Linkuri accesibilitate

„Picasso – Atelierul Minotaurului” (Galerie foto)


Note pe marginea proiectului „Picasso Mediterana 2017-2019” și a unei excepționale expoziții la Evian în Franța.

Dacă țările europene întîmpină cele mai mari dificultăți în a găsi o soluție politică unui fenomen major al istoriei actuale, cum este migrația, pe plan cultural se nasc încă proiecte ce atestă voința afirmării unei unități în diversitate a Europei.

Cultură și politică: Expoziția „Picasso, atelierul Minotaurului” (Evian 2018)
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:06:35 0:00

Proiectul intitulat „Picasso Mediterana 2017-2019”, născut la inițiativa Muzeului Național „Picasso” de la Paris, angajează timp de doi ani o rețea de circa 60 de instituții muzeale majore din zece țări, între care Spania, Franța, Grecia, Israel, Italia, Elveția, Maroc, Turcia etc. Numai anul acesta amatorii de artă pot vizita 21 de diverse expoziții, fiecare din ele revendicîndu-și un grad mai mic sau mai mare de originalitate.

Palais Lumière la Evian
Palais Lumière la Evian

Printre cele mai remarcate se înscrie expoziția intitulată „Picasso, atelierul Minotaurului”, ce poate fi văzută întreaga vară la Evian, în Franța, pe malul lacului Leman, în Palais Lumière, o frumoasă veche clădire termală a orașului, în stil art-nouveau de început de veac XIX, astăzi reciclată în muzeu și un întreg spațiu cultural adiacent.

Tema Minotaurului este una majoră în creația lui Picasso din epoca interbelică, personajul mitic al antichității, o ființă cu capul unui taur și corp omenesc, fiind înfățișat în toate semnificațiile sale căpătate de-a lungul istoriei, de la un simbol al vigorii și virilității, pînă la cea a agresivității iraționale.

Minotaurul, detaliu al unei tapiserii după un desen al lui Picasso în expoziția de la Evian
Minotaurul, detaliu al unei tapiserii după un desen al lui Picasso în expoziția de la Evian

Mitul Minotaurului, așa cum este descris de un izvor antic în secolul al II-lea, începe cu dragostea lui Zeus pentru Europa; întrupat într-un taur, Zeus o poartă în spate pînă în Creta, unde din uniunea lor se naște Minos. Dorind să devină regele Cretei acesta cere ajutorul zeului Poseidon, dovada sprijinului primit urmînd să fie apariția unui taur din valuri, animal pe care se angajează să-l sacrifice imediat. Minos nu-și respectă angajamentul, iar răzbunarea lui Poseidon, este de a-i face soția, Pasiphaé, să se îndrăgostească de taurul alb, deosebit de frumos. Cu ajutorul arhitectului Daedalus, Pasiphaé ascunde taurul într-un celebru labirint special construit în apropierea palatului regal. Pasiphaé va fi posedată de animal, iar din relația lor se va naște Asterios, Minotaurul, ființa cu față de animal și corp de om, ce se va hrăni din sacrificiul periodic al unor tineri. Tezeu, fiul regelui Atenei, va reuși în cele din urmă să ucidă minotaurul în labirintul din care reușește apoi să iasă grație firului Ariadnei, care îi dăduse un ghem de lînă salvator.

Gustave Moreau, Pasiphaé, în expoziția de la Evian
Gustave Moreau, Pasiphaé, în expoziția de la Evian

Mitul Minotaurului avea să fie ulterior dezvoltat atît sub formă literară cît și imagistică, începînd din secolul al XVIII-lea, iar cîteva dintre cele mai reprezentative piese se găsesc în expoziția de la Evian. Sculptorul Antonio Canova și Tezeu învingător al Minotaurului, pictorul Gustav Moreau în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Auguste Rodin în anii 1880, sînt cîțiva din marii artiști ce ilustrează tema.

Picasso, unul cei mai prolifici artiști în înfățișarea personajului, îl redă prima dată în 1928 într-un mare desen pe carton al unui Minotaur alergînd, pe care îl va refolosi ulterior pe o tapiserie de goblenuri. Imaginea Minotaurului poate fi regăsită ulterior în numeroase posturi în desene, gravuri, pe ceramică, tablouri și tapiserii în scene înfățișînd fie pasiunea sa pentru ce este denumit ca minotauromahie, fie personaj erotic după întîlnirea sa cu Marie-Thérèse Walter, una din cele șapte mari iubiri cunoscute ale pictorului, ca pagină de copertă a revistei de artă contemporană Minotaurul, publicată între 1933 și 1939 de Albert Skira, sau începînd cu războiul civil din Spania și continuînd cu al Doilea Război Mondial drept expresie a unei forțe devastatoare, dincolo de rațional și umanitate.

Picasso, Minotaur alergînd, 1935. (Expoziția de la Evian)
Picasso, Minotaur alergînd, 1935. (Expoziția de la Evian)

Diverși artiști în lucrări prezente în expoziția de la Evian, au utilizat imaginea Minotaurului, ca mesaj politic. Fotograful german Erwin Blumenfeld dă în 1937 o imagine expresivă, bestială, a Dictatorului reprezentat sub trăsăturile unui minotaur. Un desen umoristic semnat Ben (pseudonim al lui Benjamin Guitonneau) înfățișează voracitatea Führer-lui, într-o caricatură a „Minotaurului german”, cu Hitler așezat la o masă, în curs de a devora o hartă a Europei. În timpul războiului, o mare tapiserie realizatâ în stilul d’Aubusson în anii 1943-1944, la comanda doctorului Joseph Ducuing, după un desen al lui Marc Saint-Saëns, reprezintă taurul furios, „Minotaurul” îmbrăcat în uniformă nazistă, rănit de sabia lui Tezeu. Tapiseria avea să împodobească castelul d’Arquier, unul din centrele de rezistență anti-nazistă din Haute-Garonne.

Desen de Matisse, ilustrație la volumul „Pasiphaé” de Montherlant (expus la Evian)
Desen de Matisse, ilustrație la volumul „Pasiphaé” de Montherlant (expus la Evian)

Alături de opera lui Picasso, aflată în centrul și care domină expoziția de la Evian, vizitatorul mai poate vedea expresive și frumoase piese, desene și tapiserii, semnate de mari maeștri ca Osip Zadkine sau Matisse. Toate dînd expresie – subliniază organizatorii expoziției – „dihotomiei între om și animal, între rațional și pulsațiile iraționale, între conștient și inconștient”.

Previous Next

XS
SM
MD
LG