legături economice intense între Evgheni Șevciuk și anumiți factori politici și economici de la Chișinău. Evgheni Șevciuk, probabil, este o persoană bogată, după ce a condus regiunea separatistă atâția ani, de aceea își poate permite să negocieze anumite lucruri și știind multe lucruri. Singura speranță pe care am văzut-o în anumite medii este că Evgheni Șevciuk ar putea fi invitat pentru discuții specifice undeva și s-ar salva aparențele, dacă ar fi așa. Dar mă îndoiesc. Mă îndoiesc că există suficientă determinare la nivelul unor instituții specializate ca să intre atât de profund într-o problemă. Pur și simplu, unor oficiali bine intenționați li s-a dat peste mână de fiecare dată. E o frustrare teribilă la nivelul acesta să vrei să-ți exerciți atribuțiile și să fii tras de mânecă înapoi, pentru că dacă nu, riști, pur și simplu, să fii dat într-o parte. Eu am văzut destule nemulțumiri, inclusiv în cadrul unor servicii speciale din acest punct de vedere și de aceea nu sunt extrem de pesimist, pentru că, dacă ar exista la un moment dat o voință politică, atunci multe lucruri ciudate s-ar rezolva foarte repede. Sigur, e greu în societatea moldovenească să obții susținere pentru asemenea demersuri, pentru că trebuie să ai susținere; nu sunt de ajuns combatanții, cu tot respectul pentru ei, trebuie să fie mai multă lume care să insiste asupra unor asemenea demersuri. Am văzut abia de dată recentă niște reacții din partea partidelor de opoziție, care îndeobște nu sunt prea preocupate de politica externă și de regimul de la Tiraspol. Preferă să se concentreze în mod special pe disputele de ordin intern sau pe această relație intrată oarecum într-o disfuncționalitate între Chișinău și Bruxelles și nu mai mult decât atât, dar atenția trebuie să fie permanentă pentru această piatră de moară care este regiunea transnistreană, care este o chestiune de siguranță națională. Gândiți-vă că în continuare în multe structuri ale Republicii Moldova sunt oameni care slujesc regimul de la Tiraspol. Asta am văzut, se poate deduce din discuțiile pe care le porți la un anumit moment în diferite birouri și îți dai seama de ce lucrurile nu se întâmplă. Pentru că nu există principii, am văzut niște reacții extrem de dezamăgitoare din partea ucrainenilor pentru modul în care am putut să gestionăm cazul Evgheni Șevciuk la Chișinău. Am văzut o puternică tristețe la București în anumite zone politice. Deci, este proba, așa cum m-ați întrebat, proba de foc pentru autoritățile de la Chișinău să dea dovadă că sunt capabile să aibă o reacție naturală, firească sau nu. Și dacă nu, atunci asta spune multe despre modul în care sunt constituite instituțiile noastre și ce perspectivă se poate desena pentru parcursul de mai departe al Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Domnul Leahu, Dvs. ce spuneți despre acest caz – este întâmplător, este o hârtie de turnesol, este organizat, absolut întâmplător?

Ion Leahu: „Aceea că nu este întâmplător, asta ne-o demonstrează faptul că cazul Șevciuk nu este nici pe departe unicul. Eu nu știu cât e de etic să enumăr mai multe persoane care au avut funcții destul de înalte în Transnistria, pe urmă au venit…”

Vlad Țurcanu: „Dl Lițkai, de exemplu…”

Ion Leahu: „Lițkai n-a avut funcții la noi. El, pur și simplu, vine încoace și este invitat la diferite emisiuni de la diferite televiziuni.”

Europa Liberă: Cum n-a avut funcții? Dar ministru de externe?

Ion Leahu: „La noi n-a avut, dar eu am în vedere că persoane care au deținut acolo funcții, pe urmă au revenit și au fost angajate în structuri de stat. De exemplu, Sergiu Grădinari, fostul ministru de finanțe la dânșii, ministru finanțelor aici, ministrul finanțelor acolo, pe urmă angajat la Ministerul Finanțelor aici ș.a.m.d. Pahomova, colega Dvs., nu demult șef-adjunct al televiziunii, din nou e angajată, fie și la o întreprindere privată, însă e aici și, după câte înțeleg eu, nici n-a fost trecută nici măcar pe alături de niște servicii speciale care s-o întrebe: Dar cum acolo? ș.a.m.d. Și șirul poate fi continuat. Problema-i alta. Problema-i într-aceea că nu suntem noi capabili să ne respectăm într-atât statalitatea ca ea să fie mai presus de interese. Iată în zona aceasta gri a intereselor, acolo se coace orice, inclusiv situația dată. Domnul Țurcanu a menționat că-s triști la București, îs triști în altă parte, numai nu la Chișinău. La Chișinău nu au prilej de a fi triști că Șevciuk, care încă ieri ne umilea și ne spunea că problema cu școlile din Transnistria nu mai prezintă interes, ea nu poate fi ridicată la nivel de negocieri între primele persoane, astăzi de-acum, eu sunt ferm convins că el și aici are un asemenea mod de comportare arogant, fiindcă el este ferm convins că niciun păr nu-i va cădea de pe cap atâta timp cât el este protejat.”

Europa Liberă: Dar dacă va fi chemat acolo unde sugerează domnul Țurcanu?

Ion Leahu: „El nu poate să fie chemat acolo.”

Europa Liberă: „Sheriff”-ul n-are mâini până la Chișinău să-l ajungă?

Ion Leahu: „Dar n-are nevoie „Sheriff”-ul. Aceasta este un banc că „Sheriff”-ul ar avea nevoie de dânsul. Da, într-adevăr, sunt intentate șase dosare penale, dintre care cinci, să spunem așa, cu caracter economic, unul, cum spune Krasnoselsky, până ce nu se destăinuie care-i caracterul, dar probabil că-i ceva legat de declarațiile celea la fotbal, la concerte etc., etc. Ei vor să facă un joc pentru a-și consolida pozițiile. În situația în care nu prea au cu ce plăti, nu prea au cu ce asigura activitatea băncilor, schimbul valutar, ei au nevoie de alte acțiuni, care ar sustrage atenția populației. Iată, Șevciuk într-adevăr este un moment care poate și într-adevăr el sustrage atenția, cel puțin, pe bloguri, spațiul internetului. Însă în realitate, dacă era vorba să-l rețină, dacă aveau intenții serioase, ei nu mai respectau întocmai prevederile procedurii – să-l cheme la sovietul suprem, acolo să-l anunțe că i se ridică imunitatea, să-i înmâneze decizia despre asta și numai după asta, chipurile, să-l aresteze. Îl arestau acolo, unde era el și gata.”

Europa Liberă: Eu nu-mi imaginez, cum să-l aresteze, dacă n-au temei juridic, dar barem, spunea cineva, în mod public să-i spună: Domnule Șevciuk, după tot ce ai vorbit dumneata urât la adresa Chișinăului, ești nedorit, pur și simplu, chiar dacă ai casă, cățel, purcel sau ce-o fi având el proprietăți. Totuși, vreau să vă întreb, dacă vă amintiți Hill, în special, ambasadorul Hill spunea că suntem mai aproape ca oricând de reglementarea transnistreană, de atunci cred că s-a îndepărtat reglementarea tot atât de departe ca și domnul Hill. Cât de fantastică este ideea asta că la un moment dat partea asta a Republicii Moldova va fi nevoită să taie coada de șopârlă și să renunțe la Transnistria, așa cum în surdină spuneau unii politicieni cu riscul de a fi desființați și călcați în picioare?

Ion Leahu: „Ei, domnul Braghiș a spus lucrul acesta, însă el l-a spus, tot fiind îmi pare că prim-ministru și, mă rog, a spus și a uitat de asta.”

Europa Liberă: În subiectul transnistrean a mai avut ideea să ia bani de la ruși pentru bază militară ș.a.?

Ion Leahu: „Da, lucrul acesta o să se întâmple și chiar mai mult decât atât, s-a întâmplat de acum, dar numai că fără să ne întrebe pe noi. Și problema într-asta și constă că totul ce se va întâmpla în linii mari cu Republica Moldova, o să se întâmple fără acordul reprezentanților acestui popor. Și domnul Dodon, probabil că el îi conștient, el înțelege în ce joc a intrat, dar de-acum gata, e târziu; el nu mai poate da înapoi. Așa, cel puțin, eu mă gândesc. Eu sper că nu vreau să accept din start că el, cunoscând perfect toată perspectiva, a acceptat aceea ce a acceptat. Deci, este vorba de 2018. În 2018, el s-a angajat să obțină majoritatea în Parlament. Adică, să concentreze în mâinile sale toată puterea executivă.”

Europa Liberă: Să fie Voronin 2:0.

Ion Leahu: „Mai ceva. Voronin era altul. El avea într-adevăr o putere, să spunem așa, mai mare și în situația în care el se simțea mai puternic, el trebuia încă să fie convins. Dodon de-acum este convins. Și din moment ce a doua zi, după ce vor fi numărate voturile, el o să obțină majoritatea în Parlament, o să fim martori la niște procese catastrofale pentru Republica Moldova. Aceea ce politicienii demult au numit-o trans-ni-stri-za-rea. Adică, aceea ce are loc în Armenia, aceea ce, tangențial așa, se încearcă să aibă loc în Azerbaidjan, o să aibă loc la noi.”

Europa Liberă: Domnul Țurcanu.

Vlad Țurcanu: „Este evident că procesele care au început în regiunea transnistreană la sfârșitul anilor ’80, secolul XX, cuprindeau nu numai o componentă militară, dar și una de ordinul serviciilor speciale cu tot războiul hibrid pe care Federația Rusă știe foarte bine să-l orchestreze. Dovadă e că și Occidentul s-a arătat surprins de metodele rafinate deseori folosite în raport cu Occidentul. În ceea ce ne privește, cred că în multe privințe am fost depășiți de subtilitatea unor procese inițiate în regiunea transnistreană. Acum noi ajungând să realizăm, specialiștii au realizat și mai devreme, că miza nu era doar desprinderea regiunii transnistrene de Republica Moldova. Miza este, în termeni simpli, menținerea Republicii Moldova într-un concept care diferă în totalitate de obiectivele stipulate în Declarația de Independență. Eu nu cred că o eventuală reîntoarcere a Republicii Moldova la pseudovalorile promovate de Vladimir Voronin poate dura, pentru că aici există, totuși, o masă critică de populație în centrul Republicii Moldova. S-a văzut asta după alegerile prezidențiale. Există un număr de populație care niciodată nu va accepta ceea ce promovează Igor Dodon și alții. Și acești oameni se vor revolta. Problema se pune…”

Europa liberă: Pardon, dar tocmai din cauză că acest nucleu e pe centru nu se poate decupa periferie, inclusiv transnistreană?

Vlad Țurcanu: „Domnul Leahu cunoaște bine specificul serviciilor speciale. Tot timpul au existat metode specifice prin care aceste inițiative anticonstituționale, provenind fie de la nord, fie de la sud, au putut să fie contracarate foarte simplu, foarte simplu. Există metode specifice. De ce ele nu se pun în aplicare, am vorbit mai devreme. Interesele au depășit, interesele personale sau de grup au depășit interesele Republicii Moldova. De aceea, un lider de la Comrat își poate permite la ora actuală să vorbească despre relația Comratului cu, citez, Republica Moldova. Nu cu Chișinăul măcar, nu cu autoritățile centrale, ci cu Republica Moldova.”

Ion Leahu: „De gradul întâi.”

Vlad Țurcanu: „Sigur. Deci, sunt niște provocări ieftine, am mai asistat și în trecut la asta. Problema este până în ce punct se va duce această confruntare dintre populația care dorește europenizarea Republicii Moldova și acele forțe revanșarde stimulate de către Igor Dodon și alte forțe politice. S-ar putea să existe, până la urmă, o înțelegere deplină a lucrurilor care să nu permită această confruntare. Dar, din păcate, nu se găsesc soluții pentru ca oamenii să fie aduși laolaltă și să fie direcționați către alte obiective, care țin de bunăstarea lor, de traiul în comun ș.a.m.d. Asemenea precepte banale nu se examinează la ora actuală pe scena noastră politică, doar confruntarea. Și, din păcate, cred că Igor Dodon asta urmărește – confruntarea celor două tabere pe care el însuși le ostilizează. Sunt lucruri foarte grave.”

Europa Liberă: În speranța că va câștiga, nu?

Vlad Țurcanu: „Da, el urmărește interese care sunt departe de interesele pe care le are acest stat, dacă mai este stat în aceste condiții pe care le-am descris astăzi.”

Europa liberă: Din ce simțiți Dvs., genul acesta de inducție ce efecte produce în mediul populației? Populația devine mai interesată sau dă a lehamite din mâini sau spune: hai odată să rezolvăm subiectul acesta transnistrean? Dvs. ce vă spune intuiția?

Vlad Țurcanu: „Oamenii pentru ca să ajute la niște procese trebuie scoși din confortul lor bun sau mai puțin fast. Cu asemenea realități, oamenii nu pot fi scoși din zona lor, aduși pe o platformă de discuții politice. Reacția primă a oamenilor este să fugă cât mai departe de aceste discuții și să fugă chiar și efectiv peste hotare. Numai prin niște inițiative bine gândite poți ajunge la mintea oamenilor, altfel ei nu te urmează. Acesta este efectul pe care cred că acei care generează asemenea politici ca Igor Dodon se va produce un asemenea efect și el se poate urmări deja cu ochiul liber. Oamenii nu sunt interesați de acest subiect, dar instituțiile statului și statul sunt obligate să urmărească zi de zi și să pună în aplicare niște politici.”

Europa Liberă: Domnul Leahu, impresia Dvs. despre transnistreni. Dânșii, ei acolo cum reacționează la tot ce se întâmplă acum, sunt pe cal alb?

Ion Leahu: „Eu îi separ categoric în două, să spunem așa, straturi. Stratul mare, care e amorf, care-i absolut dirijabil și el o să facă aceea ce o să i se spună. Fix așa cum a fost la alegerile prezidențiale. Le-a ordonat, le-a dat câte 200 de lei în mână, i-a pus în microbuz, au mers și au votat. Este un strat foarte și foarte subțire de bloggeri activi, care se interesează, care încearcă să pătrundă, dar și ei sunt divizați la fel – o parte categoric susține regimul, Federația Rusă și un strat foarte și foarte subțire începe a gândi. Însă noi nu o să ajungem la aceea că stratul cel mic care începe a gândi, care începe a analiza, care vede…”

Europa Liberă: …care vrea libertate?

Ion Leahu: „Nu că libertate, asta-i departe. Care vrea, pur și simplu, măcar o perspectivă oarecare. Vă dau două cifre – anul acesta clasa a XI-a în Camenca au absolvit-o 65 de elevi, în Râbnița – 147. Asta-i… nimic. Adică, regiunea foarte și foarte evident se depopulează. Mâine-poimâine în genere o să rămână numai acei care primesc pensia, dar dacă ei primesc pensie, evident că ei sunt dirijabili.”

Astea fiind spuse, punem punct ca s-o luăm de la capăt cu proxima ocazie pentru că, așa cum spuneam la început, este, din păcate, un subiect dacă nu chiar veșnic, ca un perpetuum mobile. Este de durată, pentru că nu se găsesc soluții inteligente, statale și soluțiile sunt mereu cariate de niște interese obscure care stau îndărătul acțiunilor. Noi încercăm să le developăm.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG