Linkuri accesibilitate

Publicitatea: unde se termină motorul comerțului și unde începe drogul politicii


Vasile Botnaru în dialog cu Ludmila Andronic, expertă în domeniul comunicării, și Eugeniu Râbca, jurist

Bine v-am găsit, doamnelor și domnilor! La microfon e Vasile Botnaru, moderatorul emisiunii „Punct și de la capăt”. Vă puteți imagina viața de zi cu zi fără publicitate? Cea de la televizor, de pe enormele panouri stradale ori cea care burdușește, fără să ne ceară permisiunea, cutiile poștale? Cea care ne trage de mânecă să ne alegem frigiderul cel mai performant și președintele cel mai onest și integru din toate timpurile? Chiar dacă este sâcâitoare ca o muscă, o acceptăm ca o condiție sine qua non. Și ca să nu o ia razna, ar cam avea nevoie de căpăstru. Asta spun experții. Cu doi dintre ei o sa discutăm astăzi în studioul Europei Libere. Cunoscutul scriitor Frederic Beigbeder avea un titlu de carte, „99 de franci”, produs în multe țări. Se punea titlul în funcție de monedă și era vorba în acea carte despre dependența omului de publicitate, acest drog universal. A fost și o replică, dacă nu un plagiat al lui Pelevin, Generation P, a fost și un film turnat după acest roman. Publicitatea este răul necesar, de fapt. Dintr-un motor al comerțului s-a transformat într-un drog, și politicul n-a putut să nu se folosească de acest drog: l-a încadrat foarte bine în campaniile politice.

Vasile Botnaru
Vasile Botnaru

Mai nou, societatea civilă, cu foarte multă insistență, încearcă să le impună politicienilor să revadă actele normative pentru reglementarea pieței de publicitate. Și astăzi am invitat în studio doi experți care chiar pricep în acest domeniu. Este Eugeniu Râbca, jurist, expert la Centrul pentru Jurnalism Independent, unul dintre autorii noului proiect de lege privind reglementarea pieței publicitare, și Ludmila Andronic, cunoscut expert în domeniul comunicării, care alteori se află de partea cealaltă a baricadei. Dânsa, tocmai folosind instrumentele publicitare, promovează anumite mesaje – sociale, comerciale, politice etc. Eugeniu, de ce nu se mai poate așa cum a fost? Din când în când auzeam nemulțumiri, vezi, Doamne, mai ales în campanii politice – panourile sunt prea mari, nu toată lumea reușește, cei săraci nu țin pasul cu cei bogați. După aia vorbeam și despre agramația sau primitivismul publicității. Iată, Dvs. considerați că a venit timpul să interveniți sau să intervină politicul în această reglementare. De ce anume acum?

Eugeniu Râbca: „Este vorba, pe de o parte, de necesitatea implementării unor noi standarde în domeniul publicității. Avem o lege care a fost adoptată și modificată pe alocuri, în măsura în care era necesar politicienilor; o lege adoptată acum 20 de ani. Avem o altă realitate, o realitate care nu este reflectată în legislația în vigoare. Pe de altă parte, este necesar să ne racordăm la standardele internaționale în domeniu, la standardele europene. Încercăm să

Nu avem o reglementare în ceea ce privește publicitatea politică în afara campaniei electorale, spre exemplu. Astăzi avem o debandadă la acest domeniu. Sesizez mai multe televiziuni care marchează publicitatea politică, altele o încadrează în blocuri de publicitate comercială, alte mijloace de informare în masă nici nu mai știu ce să facă și o marchează/n-o marchează, cum o marchează.

ne integrăm în Europa și prin legislația pe care o avem. Vorbind de realitate, aș menționa faptul că nu avem o reglementare în ceea ce privește publicitatea politică în afara campaniei electorale, spre exemplu. Astăzi avem o debandadă la acest domeniu. Sesizez mai multe televiziuni care marchează publicitatea politică, altele o încadrează în blocuri de publicitate comercială, alte mijloace de informare în masă nici nu mai știu ce să facă și o marchează/n-o marchează, cum o marchează. Pe de altă parte, avem mesaje de interes public tot mai multe și mai multe, care la noi, impropriu, sunt numite „publicitate socială”, ce țin de prevenirea populației în ceea ce privește protecția antiincendiară, mesaje care apar foarte frecvent, și nu numai. Avem o realitate și avem o legislație care nu reflectă această realitate. De aici am pornit atunci când am încercat să elaborăm acest proiect de lege, proiect care încearcă să ofere anumite mecanisme în ceea ce privește utilizarea acestui mijloc de informare foarte important care este publicitatea.”

Europa Liberă: Ludmila, dumneata ești profesor universitar. Când le spui studenților despre publicitate, cum stabiliți voi împreună frontiera între manipulare și informare? Publicitatea la origine avea rostul și rolul să informeze omul unde să-și ia fasolea. Acum, îndărătul acestor spoturi, mesaje stă o doză importantă de manipulare. Cum tragi hotarul dumneata?

Ludmila Andronic: „Foarte simplu. Haideți să acceptăm că, totuși, publicitatea este un mesaj care manipulează, pentru că ea are câteva etape prin care influențează asupra oamenilor. Primul este de a informa, dar, într-un final, conține și un apel direct de a consuma un anumit produs, de a vota un anumit politician, de a avea un anumit comportament ș.a.m.d. Deci, nu putem spune niciodată că publicitatea vreodată și-a propus doar să informeze oamenii. Ea și-a propus întotdeauna să canalizeze cererea oamenilor spre o anumită ofertă. Ulterior, când s-a mai dezvoltat și a devenit mult mai sofisticată, deja ea însăși a început să creeze oferta, pentru că, le explic eu studenților printr-un exemplu realistic pentru Moldova și foarte simplu, dacă acum 40 de ani era considerat normal să te speli pe cap sâmbătă, înainte de a merge la biserică, acum nimeni nu-și mai închipuie cum ar fi să nu te speli pe cap o dată în zi sau o dată la două zile, pentru că cei din publicitate, la un moment dat, ne-au insuflat că acest șampon poate fi utilizat zilnic. Și iată așa apare o dependență…”

Europa Liberă: Și Doamne ferește să ai mătreață…

Ludmila Andronic: „Exact. Frumoasă, de altfel, da? Publicitatea este întotdeauna manipulatoare, dacă își propune să canalizeze cererea. Din păcate, noi suntem într-o epocă deja în care, în special pe zona politicului, publicitatea este amestecată cu propagandă, pentru că este susținută și de campanii masive de comunicare, relații publice, de ceea ce numesc eu „informare incorectă”, pentru că eu nu accept termenul de „PR negru”. Eu am zis: PR-ul ori este PR, ori nu-l colorăm! Deci, fiind susținută atât de masiv și de late activități manipulatoare și propagandistice, publicitatea, într-o anumită măsură, poate deveni periculoasă și trece de la manipulare la prostire. Iată aici este cea mai mare problemă.”

Europa Liberă: Dar cât de eficientă este în ziua de azi, sau mai este, publicitatea sau prostirea, dacă lumea deja conștientizează că devine dependentă? Când panoul acesta este la tot pasul, mai funcționează?

Ludmila Andronic: „Dacă vorbim despre publicitatea profesionistă, și nu despre încercările publicitare sau eșecurile publicitare, pentru că noi, de fapt, ne ciocnim de multe ori de eșecuri publicitare, nu se face apel doar la volumul publicității. Poți să vezi în fiecare zi, să treci pe lângă un panou publicitar sau să vezi aceeași publicitate și să nu-ți creeze dorința de a vedea ce se ascunde în spatele acestei publicități – cum este produsul respectiv sau cine este politicianul respectiv? Câți dintre candidați trec pe lângă noi fără să-i observăm, dacă nu suntem jurnaliști, eventual. Publicitatea face apel la niște instrumente mult mai subtile, care sunt emoțiile, stările. Dacă eu, ca și consumator, nu mă regăsesc în starea emoțională pe care mi-o creează o anumită publicitate, or, și un panou publicitar trebuie să-ți creeze o anumită stare, atunci publicitatea nu este eficientă. Nu degeaba acum în domeniul publicității lucrează și psihologi, și specialiști în domeniul comunicării și în domeniul juridic și legislativ, pentru că trebuie să știi să faci o publicitate care se încadrează într-un cadru de reglementare. Deci, depinde ce imagini, ce muzică, ce cuvinte folosești. O publicitate nu este, pur și simplu, am ieșit în stradă și am strigat: Votați-mă!

Europa Liberă: Eugeniu, să începem de la stabilirea cotelor minime și maxime de publicitate. Cine s-a apucat și când să spună: 20 de minute e mult, dar 21 e puțin sau invers? Patru panouri sunt suficiente, dar al cincilea deja e excesiv. Mai deunăzi era plin drumul spre aeroport de panouri și cineva, în mod voluntarist, a spus: Nu, până la aeroport nu trebuie să avem panouri. Deci, cel care a făcut legea sau s-a gândit la chestia asta, de ce s-a condus, care e etalonul de suficiență sau insuficiență?

Eugeniu Râbca: „Dacă e să vorbim de televiziune, am remarcat această diferențiere chiar zilele trecute, înainte de a mă întoarce de la Moscova. Spre deosebire de Republica Moldova, care respectă niște standarde cu care ne-am obișnuit, în Moscova, orice emisiune, orice film artistic este întrerupt pentru publicitate la fiecare 15-20 de minute. Este ceva mult prea deranjant. Aici apare o primă concluzie: sunt niște standarde ale societății care reacționează în raport cu această suficiență sau exces…”

Europa Liberă: Deci, asta-i cutuma națională, regională?

Eugeniu Râbca: „Pentru noi este evidentă existența unor standarde europene; aceleași standarde pentru toate statele europene, standarde cu care ne-am obișnuit astăzi și vă…”

Europa Liberă: Care au fost deduse cum - biologic, psihologic?

Eugeniu Râbca: „Putem găsi multe răspunsuri la această întrebare. Unul dintre ele ține de reacțiile omului la un anumit volum de publicitate, pe care-l percepe în raport cu programele televizuale, ale căror beneficiar este atunci când privește o emisiune, cum suportă el publicitatea. În ultimul timp, aceiași specialiști care se bazează pe studii psihologice afirmă că este suficient, că nu mai suportăm mai mult de trei-patru minute. Și apropo, aici aș veni cu o remarcă – s-ar putea în toamnă Europa să-și schimbe standardele în acest domeniu și să nu mai utilizeze acele 12 minute de publicitate ca volum maxim, standard pe care-l avem astăzi. S-ar putea să…”

Europa Liberă: 12 minute pe durata unei…?

Eugeniu Râbca: „Unei ore astronomice. Respectiv, de la ora 9 și până la ora 10, cu nuanțe acolo, trebuie să fie nu mai mult de 12 minute la un post de radio sau la un post de televiziune.”

Europa Liberă: Și europenii vor să micșoreze?

Eugeniu Râbca: „Europenii vor să introducă o cotă de 20% din volumul de 24 de ore. Respectiv, s-ar putea să avem o situație în care înainte de știri să avem 10 minute și imediat după o emisiune de știri de 15-20 de minute, să mai avem iar 20 de minute de publicitate, dar…”

Europa Liberă: Asta o să rămână la discreția editorilor?

Eugeniu Râbca: „Să rămână la discreție, adică se merge pe ideea unei liberalizări în ceea ce privește volumul de publicitate la televiziune.”

Europa Liberă: De ce vă întrebam despre chestia asta? Pentru că următoarea întrebare, care e valabilă și pentru doamna Andronic: De ce în Germania panourile publicitare înseamnă, de fapt, un placat A3 în campanie electorală, deci, două cartoane prinse cu niște capse de stâlp, e suficient? De unde s-a luat că la Chișinău trebuie să fie neapărat 3x4, un covor moldovenesc cu o mutră de asta care spune: Votează-mă pe mine, că altfel nu mai vezi tu viață bună? De unde s-a luat standardul acesta? Bănuiala mea, îmi cer scuze că mă bag cu bănuiala mea, este că, de fapt, solidaritatea asta corporativă a agenților de publicitate a făcut chestia asta în mod artificial, ca să-și facă viața lor confortabilă. Ei au de câștigat din prostirile astea mari, care costă foarte scump și deja îi parole d'honneur să ai un panou publicitar, dacă vrei să fii deputat.

Eugeniu Râbca: „Aș zice, nu doar agenții din domeniul publicității au de câștigat. Au de câștigat și autoritățile administrației publice locale. Este vorba de…”

Europa Liberă: Care încasează taxe?

Eugeniu Râbca: „…impozite, de taxe, pe care le percep autoritățile administrației publice locale, autorități care, începând cu municipiul Chișinău și terminând cu administrația oricărei alte localități din Republica Moldova, afirmă că nu au bani suficienți pentru a acoperi cheltuielile pe care le au și ne trezim cu acel gunoi publicitar. Eu aș vedea aici o altă problemă importantă. Autoritățile administrației publice locale, și mă refer în mod special la municipiul Chișinău, unitatea administrativ-teritorială care mai poate beneficia de asistența unor specialiști calificați, Chișinăul de mult trebuia să-și creeze anumite regulamente viabile, și nu temporare, cum le are acum, care sunt combătute în instanța de judecată de către orice agent economic. Simplu vorbind, avem un regulament care este nul în instanța de judecată, atunci când își doresc agenții de publicitate câștigă orice proces sau aproape orice proces. Nu avem o politică în ceea ce privește publicitatea stradală. Prin proiectul de lege pe care încercăm să-l promovăm în atenția politicienilor, am încercat să venim cu anumite standarde care trebuie foarte bine examinate, care trebuie foarte mult redactate, revăzute, astfel încât să avem niște reglementări minime, poate chiar și în ceea ce privește aceste panouri de 6x4 metri sau cât o fi având ele acolo și care ne știrbește din vizualizare a orașului.”

Europa Liberă: Chiar mai mult. Astea care trec peste stradă ca un pod, astea-s îngrozitoare. Eu mă gândesc dacă te prinde norocul să cadă peste tine când circuli, o să fie foarte convingător mesajul. De ce, de unde s-a luat standardul acesta, Ludmila Andronic?

Ludmila Andronic: „Foarte simplu, domnul Botnaru! Haideți să ne amintim: Cum a început piața publicitară din Moldova și când și-a luat startul? Acum vreo 20 de ani, nici nu 25, de când suntem independenți, noi nu am avut publicitate, practic, pe timpurile sovietice, în afară de compania avia care există și astăzi și un sistem de asigurări sociale.”

Europa Liberă: Și când a venit Brejnev, s-o vopsit un perete.

Ludmila Andronic: „OK. Oamenii aceștia care au riscat și au început un business în domeniul publicității, neștiind va merge, nu va merge, vor veni companiile cu publicitate sau nu, s-au orientat și ei la niște realități care existau atunci împrejur, regional. Unde au mai fost – în România, în Ucraina, în Moscova, unii dintre ei în alte orașe europene – ei, și la acea etapă cam asta era, dacă vreți, trendul publicitar. Noi nu ne-am putut permite ca în New York să facem panouri luminoase pe toată casa, care ne-ar încurca să dormim, de altfel. A fost un standard preluat atunci; cel mai simplu care exista. După care au intervenit în permanență tot felul de lătrări, că altfel nu pot să zic, cu primăria… După care s-a încercat hiper- reglementarea acestora ș.a.m.d. Și oamenii din agențiile de publicitate, care încă nu beneficiază de foarte multă publicitate, trebuie să recunoaștem, piața publicității din Republica Moldova nu este nici pe departe încă la un nivel de turnover suficient. Ea, totuși, este o piață săracă. Oamenii aceștia nu…”

Europa Liberă: În ce sens – ca rulaj, ca cifre?

Ludmila Andronic: „Ca rulaj. Ca rulaj, noi suntem o piață foarte modestă, chiar per capita. Deci, nu vorbim acum per total. Per capita noi avem foarte puțină publicitate.”

Europa Liberă: Pardon și paranteza s-o deschidem până la urmă – adecvată economiei sau sub posibilitățile economiei?

Ludmila Andronic: „Hai să zicem că este adecvată economiei. Publicitatea reflectă starea economică. Dacă oamenii au bani să cumpere, vine oferta; dacă vine oferta, vin mulți importatori, mulți producători. Ei se bat între ei – al cui să fie banul pe care-l câștigă omul și se duce să-l cheltuiască? Deci, publicitatea, de fapt, este o reflectare foarte obiectivă a stării economice. ”

Europa Liberă: Eu mai știu, îmi cer scuze că aici e neapărat să dezvoltăm… Marile companii au bugete de publicitate enorme și ei când se uită pe hartă și decid unde să vină cu aceste bugete, Moldova este ocolită, deocamdată. E corect?

Ludmila Andronic: „Absolut! Și vă explic de ce. Poate în momentul creșterii cererii vor veni. Foarte mult timp noi nu am primit publicitate de la marile companii internaționale, fiind bombardați de această publicitate, pe gratis, din România, din Rusia și din Ucraina. Într-un mod foarte…”

Europa Liberă: Adică, de ce să plătească ei bani, dacă intră pe filieră gratis?

Ludmila Andronic: „De ce să plătească, dacă ei intră pe filieră asta? Și noul proiect de lege își propune să oprească, să stopeze. Spațiul și piața noastră publicitară trebuie să aducă banii aici.”

Europa Liberă: Dar se mai poate pune baraj la frontieră, după ce internetul vine nepoftit?

Ludmila Andronic: „Ba da, ba da! OK, internetul, deocamdată, este foarte greu de reglementat, pentru că noi nu-l avem reglementat nici ca sistem de mass-media, noi intrăm în cu totul altă dimensiune, dar orișicare canal de televiziune care ajunge în această țară trebuie să se îngrijească să nu dea așa-numita publicitate-parazit. Dacă este retransmis pe teritoriul Republicii Moldova, atunci, prin contract cu cei care-l retransmit, calupurile publicitare de acolo să fie acoperite cu publicitate locală.”

Europa Liberă: Și asta acum nu se reglementează?

Ludmila Andronic: „OK. Partea asta există, dar avem o problemă, având și o piață foarte dezvoltată a televiziunilor prin cablu. Cu ce ne ciocnim? Există tot felul de operatori locali, cu tot felul de antene satelit. Dacă ieșiți în afara Chișinăului și mergeți, de exemplu, în sudul Moldovei, o să vedeți cu totul altă publicitate la televizor de niște produse de care poate nici n-ați auzit și pe urmă o să vreți să le consumați. Dacă mergeți la Bălți, s-ar putea să vedeți cu totul altă publicitate, pentru că acolo e mai puțin control. Aici se controlează mai mult, se verifică canalele care sunt transmise prin intermediul operatorilor de cablu, prin agenți economici care, mai mult sau mai puțin, sunt interesați de respectarea legislației, pentru că această legislație poate să le aplice anumite penalități, după asta. Ce se întâmplă cu ziarele care vin din străinătate? De exemplu, ziare și reviste mari franceze sau britanice, sau de la New York, care au ediții în Europa și invers sau dintr-o țară în alta niciodată nu pun aceeași publicitate, dacă nu a fost achitată. Deci, calupul publicitar este eliminat.”

Europa Liberă: Adică-i spațiul cel mai scump? Am pornit de la întrebarea cu cutumele moldovenești…

Ludmila Andronic: „Și ziceam că oamenii au intrat, la un moment dat, pe valul respectiv, au făcut, au investit bani nebuni, la momentul cela, în publicitate. Ulterior, nimeni nu s-a ocupat să facă, de exemplu, un regulament arhitectural, pentru că, de fapt, aici este și rolul unui designer orășenesc sau al unui arhitect care să spună: Oameni buni, uite așa se încadrează publicitatea! V-am înțeles primii ani ș.a.m.d. Deci, aceleași locuri vi le garantăm, de exemplu, sau vă garantăm imediat alt loc, pentru că dvs. deja aveți o anumită cotă publicitară pe piața publicității, dar vă rugăm foarte mult – schimbați formatul, schimbați formula ș.a.m.d., pentru că în trei ani de zile (nu de mâine, cum se întâmplă de multe ori în Republica Moldova, dar în trei ani de zile) panourile dvs. nu vor mai fi valabile din punct de vedere arhitectural.”

Europa Liberă: Mostra arhigrăitoare, am impresia, de improvizație au fost aceste panouri-coșuri de gunoi care trebuiau să devină foarte populare care a fost un experiment, nu știu pe seama, pe spatele cui, dar n-a mers și multă debandadă este. Dvs. nu faceți decât să confirmați ipoteza asta că legea asta ar trebui să lupte cu debandada care există. Acum întrebarea mea: Legea o să prevadă, totuși, un organism care cât de cât să urmărească ce se întâmplă, începând de la mărimea panourilor, pirateria? Va exista așa o instituție, o entitate?

Eugeniu Râbca: „Am examinat posibilitatea creării unui organism independent specializat în domeniu, dar am renunțat la această idee, pentru că suntem reprezentanții unui stat sărac. Am revenit la realitatea pe care o avem. Pe de o parte, avem Consiliul Concurenței, care trebuie să garanteze concurența loială pe piața de publicitate și el trebuie, acest Consiliu al Concurenței, în continuare să se ocupe de această problemă sau să încerce să intervină pe acest segment și să impună anumite reguli în ceea ce privește concurența. Pe de altă parte, avem Consiliul Coordonator al Audiovizualului, care trebuie să se îngrijească de piața publicității audiovizuale, trebuie să aibă preocupări și în raport cu acea problemă a publicității penetrante, care vine din alte state. La lansarea proiectului de lege am auzit mai multe voci care menționau faptul că deja este posibil, în ceea ce privește plasarea publicității în internet, de a interveni tehnic cu anumite schimbări, adică de a bloca acea publicitate care vine de pe site-urile străine în Republica Moldova și de a impune publicitatea locală. Reprezentanții domeniului publicității spuneau că este posibilă chiar

În ceea ce privește publicitatea stradală, trebuie să intervină autoritățile administrației publice locale, așa cum se întâmplă în România - fiecare județ, fiecare municipiu are un regulament distinct în ceea ce privește reglementarea publicității stradale. La noi nu s-a întâmplat acest lucru nici măcar la nivelul municipiului Chișinău, fapt pentru care venim cu niște reglementări standard pentru publicitatea stradală, lăsând posibilitatea administrației publice locale care, sper eu, se va trezi din somnul său de moarte, mai devreme sau mai târziu, și în raport cu domeniul publicității, astfel încât să instituie niște standarde.

schimbarea publicității pe Google, astfel încât să avem publicitate locală. Mi-am confirmat pentru mine această posibilitate în Rusia, acel Google, pe care îl utilizăm zilnic, în Rusia are doar publicitate din Rusia și se vede foarte bine că este un domeniu foarte bine controlat. YouTube-ul, spre deosebire de noi, pentru fiecare cântec care urmează să intervină are un calup publicitar de câteva secunde, două-trei secunde. Adică, este un domeniu în care putem face schimbări. În ceea ce privește publicitatea stradală, trebuie să intervină autoritățile administrației publice locale, așa cum se întâmplă în România - fiecare județ, fiecare municipiu are un regulament distinct în ceea ce privește reglementarea publicității stradale. La noi nu s-a întâmplat acest lucru nici măcar la nivelul municipiului Chișinău, fapt pentru care venim cu niște reglementări standard pentru publicitatea stradală, lăsând posibilitatea administrației publice locale care, sper eu, se va trezi din somnul său de moarte, mai devreme sau mai târziu, și în raport cu domeniul publicității, astfel încât să instituie niște standarde. Mi-aș dori și eu să avem anumite reglementări clare în ceea ce privește publicitatea - la ce distanță, câte panouri publicitare pot fi așezate unul lângă altul? La noi, în intersecții găsim câte șase panouri puse unul lângă altul. Eu numesc asta gunoi publicitar, pentru că nu mai reușești să te uiți la niciunul și din contra, dacă-s șase, îți aruncă privirea în altă parte, pentru că înseamnă un efort să vezi toate panourile publicitare. Trebuie să avem o politică în acest domeniu și aici autoritățile administrației publice locale trebuie să intervină la nivel legislativ pentru toate unitățile administrativ-teritoriale, astfel încât poate în viitor să intervină și să avem niște politici foarte clare la nivel de municipii, la nivel de alte orașe, publicitatea pe drumurile naționale ș.a.m.d.”

Europa Liberă: Doamnă Andronic, cât de mult poate să intervină în conținut legislatorul? A fost un pic de scandal, de exemplu, cu colanții. S-a considerat amoral să arate pulpele femeilor îmbrăcate în ciorapi de damă și Biserica parcă se implicase… În contextul acesta, se poate vorbi despre reglementări etico-morale în conținut?

Ludmila Andronic: „În mod sigur că da și se poate opta pentru un sistem mixt – unul care înseamnă reglementare…”

Europa Liberă: Și aici îi mixt?

Ludmila Andronic: „Exact. Și aici mixt. Și vă explic de ce. Pe de o parte, există niște norme generale pentru publicitate – publicitatea nu trebuie să fie înșelătoare, publicitatea nu trebuie să discrediteze concurența, publicitatea nu trebuie să folosească cuvinte necenzurate ș.a.m.d. Deci, există în lege niște reguli general-valabile pentru conținutul publicității. Pe de altă parte, există domenii care sunt un pic mai strict reglementate decât toate celelalte. Este una că faci publicitate, nu știu, pentru roșii, este altceva să faci publicitate pentru cazinouri, pentru medicamente, pentru alcool…”

Eugeniu Râbca: „…produse adresate copiilor.”

Ludmila Andronic: „Exact, produse adresate copiilor… Anume din acest motiv, fiecare lege prescrie anumite limite pentru unele produse sau interdicție totală pentru altele. De exemplu, noi la momentul actual avem o interdicție totală pentru domeniul tutunurilor. Produsele din tutun nu beneficiază de niciun fel de publicitate.”

Europa Liberă: Deși-i mare fariseism, pentru că statul câștigă bine mersi din accize și din produsele acestea, are o cotă importantă la buget, dar spune: Domnule, nu fumați, dar dacă fumați, ne ajutați!

Ludmila Andronic: „Eu n-am să intru în detalii de acest gen, pentru că eu am impresia că pentru multe domenii, cum este tabacul, inclusiv alcoolul, există niște interese care vin din cu totul altă parte. Depinde din care parte vine presiunea. De cele mai dese ori presiunea vine din partea Ministerului Sănătății care în permanență se îngrijește de sănătatea oamenilor, dar, în același timp, niciodată nu investește, de exemplu, în propagarea modului sănătos de viață, că ar putea să facă lucrul acesta sau să creeze condiții pentru mai mult sport, mai multă mișcare… Știți, eu acum îmi amintesc o declarație a domnului Oleg Reidman pe care a făcut-o la un moment dat, când era vorba despre accizele la tutun și dumnealui a spus: OK, eu sunt un fumător. Dvs. spuneți că vă îngrijiți de sănătatea mea, atunci ridicați, vă rog, și prețul la troleibuz, poate voi merge mai mult pe jos. Deci, e și asta o variantă, dar, cum am zis, sunt domenii care sunt reglementate mai strict și este corect. Este important ca noi să nu luăm variantele extreme. Cel mai simplu, ce facem? Interzicem, tăiem ș.a.m.d. Nu! Iată anume aici este nevoie să urmăm un curs european foarte corect. Toată legislația noastră, de fapt, pornește de la prezumția vinovăției. Noi reglementăm în permanență. Orice directivă europeană, dacă o citiți, partea introductivă este cu privire la dezvoltarea pieței de publicitate; cu privire la dezvoltarea pieței de alcool…”

Eugeniu Râbca: „Doamna Andronic, dacă nu vă supărați, să nu lăsăm impresia că venim cu foarte multe restricții, reglementări…”

Ludmila Andronic: „Dvs. nu sunteți restrictiv, eu spun cum s-a făcut legislația anterioară.”

Eugeniu Râbca: „Exact. Din contra, am încercat să impunem doar acele standarde, interdicții, reglementări care sunt consacrate expres în legislația europeană ș,i din contra, am încercat să lăsăm cât mai mult teren al libertății pentru agenții din domeniul publicității, inclusiv cei care oferă publicitate, cei care o difuzează și chiar consumatori, să lăsăm cât mai multă libertate și, totodată, am încercat să venim cu niște standarde, poate excesive, dar consacrate în foarte multe state europene în ceea ce privește publicitatea stradală, dar urmează să revedem și aceste standarde și să oferim posibilitatea de autoreglementare, care ar însemna posibilitatea industriei publicității de a-și impune singură anumite reguli pe care trebuie să le respecte.”

Ludmila Andronic: „Iată asta am avut eu în vedere spunând prin mixt. Deci, un consiliu de etică, creat pe lângă, nu știu, Asociația Agențiilor de Publicitate, agențiile de publicitate, împreună cu autorități (poate fi diferit), care intervine doar în momentul în care există anumite suspiciuni sau anumite plângeri, pentru că nu este obligatoriu că, dacă mie mi s-a părut că o publicitate este incorectă sau este sexistă, sau este naționalistă, xenofobă, ea este, într-adevăr, așa. Deci, fiecare dintre noi are percepții diferite. După cum ziceam, partea legală trebuie să asigure o anumită ținută, în conformitate cu legea și regulile generale, iar partea de conținut intrinsec, cuvintele utilizate, imaginile ș.a.m.d. trebuie să vină la discreția unui consiliu de etică, prin care piața să se autoreglementeze. În toată lumea este așa.”

Europa Liberă: Doamna Andronic, sunteți și în Consiliul de presă. Funcționează autoreglementarea, pentru că presa este exact domeniul în care găsești de toate, inclusiv manipulare obraznică, inclusiv niște insule de deontologie? Și Dvs. propuneți tot așa să se acționeze în domeniul pieței publicitare, or, acolo, înțeleg că ți-ai luat banul și ai plecat?

Ludmila Andronic: „Nu este tocmai așa!”

Europa Liberă: Nu?

Ludmila Andronic: „Nu este tocmai așa! Nici o agenție de publicitate și nici o televiziune…”

Europa Liberă: Care se respectă…

Ludmila Andronic: „…până la urmă, nu va accepta un calup publicitar, dacă nu este sigură că este conform cu legea sau dacă…”

Eugeniu Râbca: „…eventual ar fi condamnabil un astfel de consiliu al publicității.”

Ludmila Andronic: „Da, deci, nu trebuie să credem că operatorii…”

Europa Liberă: Doamna Andronic, dar dacă există panouri publicitare cu greșeli elementare de scriere în limba română bine mersi?

Ludmila Andronic: „Noi avem o instituție care este plătită pentru asta…”

Europa Liberă: Da, și atunci, nici autoreglementarea, nici instituția… Și un elev care vine de la țară vede cum e scris cuvântul acela, zice că, de fapt, nu e așa cum mă învață învățătoarea, dar așa trebuie să fie…”

Ludmila Andronic: „Deci, aici e o problemă, dacă vreți, care nu ține doar de piața publicității. Este o problemă a agramației generale, pentru că, în momentul în care eu aud niște expresii care mă fac să râd, mie mi-e milă de cei care au comandat publicitatea, că nu s-a găsit în agenție, de exemplu, cineva să-i spună: Măi, faci greșeli de care o să râdă lumea!

Europa Liberă: Dvs. puneți speranță în autoreglementare…

Ludmila Andronic: „Pun. Și vă spun…”

Europa Liberă: …în concurență, în bunul nume al agenției sau postului de televiziune care, deocamdată, nu funcționează?

Ludmila Andronic: „Domnule, e nevoie de ceva timp. Noi încercăm să grăbim foarte mult lucrurile. Haideți să ne gândim că noi avem 25 de ani de publicitate, și în lume publicitatea numără deja 200 de ani, cel puțin. Noi preluăm cele mai bune exemple, dar noi trebuie să schimbăm anumite realități. Deci, în câțiva ani se poate rezolva.”

Eugeniu Râbca: „Dacă-mi permiteți, aceste organe de autoreglementare în domeniul publicității sunt recomandate, sunt chiar cerute de organismele europene. Ele sunt necesare în orice stat și trebuie să apară și în Republica Moldova. Totuși, avem mult teren și pentru reglementare în domeniul publicității; avem mult teren și pentru autoreglementare cu reglementările care trebuie să fie sobre, care trebuie să fie suficiente și nu prea multe, dar suficiente. Avem teren și pentru reglementare și autoreglementare. Aș vrea să menționez și un alt moment: Vorbeam de stat, în calitate de participant al pieței publicității. În Marea Britanie, statul este unul dintre comanditarii cei mai mari ai domeniului publicității. La noi, statul nu intervine în domeniului publicității pe care noi am numit-o mesaje de interes public. Ori, anume statul ar trebui să vină cu aceste mesaje de interes public în ceea ce privește promovarea drepturilor omului, în ceea ce privește promovarea unui mod de viață sănătos, în ceea ce privește securitatea persoanei, copiilor, și nu numai. La momentul de față…”

Europa Liberă: Statul zice că n-are bani.

Eugeniu Râbca: „Noi am prevăzut în acest proiect de lege crearea unei comisii care nu înseamnă cheltuieli suplimentare pentru stat. Este vorba de reprezentanța ministerelor, și nu numai, care trebuie să elaboreze niște politici în domeniul publicității cu implicarea statului. Ori, trebuie să se implice și Republica Moldova, ca stat, pe piața internă de publicitate în ceea ce privește promovarea unor valori general-umane.”

Europa Liberă: Dar despre stat, în general, se spune că el e un manager prost. Dvs. vreți să devină el un manager bun în domeniul publicității, după ce a falimentat întreprinderi?

Eugeniu Râbca: „Haideți să recunoaștem că statul intervine într-un mod subtil și fără a interveni și pe plan financiar în domeniul publicității, al mesajelor de interes public. Acele recomandări ale Consiliului Coordonator al Audiovizualului de difuzare a unor mesaje privind protecția antiincendiară, și nu numai. Este, de fapt, o intervenție a statului, dar este o intervenție care nu înseamnă și implicare financiară.”

Europa Liberă: Adică, dacă tot se bagă, să se bage ingenios? Da, Ludmila?

Ludmila Andronic: „Exact!”

Eugeniu Râbca: „Și în baza unor programe bine elaborate.”

Ludmila Andronic: „Exact! Alegem, anul acesta este Anul sănătății, dacă vreți. Haideți să vedem ce putem face. Statul, împreună cu alți contribuitori, nu apelăm doar la stat în cazul dat. Statul poate găsi finanțări, până la urmă, nimeni nu-i pune să ia banii doar din buget, dar o campanie care vine din numele statului, ca omul să înțeleagă: Domnule, statul acesta, totuși, se mai gândește uneori și la niște lucruri care nu țin neapărat de domeniul politicului.”

Europa Liberă: Da, de exemplu, dacă are nevoie de soldați, să-i racoleze. Ultima întrebare. Foarte scurt să-mi spuneți: Dacă consumatorul, „victimele” publicității au devenit suficient de exigente și descurcărețe, astfel încât să devină o verigă importantă în construcția asta, să nu mai tolereze agramații, înșelăciuni, porcării amorale? Cum credeți, puteți conta deja pe un consumator doct de publicitate?

Eugeniu Râbca: „Personal, cred că trebuie să-l educăm.”

Europa Liberă: Adică, încă nu-l avem?

Eugeniu Râbca: „Fiecare dintre noi este consumator de publicitate și deseori simt că am, personal, chiar am un comportament nu dintre cele dorite, deseori, în anumite situații foarte-foarte concrete.”

Moldova, Eugeniu Râbca, Vasile Botnaru, Ludmila Andronic
Moldova, Eugeniu Râbca, Vasile Botnaru, Ludmila Andronic

Ludmila Andronic: „Mie mi se pare că e loc de foarte puțină intervenție în ceea ce privește educarea chiar de la nivel școlar, pentru că textul publicitar este un text aparte, care trebuie citit într-un anume mod și gândit într-un anume mod. Și dacă elevii noștri ar fi învățați cum se citește un text publicitar, ce trebuie să înțelegi, care sunt componentele lui și unde este publicitatea pe care el nici nu-și dă seama la un moment dat că o recepționează. Oamenii devin la un moment dat, ei nu trebuie să devină refractari față de publicitate, dar devin mai selectivi.”

Europa Liberă: Tot așa cum ar trebuii să-i învățăm pe oameni să știe a citi știrile, să știe a citi ziarele, să știe a citi mesajele politice…

Ludmila Andronic: „…și cărțile.”

Europa Liberă: Sau să renunțe la toate astea și să citească doar cărți. La sigur este o ocupație întremătoare. Nu să fac publicitate, dar eu zic să asculte toată lumea sau să vadă pe internet emisiunile Europei Libere și acolo o să continuăm discuția despre ce înseamnă publicitate… bună și nu prea. Doamnelor și domnilor, aici se încheie emisiunea noastră de astăzi, la care au participat Ludmila Andronic și Eugeniu Râbca. Ne reauzim duminica viitoare. Până atunci ne puteți asculta zilnic, dimineața și seara, pe frecvențele care vă stau la îndemână sau pe internet, la orice oră. Iar sâmbătă, ca de obicei, vă dă întâlnire Valentina Ursu, după care eu, Vasile Botnaru, am să vă invit s-o luăm… de la capăt. Pe curând!

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG