Linkuri accesibilitate

Participarea civilă în procesul de luare a deciziilor politice este mai curând mimată


Actualmente, așa cum au remarcat unii ONG-iști, sunt frecvente situațiile în care activiștii își irosesc eforturile, pentru că în ultimă instanță expertiza lor rămâne pe dinafara proiectelor finale.

Reprezentanții mai multor organizații obștești de la Chișinău vorbesc despre o răcire a relațiilor de cooperare cu executivul și puterea legislativă, în pofida faptului că normele legale sunt în măsură să asigure transparența procesului decizional și implicarea societății în procesul de luare a deciziilor politice. În cadrul unei mese rotunde organizate de Centrul de Resurse Juridice, experții au discutat despre posibilitățile de a fi mai eficienți și a putea influența luarea deciziilor.

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:04:48 0:00
Link direct


Pe parcursul acestui an comisiile parlamentare au recepționat 89 de contribuții din partea ONG-urilor, un număr dublu comparativ cu anul 2014, arată datele puse la dispoziție de legislativul de la Chișinău

La ședințe însă reprezentanții organizațiilor obștești au fost invitați mult mai rar, numărul de participări fiind de două ori mai puțin, lucru care confirmă activismul societății civile, dar nu și deschiderea autorităților, constată Vladislav Gribincea, președintele Centrului de Resurse Juridice.

Și alți experți din mediul neguvernamental au remarcat în cadrul dezbaterilor lipsa unor consultări veritabile, și asta pentru că după zeci de întâlniri și schimburi de propuneri, instituții publice au ajuns să promoveze cu totul alte inițiative decât cele agreate în cadrul grupurilor de lucru. Ceea ce descurajează dialogul dintre părți este și lipsa unor argumente din partea autorităților, care înțeleg că este la discreția lor să țină cont sau nu de sugestiile ONG-iștilor, spune Vladislav Gribincea:

„Dacă ONG-urile propun idei proaste, ele pot fi respinse, că sunt proaste. Dacă deputații propun idei bune, dar ONG-urile propun idei și mai bune, nu înțeleg de ce poziția ONG-urilor n-ar trebui să fie acceptată sau a oricărui cetățean de rând. Dacă noi dorim să încurajăm cooperarea dintre autorități și societate, și încrederea în autorități pe care toți ne-o dorim, atunci fiecare ar trebui să aibă o înțelegere clară de ce o anumită decizie a fost promovată și de ce opinia mea, care în opinia mea era întemeiată, nu a fost acceptată.”

Pentru a pune mai multă responsabilitate pe umerii factorilor de decizie, experții propun ca guvernul să fie obligat prin acte normative să renunțe la examinarea unor proiecte elaborate fără respectarea rigorilor transparenței decizionale. Membrii societății civile ar putea fi și mai eficienți în propuneri dacă planul legislativ al guvernului și parlamentului ar fi publicat în timp util, remarcă Sorina Macrinici de la Centrul de Resurse Juridice.

Referindu-se la platforma particip.gov.md unde sunt publicate proiectele supuse dezbaterilor publice, consiliera juridică notează că acest instrument ar putea fi îmbunătățit dacă ar fi publicate și rezultatele consultărilor, să fie clar ce teze si rectificări au preluat sau au respins autoritățile.

Sorina Macrinici spune că membrii organizațiilor obștești vor ca inițiativelor lor să fie luate în seamă și să li se ofere căi sigure pentru a le promova, așa cum se procedează în mai multe state europene:

„Noi ne dorim deja nu doar consultare. Există în alte țări instrumente care dau voce propunerilor venite din partea societății civile, fără a avea drept de inițiativă legislativă. În Marea Britanie există o platformă guvernamentală de petiții online și atunci acest sistem de petiții online dă posibilitatea ca atunci când o propunere întrunește o susținere mare, dacă întrunește mai mult de 10 mii de semnături atunci poate fi pus pe agenda guvernului iar dacă întrunește mai multe de 100 de mii de semnături poate fi pusă pe agenda parlamentului.”

Fosta vicepreședintă a parlamentului, Liliana Palihovici, constată că în ultimii 4-5 ani procesul consultărilor cu organizațiile neguvernamentale a evoluat spre bine, atât pe segmentul accesului la informație cât și de preluare a propunerilor. Dar așa cum ONG-urile nu au dreptul la inițiativă legislativă, ea le-a sugerat experților să abordeze deputații pentru a promova anumite idei:

„Când înregistrați anumite amendamente nu este suficient să le adresați doar comisiei, ar trebui să discutați preventiv și cu deputați din acele comisii care ar putea să-și asume aceste amendamente. În argumentările de prezentare a amendamentelor ei vor spune că acest amendament este o inițiativă a societății civile, dar eu sunt cel care susține acest amendament, care îl apăr și solicit să fie supus votului. Aceasta dă șansa ca amendamentul care a fost respins de comisie, să fie dezbătut și în ședința de plen.”

Actualmente, așa cum au remarcat unii ONG-iști, sunt frecvente situațiile în care activiștii își irosesc eforturile, pentru că în ultimă instanță expertiza lor rămâne pe dinafara proiectelor finale. Cel mare recent și relevant exemplu este modul în care a fost modificat sistemul electoral. Experții au dezbătut aceste probleme în lipsa unor factori de decizie care nu au considerat necesar să dea curs invitațiilor de a participa și ei la schimbul de păreri. Iată de ce a apărut legitima concluzie că participarea civilă în procesul de luare a deciziilor politice este mai curând mimată.

XS
SM
MD
LG