Linkuri accesibilitate

Cel mai tânăr deținător al Ordinului Victoriei, cea mai înaltă distincție militară a URSS, descendent al familiei regale ruse Romanov și „rege-comsomolist”, așa îl descrie presa rusă pe regele Mihai.

Presa rusă mediatizează pe larg știrea cu privire la decesul regelui Mihai I al României, publicând date biografice și punând accent în special pe decizia acestuia de a întoarce armele împotriva lui Hitler și pe faptul că ulterior acesta a fost printre cei cinci lideri străini care au fost decorați de Stalin cu Ordinul Victoriei. Ceilalți deținători ai ordinului suprem militar sovietic au fost generalul american, ulterior președinte al SUA, Dwight D. Eisenhower; mareșalul britanic Bernard Lowe Montgomery; mareșalul polonez Michal Rola-Zhimersky și mareșalul iugoslav Josip Broz Tito.

„A murit regele-comsomolist” – este titlul care apare în mai multe publicații din Federaţia Rusă. Portalul Warspot.ru scrie că regele Mihai I a fost ultimul dintre cavalerii în viață a ordinului Victoriei – cea mai înaltă distincție militară din URSS. Monarhul a primit-o pe 6 iulie 1945, la doar 24 de ani, pentru „actul curajos de a întoarce politica României în direcția ruperii relațiilor cu Germania hitleristă și alăturării Coaliției aliaților, într-un moment în care înfrângerea Germaniei încă nu era evidentă”. Împreună cu ordinul, regele Mihai a primit cadou și un avion militar „Yak-3”, scrie presa rusă. Pentru cei aproape trei ani în care monarhia românească a coexistat cu guvernul comunist și pentru legăturile pe care le avea cu Uniunea Sovietică, Mihai I a fost supranumit în URSS „regele-comsomolist”, mai notează publicația.

Alte publicații subliniază că în toată istoria URSS au fost decorați cu ordinul Victoriei 17 persoane, de 19 ori. Cel de-al 20-lea ordin, acordat „marelui conducător al armatei” Leonid Brejnev, a fost retras printr-un decret al ultimului lider sovietic, Mihail Gorbaciov. Presa rusă subliniază că regele Mihai a scurtat cu cel puțin jumătate de ani războiul, odată cu decizia sa modificându-se linia frontului, iar Germania pierzând două treimi din necesarul de combustibil pentru armata sa.

Publicația analitică Vestnik.ru scrie că rolul istoric al regelui Mihai a fost recunoscut la Moscova – în 2005 acesta a participat la festivitățile de la Moscova consacrate aniversării a 60 de ani a victoriei, iar în 2010 a participat la parada victoriei din capitala rusă. Portalul Istoriceskaia Pravda (în traducere – adevărul istoric) scrie că la acea paradă regele Mihai a fost singurul conducător suprem al unui stat din perioada celui de-al doilea război mondial. Iar numele său apare pe placa comemorativă în cinstea cavalerilor ordinului Victoriei, dezvelită în Palatul de la Kremlin de Vladimir Putin pe 9 mai 2009.

Publicația Newtimes.ru scrie ca regele Mihai a fost un politician curajos și o personalitate ieșită din comun. Aceasta republică un interviu cu regele Mihai din 2010, cu titlul „Nu mă credeam în drept să lupt pentru putere cu prețul vieților omenești”. „Când Majestatea sa, care în pofida vârstei și-a păstrat ținuta, îmi turna ceaiul și mă întreba cu interes despre situația din Rusia, încercam să nu-mi scape că gazda mea primitoare a luat masa cu Hitler și Musolini, a trecut prin bombardamentul german al propriului castel, timp de peste doi ani practic de unul singur a ținut piept lui Stalin, iar apoi și-a petrecut jumătate de secol în exil”, scrie autorul interviului.

„Când i-am spus, în 1946, lui Vîșinski, emisarul lui Stalin, că nu voi permite Moscovei să mă trateze ca pe un vasal, acela m-a amenințat și chiar a bătut cu pumnul în masă. Iar după ce nu a obținut ceea ce a vrut a ieșit practic în fugă din cabinet și a trântit această ușă atât de tare încât a căzut tencuiala de pe tavan”, povestește regele Mihai în interviul pentru publicația Newtimes.

Și ediția de limbă rusă a revistei Forbes îi dedică un articol regelui Mihai, numindu-l „o legendă a secolului XX”, cu o „istorie incredibilă a vieții”, subliniind printre alte date biografice că în exil regele Mihai a avut o viață modestă, dar a susținut în permanență diaspora românească, iar puterea de la București de după anul 1990 a împiedicat ani la rândul revenirea lui în România.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG