Linkuri accesibilitate

Patimi după rezoluție, la Chișinău


Liderii Partidului Democrat Vladimir Plahotniuc (centru), premierul Pavel Filip (stânga) şi preşedintele Parlamentului, Andrian Candu

Reacțiile guvernării față de reproșurile europarlamentarilor au variat de la răbufnire isterică spre lamentație onctuoasă.

Patimi după rezoluție, la Chișinău
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:57 0:00
Link direct


Guvernanții moldoveni s-au supărat pe Uniunea Europeană. Principalele voci ale Partidului Democrat – partidul-stat care ne conduce victorios spre noi culmi de progres și civilizație – acuză Parlamentul European de atitudine politică partizană în rezoluția pe care a votat-o pe 5 iulie, ca urmare a invalidării alegerilor pentru primăria Chișinăului.

Vitalie Ciobanu
Vitalie Ciobanu

Se pare că anularea unui scrutin democratic perfect valabil, necontestat nici de observatorii interni și externi, nici de structurile internaționale, a fost ultima picătură în cupa unei răbdări prea mari pe care a avut-o Uniunea Europeană față de guvernarea de la Chișinău. Spunem asta pentru că rezoluția a fost votată de 343 de deputați aparținând celor mai diverse grupuri politice din Parlamentul European – și a fost unul din cinci (!) proiecte de document propuse spre dezbatere pe tema Republicii Moldova.

Rezoluția face un adevărat rechizitoriu actualei puteri de la Chișinău, menționând între altele: concentrarea puterii politice și economice în mâinile unui grup restrâns de persoane, deteriorarea statului de drept, a standardelor democratice și a respectării drepturilor omului, politizarea excesivă a instituțiilor statului, corupția sistemică, lipsa unei anchete oneste privind frauda bancară din 2014, subordonarea sistemului judiciar, amestecul acestuia în procesele electorale, justiția selectivă folosită ca instrument de presiune asupra opozanților politici, schimbarea legii electorale prin ignorarea recomandărilor Comisiei de la Veneția și ale altor structuri occidentale, pluralismul limitat al mijloacelor de informare în masă.

În consecință, Parlamentul European solicită Comisiei Europene suspendarea asistenței macrofinanciare și a fondurilor destinate susținerii bugetului Republicii Moldova.

Europarlamentarii își întemeiază verdictul, între altele, pe articolul 2 din Acordul de Asociere dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova care subliniază că: „[...] respectarea principiilor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale [...] stau la baza politicilor interne și externe ale părților și constituie un element esențial al prezentului acord”.

Ce nu înțelege puterea de la Chișinău, de ce se indignează?

Rezoluția demască duplicitatea regimului Plahotniuc, arată limpede că politicile pe care le aplică Partidul Democrat, în ciuda retoricii sale pro-europene, sunt profund anti-europene...

Rezoluția demască duplicitatea regimului Plahotniuc, arată limpede că politicile pe care le aplică Partidul Democrat, în ciuda retoricii sale pro-europene, sunt profund anti-europene. Nu altceva afirmă de mult timp Opoziția de la Chișinău, zecile de mii ce protestatari și micul segment de presă independentă pe care-l mai avem în Moldova.

Dacă guvernanții ar fi manifestat aceeași imaginație și râvnă în actul guvernării pe câte subterfugii inventează pentru a se crampona de putere, mai nou și mai grav, chiar și cu prețul încălcării dreptului primordial al cetățenilor într-o democrație – dreptul de a alege –, Moldova ar fi fost o republică înfloritoare!

Reacțiile guvernării față de reproșurile europarlamentarilor au variat de la răbufnire isterică spre lamentație onctuoasă.

„Rezoluția Parlamentului European aruncă Republica Moldova în brațele forțelor pro-rusești!”, a răsunat pe culoarele puterii de la Chișinău. Tonul demagogic l-a amplificat Andrian Candu, președintele Parlamentului: „Cetățenii trebuie să știe că cei doi lideri ai opoziției, Maia Sandu și Andrei Năstase, au insistat pe lângă deputații europeni să fie votată o asemenea rezoluție. În ziua votului, aceștia stăteau în sală și probabil se bucurau foarte mult că guvernarea este pedepsită. După aceste acțiuni, acești indivizi nu merită să ajungă vreodată să guverneze țara.”

Și tot Candu – pesemne, spicherul cel mai chemat să guverneze țara – a folosit un argument de-a dreptul pueril, cum că Partidul Popular European vrea ca în Moldova să fie rău și, în consecință, alegerile parlamentare să fie câștigate de Maia Sandu și Andrei Năstase. Republicii Moldova îi merge prea bine, de aceea „europarlamentarii cei perfizi”, sufocați de invidie, pun la cale conspirații împotriva Partidului Democrat!

Căutarea de „dușmani”, de „trădători”, de „agenți ai Occidentului” în politica internă este în spiritul tendințelor autoritariste ale regimului Putin, atunci când propria-ți politică este falsă, dezastruoasă și mincinoasă...

Dincolo de ridicolul unor asemenea pledoarii, căutarea de „dușmani”, de „trădători”, de „agenți ai Occidentului” în politica internă, etichetarea infamantă a Opoziției pro-europene este în spiritul tendințelor autoritariste ale regimului Putin, atunci când propria-ți politică este falsă, dezastruoasă și mincinoasă.

Pentru a da momentului un plus de emotivitate, coordonatorul Plahotniuc a invocat, a câta oară, „curajul” guvernării de a nu fi intervenit în actul de justiție (de ce-or fi convinși de contrariu partenerii europeni?) și pericolul scăderii dramatice a încrederii cetățenilor moldoveni în Uniunea Europeană din cauza „nedreptei” rezoluții de la Strasbourg. La rândul său, premierul Filip a scos din buzunar argumentul lacrimogen: banii prevăzuți de asistența macrofinanciară, blocată de Parlamentul European, trebuiau să asigure alimentația copiilor în grădinițe și să sporească veniturile profesorilor (asta da, cruzime occidentală!)

Liderii Opoziției anti-oligarhice, dar și analiștii financiari, cunoscători ai specificului alocațiilor oferite de Uniunea Europeană, au destrămat deja această plasă de minciuni: banii de la Bruxelles nu au o destinație concretă (d.e. hrana copiilor sau salariile profesorilor), ci vin să acopere niște necesități suplimentare, pe care le decide și le identifică guvernul de la Chișinău. Sectoare sensibile, cum sunt alimentația copiilor din grădinițe, remunerarea cadrelor didactice sau pensiile și cheltuielile pentru sănătate sunt asigurate prioritar din resurse interne, din veniturile colectate la buget din taxe și impozite – asta face orice guvernare responsabilă, nu le lasă pe seama unor ipotetice fonduri din străinătate.

De fapt, cei care mint ar trebui să aibă o minimă coerență. Pe de o parte, se plâng că vor rămâne copiii fără mâncare, iar pe de altă parte, Partidul Democrat, într-un acces de bravadă, anunță prin intermediul vicepreședintelui Vladimir Cebotari că guvernarea va mări salariile angajaților din primării cu până la 50% începând cu luna august curent, ceea ce seamănă prea mult cu niște plăți strategice, populiste, în preajma alegerilor parlamentare.

Din 2009-2010 încoace Republica Moldova se putea plânge de orice, numai nu de zgârcenia sau de insensibilitatea finanțatorilor externi. Dimpotrivă, aceștia ne-au oferit o asistență generoasă. Problema este ce a făcut Chișinăul cu acești bani. O întrebare aflată pe buzele tuturor cetățenilor: de ce în pofida dărniciei occidentalilor (o dărnicie pe care rușii n-au avut-o niciodată!), Moldova s-a afundat în sărăcie, corupție și, iată, într-un arbitrar instituțional care o așază alături de Somalia și Burundi, adică statele-catastrofă discutate la Strasbourg în aceeași ședință cu Republica Moldova?

Și guvernanții moldoveni au fost preveniți. Anularea, în octombrie 2017, a tranșei de 28 de milioane de euro, destinată reformării sistemului judiciar, era semnalul clar că Bruxelles-ul nu mai e dispus că verse bani aiurea într-un stat în care nu există voință politică pentru reforme.

Sistarea finanțării europene aduce un moment al adevărului, înseamnă un îndemn la ieșirea din minciună și simulacru. Se știe de când lumea: cel ce oferă bani pune condiții, încheie cu beneficiarul un contract, un acord de conduită onestă, pe care ultimul trebuie să-l respecte dacă vrea să păstreze relația. Guvernarea de la Chișinău, identificată în ultimii trei ani cu Partidul Democrat, a crezut că poate fenta aceste angajamente sub acoperirea unei „suveranități” și a unei „demnități naționale” pe care și le descoperă în raport cu Europa de fiecare dată când se pregătește să comită, cum se spune în popor, o nouă pacoste.

XS
SM
MD
LG