Grandiosul miting al Partidului Democrat s-a consumat. Vocile pediste declară răspicat că a fost un miting colosal, nemaipomenit, că a venit o mare de oameni. O fi aşa, pesemne, deşi eu unul am văzut şi mulţi oameni inerţi, plictisiţi, care abia murmurau sloganurile aruncate în popor de pe scena impozantă. Oameni cărora le lipsea entuziasmul moderatoarei Monica Babuc. Dar nu despre asta voiam să vorbesc.
Sunt de-a dreptul nedumerit de marile găselniţe ale PD-ului. Ce ne spune Plahotniuc atunci cînd ne îndeamnă pe a patra cale, cea pro-moldoveană? Nu e nimic nou sub soare. De la Snegur şi agrarieni pînă la Voronin şi Dodon, o sumedenie de politicieni autohtoni au tot călărit ideea asta, care miroase deja a naftalină. Roadele acestui trend au fost însă pipernicite. Iar dacă marele coordonator al guvernării vrea să ne spună că acum vom fi mai pro-moldoveni ca oricînd, eu unul am mari dubii legate de succesul acestei direcţii.
M-a îngrijorat mai cu seamă ideea lui Plahotniuc că „moldovenii nu mai trebuie să aştepte ca problemele lor să fie rezolvate din afara ţării”. Serios, stimabililor? Vreţi să spuneţi că voi, conducătorii autohtoni, le veţi rezolva? Mulţumim frumos, dar eu unul mă tem de soluţiile voastre. Am mai mare încredere în conducătorii străini decît în voi. V-am tot urmărit 27 de ani şi am avut timp să vă văd reflexele.
De fapt, ideea lui Plahotniuc poate fi interpretată lesne şi ca o încercare a conducerii de a se debarasa de tutela străinilor şi de a stăpîni nestingherită ţara.
De pe scena impozantă ni s-a vorbit despre drumuri şi grădiniţe făcute, dar eu ştiu multe drumuri execrabile şi ştiu că mai sunt grădiniţe făcute cu suportul României. Ni s-a vorbit de mari realizări, dar nu s-a spus nimic despre Vînătoarea din Pădurea Domnească, despre furtul miliardului, despre invalidarea alegerilor din capitală, despre dubioasa amnistie fiscală. La asemenea mitinguri, organizatorii sunt un fel de zei care emană numai bunătate. Ştim asta foarte bine.
