Linkuri accesibilitate

Puterea de la Chișinău are în ultimul timp două griji mari: conflictul diplomatic cu Rusia și schimbarea sistemului electoral.

Puterea de la Chișinău are în ultimul timp două griji mari: conflictul diplomatic cu Rusia și schimbarea sistemului electoral. Între cele două există o legătură în măsura în care vizează interesele coordonatorului Vladimir Plahotniuc și, prin extensie, ale Partidului Democrat.

Presa și opinia publică au fost complet luate pe nepregătite de Nota pe care i-au adresat-o ambasadorului rus de la Chișinău doi înalți demnitari moldoveni: spicherul Parlamentului Andrian Candu și premierul Pavel Filip. Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât alegerea lui Igor Dodon ca președinte, cu sprijinul puternic al guvernării actuale, anunța o relansare a relațiilor moldo-ruse. S-au făcut destule comentarii pe marginea „conflictului diplomatic” dintre Chișinău și Moscova. Unii l-au luat în derâdere, vorbind despre capcana în care „s-a prins” oligarhul-coordonator, alții, dimpotrivă, au remarcat seriozitatea confruntării, curajul autorităților moldovene de a spune „nu” Rusiei, descifrând totodată natura șantajului și a șicanelor exercitate de Moscova, care obstaculează parcursul european al Republicii Moldova. Mesajul subiacent al acestora din urmă este că trebuie să uităm rivalitățile interne, să fim solidari cu conducerea Moldovei, singura care menține „strocul” nostru spre Europa.

Ceea ce merită scos în evidență, din punctul nostru de vedere, este stilul abrupt, de „breaking news”, în care această știre a fost servită publicului. Guvernanții moldoveni au produs un document lung și stufos, un adevărat rechizitoriu-șaradă, care aglomerează informații năucitoare, păstrând suspansul și învăluind în mister o serie de detalii.

Aflăm, de pildă, din Nota înaintată ambasadorului rus că de mai mult timp oficialii moldoveni sunt tracasați, umiliți, percheziționați la intrarea în Federația Rusă. Aflăm că anumite servicii speciale rusești au tot încercat în baza unor informații false și trunchiate să obțină punerea sub monitorizarea Interpolului a unor demnitari de la Chișinău – în privința unuia dintre ei s-au emis chiar 15 asemenea cereri! E drept că numele acestui „martir” nu apare în comunicat, ceea ce a alimentat tot felul de speculații, unii afirmând că ar fi vorba de Vladimir Plahotniuc. Și pentru ca indignarea diplomatică moldoveană să fie mai convingătoare și să provoace empatia moldovenilor în Notă se mai spune că atitudinea inamicală a Moscovei e o formă de represalii la avansul justiției noastre care investighează cele 22 de miliarde de dolari ai mafiei ruse „clătite” în băncile moldovenești. Situația e atât de gravă, încât semnatarii Notei (președintele Parlamentului și primul-ministru) anunță partea rusă că oficialii moldoveni nu vor mai vizita Federația Rusă până când Moscova nu va înceta hărțuielile.

Din toate informațiile și interpretările legate de acest subiect putem deduce, mai ales într-un stat minuțios „coordonat” ca Republica Moldova, că amintitul conflict diplomatic are cauze mai degrabă particulare: sunt atinse interesele unei persoane influente de la Chișinău. Asta ne-o sugerează și felul în care este redactată Nota – nervos, confuz, aluziv, aglomerând, cum spuneam, tot felul de detalii și, mai ales, lăsând loc pentru o înțelegere între părți. Cu excepția „spălătoriei” rusești, Nota nu evocă problemele reale care există de ani de zile în relația Moldovei cu Rusia: embargourile economice, șantajul energetic, trupele de ocupație din Transnistria, situația școlilor românești terorizate de separatiști, propaganda veninoasă, antinațională și antioccidentală a posturilor rusești retransmise în Republica Moldova, încurajarea separatismului în regiunea găgăuză, încercările Rusiei de torpilare a Acordului nostru de Asociere cu Uniunea Europeană sau recenta decizie a Dumei de stat de a oferi cetățenie rusă moldovenilor născuți în URSS. Nu sesizăm în documentul domnilor Candu și Filip vreo revoltă împotriva schemelor mafiote și criminale care spoliază Moldova prin firmele-căpușă transnistrene de felul lui „Energokapital”.

Nimic din toate acestea. Politicienii noștri fac afaceri profitabile cu regimul separatist de la Tiraspol, care arborează steaguri rusești pe sediile sale, iar pentru popor, pentru a-l cabra și mobiliza în jurul guvernării, pretind că Rusia ne-a pus gând rău. Și pentru ca acestui teatru de mucava să nu-i lipsească nicio piesă de decor, Igor Dodon, ales președinte cu sprijinul masiv al actualei puteri, s-a delimitat de Nota lui Candu și Filip, grăbindu-se slugarnic să ia partea Rusiei în această dispută. Mai mult, Dodon a anunțat că va face o nouă vizită la Moscova, unde se va întâlni cu președintele Putin, cu care obișnuiește să joace șah după micul dejun.

Dar să vedem și cât de serios pare argumentul formulat în Nota demnitarilor moldoveni referitor la anchetarea afacerii cu miliardele de dolari ale mafiei ruse. Nu ne îndoim că organele noastre de drept dețin suficiente informații despre „spălătoria” rusească – mașinărie care nu putea fi pusă în funcțiune fără încuviințarea autorităților de la Chișinău. La fel de bine știau procurorii noștri (au recunoscut-o ei înșiși!) despre furtul miliardului din buzunarul cetățenilor moldoveni. În acest dosar însă investigațiile s-au blocat din cauza că, afirmă cunoscătorii, sunt amestecate persoane înalt îndrituite de la Chișinău.

Ieri, de pildă, presa de investigație publica o informație interesantă despre un oarecare Marios Papantoniou, fondator al companiei Fortuna United Ltd, citată în raportului Kroll ca fiind principala firmă implicată în furtul miliardului din cele trei bănci moldovene. Aceeași firmă figurează în calitate de fondator al mai multor offshore-uri ce apar pe firul tehnologic al „spălătoriei rusești”. Cele două afaceri, se vede treaba, sunt intim legate, de aceea supărarea rușilor ar fi avut nevoie de explicații mai credibile decât „eficiența” instituțiilor de anchetă din Moldova.

O altă preocupare, ba chiar obsesie a guvernării, este votul uninominal. Deși, curios lucru, schimbarea sistemului electoral nu figurează în niciun angajament al Republicii Moldova față de partenerii noștri occidentali – nu i-am auzit niciodată pe aceștia din urmă să sugereze conducerii de la Chișinău această reformă. Iată însă că holdingul lui Plahotniuc citează niște sondaje în care peste 75% din populație își dorește cu ardoare votul uninominal, cel care ne va aduce, ca prin minune, o nouă clasă politică: conducători cinstiți, modești, patrioți. E o manipulare grosieră, heirupistă, care produce un efect diametral opus celui scontat. Am auzit oameni stând la cozi în alimentare și la policlinici (unde se mai întâmplă să trecem fiecare dintre noi) și glumind: „Gata, uninominalul ne va scăpa de sărăcie și de problemele de la vezica biliară, și de pietrele de la rinichi!”… Oamenii își păstrează luciditatea și, uneori, și umorul sub asaltul propagandei deversate de pe micile ecrane. E ca în cunoscuta comedie a lui Nae Caranfil, „Asfalt tango”, despre anii tulburi ai tranziției românești, în care personajul principal, hăituit de nevoi și de mafia care-i trafichează iubita, află de la radio că există un panaceu pentru toate necazurile lui de la serviciu și din viața personală: să-și cumpere un fax.

Cine a văzut filmul lui Nae Caranfil, desigur, își amintește cât de spontan-naturală a fost reacția protagonistului la acest anunț uluitor.

XS
SM
MD
LG