În ultimii doi ani, urmare a unui proiect pus în aplicare de Asociația „Copil, Comunitate, Familie” în parteneriat cu UNICEF și Ministerul sănătății, muncii și protecției sociale a fost prevenită separarea de familie a 278 de copii – au spus astăzi organizatorii proiectului. Alți 75 de copii din Centrul de Plasament Temporar din Bălți au părăsit pentru totdeauna instituția rezidențială. La ce măsuri de intervenție au apelat experții și care ar fi soluțiile pentru prevenirea abandonului copiilor?
La vârsta de trei ani, toți petrecuți la Centrul de Plasament Temporar și Reabilitare din Bălți, Maria, un copil cu sindromul Down, a ajuns în familia Elenei Revenco din satul Corlăteni. În cazul Mariei, dar și a altor copii care au plecat din instituția rezidențială, specialiștii remarcă un salt în dezvoltare, datorită atenției și grijii de care beneficiază în familie. Elena Revenco este una din cei peste 20 noi asistenți parentali profesioniști. Ea spune că și-a asumat această sarcină fiind convinsă că un copil crește cel mai bine în familie. Acum Maria merge la grădiniță cu nepoatele ei și învață să se integreze în comunitate:
Când am văzut-o pe Maria, am înțeles că se poate de lucrat și într-adevăr, nu m-a speriat chestia asta
„Când am făcut seminarele pentru ca să fiu asistent parental, eu am fost categoric împotrivă de a lua copilul cu dizabilități. Dar când am văzut-o pe Maria, am înțeles că se poate de lucrat și într-adevăr, nu m-a speriat chestia asta. Merge la grădiniță în grupă obișnuită cu nepoțeii mei, suntem la etapa în care spunem poezii de două strofe. Mulți mă întrebau de ce am făcut asta, că am copiii mei, dar eu le-aș spune că copiilor le e mai bine în familie, în familie ei văd altceva, au o educație.”
Cu sprijinul autorităților locale și ai specialiștilor din cadrul CCF Moldova mulți dintre copii au revenit în familia biologică. La Drochia, a fost creată o creșă socială pentru copiii din familii nevoiașe, iar până la sfârșitului anului urmează să fie deschisă și cea de la Bălți. Asemenea servicii, care să fie la îndemâna mamelor singure, de exemplu, pot preveni abandonul, sunt de părere experții.
Tot din Drochia este și Rodica Musteață, asistentă parentală care are a luat în grijă patru copiii de vârstă fragedă. După ce şi-a crescut copiii proprii, sau biologici, cum se mai spune în jargonul birocraților, pana la vârste care le permit sa se descurce de sine stătător, ea s-a hotărât să sprijine şi pe alți copiii, lipsiți de grija părintească:
„Pentru copiii mei e important că au familie, sunt copii fericiți. Ei se apropie, ne numesc mamă și tată chiar din primele zile, ei nu țin minte nimic, ei s-au trezit la noi acasă. Și copiii mei biologici îi iubesc, le aduc cadouri. Dorința noastră e să-i înfiem cu timpul. Lumea încă nu înțelege, noi ne temem de răspundere, dar știți, când luăm copiii, se schimbă totul, adică viața merge cum trebuie să meargă.”
La o distanță de doi ani de la demararea proiectului, când rezultatele arată că separarea copilului de familie poate fi evitată în multe situații, iar aproape jumătate din copii au fost reintegrați în familii, experții constată că prevenția abandonului trebuie să devină o prioritate.
Experții CCF au instruit în acest sens 175 de asistente medicale din patru raioane din nordul Moldovei, astfel încât vizitele la domiciliul tinerelor mame să cuprindă nu doar consultația obligatorie, dar și ghidare, observare a problemelor cu care se confruntă familia.
Ana Tomulescu, specialistă în cadrul asociației crede că după reforma de dezinstituționalizare, trebuie dezvoltate în continuare servicii pentru prevenirea abandonului:
„Dacă ne-am rezuma doar la întoarcerea copiilor din mediul rezidențial în familie sau plasament, nu ar fi suficient, pentru că pe o ușă ei ies, pe alta continuă să intre. De asta, este important să ne consolidăm eforturile la etapa asta la munca de prevenție, pentru că în mare parte sistemul nostru este creat ca și serviciile, și intervențiile să vina ca răspuns a unor situații, probleme, dar nu ca prevenție.”
Care ar fi cele mai potrivite măsuri de intervenție acolo unde există riscul de separare a copilului de familie, despre reintegrare și serviciile necesare la nivel local li s-a vorbit în cadrul unor instruiri și autorităților publice locale. Însă, pe lângă disponibilitatea direcțiilor de asistență socială de a lucra, mai este nevoie și de alocări financiare la nivel local, cea mai frecventă piedică în calea menținerii sau creării unor servicii în sprijinul copiilor considerați vulnerabili.
