Linkuri accesibilitate

Un punct de vedere săptămânal la Europa Liberă.

Când se vorbește despre „eșecul” Republicii Moldova ca stat se invocă mai multe cauze: criza identitară, mediocritatea clasei politice, influența mortificantă a Rusiei și separatismul transnistrean pe care-l finanțează, lipsa resurselor umane și naturale, e citat neapărat „ghinionul istoric”. Toate acestea sunt adevărate, dar aș mai adăuga un factor, mai puțin cuantificabil în statistici și rapoarte oficiale, însă extrem de vizibil și deranjant: lipsa de bun-simț și moralitate în spațiul public.

Poate nu sună la fel de spectaculos: aici nu scoți o hartă ca să muți frontiere sau să ridici la Nistru ziduri în fața invadatorilor, însă proastele năravuri, „ciocoismul”, neobrăzarea clasei politice și a noilor îmbogățiți ne apasă la fel de mult ca prizonieratul geopolitic în care ne ține Rusia. Dincolo de efectele dăunătoare ale unor decizii politice, cred că mai ales atitudinea, conduita indecentă a demnitarilor îi jignește pe cetățeni.

Vitalie Ciobanu
Vitalie Ciobanu

Să-l luăm pe Igor Dodon, președintele ales cu cântec astă toamnă, să ne uităm la conferințele de presă, la aparițiile sale publice. E mereu bosumflat și supărat pe toată lumea, ca un „șef de brigadă” pus pe harțag. Vorbește pe un ton sumbru guvernanților cu care, altfel, colaborează fructuos, împroașcă amenințări la adresa vecinilor, România și Ucraina. Și pe cât de virulent este Dodon îndeosebi cu Bucureștiul, pe atât de slugarnic, indecent de slugarnic, se arată față de Rusia, ale cărei interese le promovează fără jenă. Dodon refuză, sfidător, să declare doliu național în memoria unei mari personalități culturale a Moldovei, doar pentru că regizorul Ion Ungureanu (pe el l-am numit) se declara român și unionist, dar afișează, jubilator, poze color ale vacanțelor sale în Austria, Italia, la Soci. Adversar politic al oligarhului Plahotniuc, Igor Dodon se lasă filmat cu nepăsătoare dezinvoltură într-un club de fițe, proprietate a liderului PD, unde se organizează meciuri de king boxing, spre deliciul protipendadei moldovene.

Dodon sfidează Constituția, semnează un așa-zis acord de colaborare cu Uniunea Eurasiatică în cadrul unui forum rocambolesc la Chișinău. Fostul lider socialist și-a uitat de mult promisiunile de a lupta cu oligarhia și corupția, de a fi un președinte al tuturor cetățenilor, în schimb se declară dușman „până la moarte” al unioniștilor, atacă limba română și istoria predată în școală, vrea să anuleze examenul de BAC, implicându-se într-un domeniu în care n-are nici competență, nici atribuții. Ce altceva dacă nu indecență emană obsesia sa de a vorbi despre neutralitatea Moldovei, de a cere doar Alianței Nord-Atlantice să o respecte, nu și Rusiei, care are soldați în Transnistria?... Toate aceste manifestări de impudoare politică sunt clădite pe obscenitatea unei campanii electorale, în care Igor Dodon a proferat vulgarități și calomnii la adresa contracandidatului său în alegeri.

Când vine vorba de indecența actualei guvernări, istoria începe cu nesfârșitele telenovele ale formării AIE (în cele câteva ediții), când Partidul Democrat negocia la două capete o alianță pro-europeană și alta pro-rusă, doar ca să obțină mai multe cedări din partea viitorilor parteneri de coaliție. Iar azi, cum dacă nu indecent este aplombul PD-ului – regizorul și protagonistul „visului moldovenesc” de după 2009, firește, alături de aliații săi –, gestul de a scoate din joben votul uninominal, ca soluție miraculoasă împotriva corupției și traseismului politic? De parcă nu Partidul Democrat și coordonatorul său au mișcat „trupele parlamentare” dintr-un parter colorat în roșu și verde spre un parter colorat în albastru? A crede că cetățenii n-au memorie, că vor îmbrățișa bucuroși sloganul „votul tău - deputatul tău”, înseamnă să-i desconsideri pur și simplu.

Indecentă este presa care susține această campanie de îmbrobodire colectivă, dar și cohorta de analiști și lideri de opinie, de personalități culturale care se pronunță cu atâta „emoție” pentru votul uninominal, după ce mai devreme au pledat în spoturi electorale pentru „lideri salvatori”, pentru unionism și europenitate. Azi acești oameni se fac a nu-l vedea, de pildă, pe Ilan Shor – întruchiparea emblematică a votului uninominal în variantă moldovenească; pe Shor – bancherul pușcăriabil care și-a cumpărat postul de primar de Orhei…

Indecent este să deplângi la televiziuni oligarhice depopularea satelor Moldovei și să nu vorbești despre cauzele acestui exod, iar tu ca guvern să nu deschizi economia, să nu anulezi monopolurile, să nu încurajezi concurența, să nu susții infrastructura satelor, să nu dezvolți agricultura și turismul ecologic, să nu oferi facilități investitorilor străini și conaționalilor noștri din diaspora pentru a iniția afaceri în mediul rural etc., etc.

Indecent e să condamni separatismul transnistrean și să colaborezi intens cu firmele-căpușă de la Tiraspol. Indecent este să furi miliardul și să nu-l mai găsești, să te declari pro-occidental și să pui sectorul bancar la dispoziția mafiei și a serviciilor secrete rusești care-și jefuiesc propriul popor. Indecent e să constați, cu regret, că moldovenii nu mai sprijină ca altă dată opțiunea proeuropeană și să continui să poluezi spațiul mediatic național cu televiziuni moscovite care chiar asta fac: le spun moldovenilor cât de rea este Europa și cum ne corupe ea sufletul pravoslavnic.

Indecent și sfidător este să cerșești credite și fonduri nerambursabile de la „frații români” și să scoți dintr-un recensământ prost făcut, cu date secretizate vreme de 3 ani, 7% de români și 23 % de vorbitori de limbă română, și asta la aproape un milion de cetățeni români în Republica Moldova! După cum o sfidare și o nesimțire este să faci reclamă primarilor partidului tău, în satele în care grădinițele au fost reparate din banii Guvernului României.

Indecentă e diferența dintre numărul populației pe care ni-l comunică același recensământ desfășurat în 2014 – și anume: 2, 988 235 de milioane de locuitori – și cele 3, 252 645 de milioane de alegători înscriși în registrul CEC-ului la 31 martie 2017. În timp ce presa și instituțiile oficiale recunosc că din Republica Moldova pleacă în fiecare zi în jur de o sută de cetățeni. Curat aritmetică autohtonă!

Exemple de indecență, vulgaritate și imoralitate, găsim peste tot în Moldova, și nu doar la nivelul clasei politice și al structurilor statului. Indecent este să spui, ca om al Bisericii, că bogatele acareturi din ograda ta ți „le-a dat Dumnezeu” și să zâmbești viclean în camera echipei de filmare… Vezi în Chișinău și-n alte orașe ale Moldovei cartiere întregi de vile și conace somptuoase care poartă pecetea furtului și a corupției – proprietarii nu consideră indecentă etalarea lor. Și cât de banală a devenit nesimțirea unor tineri de bani gata care-și parchează limuzinele „Porsche” sau „Lexus” de peste 50 de mii de euro în ușa barului unde au intrat să bea o bere sau un capucino, blocând întregul trotuar.

Bunul-simț, măsura, cumpătarea se deprind de-acasă, din copilărie. Desigur, dacă are cine să te-nvețe. Din păcate, în Moldova de azi aceste calități se pierd la maturitate. Poate e cazul să ne căutăm alte modele? Poate e timpul să abandonăm formula parvenirii copiată după „standarde” rusești, inspirată din moravuri balcanice, și să aruncăm o privire spre Olanda, spre țările scandinave? Acolo unde șefii de guvern vin cu bicicleta la serviciu, iar parlamentarii locuiesc în modeste camere de hotel?... Cu cât e mai mare trufia și indecența guvernanților, cu atât mai incurabilă e sărăcia celor guvernați.

XS
SM
MD
LG