Linkuri accesibilitate

„Omul este liber în alegerea identității sale, nu statul trebuie s-o dicteze” (VIDEO)


În studioul Europei Libere de la Chișinău.

Natalia Morari în dialog cu scriitoarea Nicoleta Esinencu și cu prezentatorul TV Viorel Pahomi (emisiune în limba rusă).

Vă salut pe undele postului de radio „Europa Liberă”. Este emisiunea „Punct și de la capăt” și eu, Natalia Morari. Este ultima noastră ediție din acest an și ar fi mai corect să facem totalurile anului 2017.

Dar nu o vom face. Noi vom răspunde la întrebarea, de ce e totul atât de rău, cine este de vină și dacă există vreo ieșire. Credeți-mă, răspunsurile vor fi foarte interesante. O salut în acest studio pe scriitoarea Nicoleta Esinencu. Bună ziua, bine ați venit la „Europa Liberă”...

Nicoleta Esinencu: „Bună ziua!”

.... și pe prezentatorul TV Viorel Pahomi. Bună ziua și bine ați venit la „Europa Liberă”.

Viorel Pahomi: „Bună ziua!”

Natalia Morari
Natalia Morari

Europa Liberă: Ne-am înțeles că astăzi, deoarece este ultima emisiune din anul 2017, vom încerca să facem totalurile anului. V-am invitat pentru că în acest an v-ați aflat destul de mult timp peste hotare și, cum se spune, lucrurile mari se văd bine de la distanță. Cum vi se pare, în ce direcție a evoluat situația în anul 2017 în Moldova: pe verticală, în sus, în jos, pe orizontală? Ce s-a schimbat în perioada în care v-ați aflat în afara Moldovei? Viorel?

Viorel Pahomi: „Situația a evoluat în aceeași direcție în care s-a mișcat până în 2017...”

Nicoleta Esinencu: „În direcția Europei...”

Viorel Pahomi: „…Da, în direcția europeană”.

Europa Liberă: Pur și simplu, îmi amintesc cum la una din emisiunile tale ai ieșit într-un tricou cu inscripția: „Totul este rău”. Deci, totul este rău sau și mai rău. Cu ce inscripție ai ieși acum?

Viorel Pahomi: „Mi se pare că situația a rămas aceeași. Nu cred că s-a schimbat ceva foarte mult. Cred că, pur și simplu, mai multă lume află și înțelege, ce se întâmplă. Nu cred că Moldova s-a schimbat spre rău. Ea a și mers în această direcție. Pur și simplu, noi acum suntem mai aproape de scopul final”.

Europa Liberă: În ce constă acesta?

Viorel Pahomi: „Scopul? Să distrugi, să ruinezi această țară până la urmă”.

Europa Liberă: Dar cine are acest scop: guvernarea sau poporul?

Viorel Pahomi: „Cred că este scopul nostru al tuturor, al cetățenilor Republicii Moldova”.

Europa Liberă: Deci, crezi că scopul nostru este...

Viorel Pahomi
Viorel Pahomi

Viorel Pahomi: „Noi nu o dorim, însă nouă doar aceasta ne reușește. Mergem pe acest drum. Toată lumea în afara guvernanților. Problema nu este în guvernanți”.

Europa Liberă: Voi mai vorbi neapărat despre aceasta, însă... Deci, consideri, că noi coborâm în jos...

Viorel Pahomi: „Nu știu dacă se numește în jos sau în sus, în dreapta sau în stânga, însă ne mișcăm în aceeași direcție ca și până acum...”

Europa Liberă: Însă pentru ruinarea...

Viorel Pahomi: „…Nu este partea cea bună. Este una deloc bună. Noi nu mergem acolo unde trebuie. Nu știu, dacă o putem numi un vector. Sunt doar cuvinte, însă țara se mișcă într-o direcție foarte proastă. Și s-a mișcat în această direcție în 2016, în 2015, în 2009 și în 2005.

Nicoleta Esinencu: „Și în anii ’90...”

Viorel Pahomi: …Și în anii ’90”.

Europa Liberă: Aș vrea, pur și simplu, să înțeleg această logică. După ruinare urmează o astfel de noțiune ca „failed state”, când statul nu este în stare să-și realizeze desinestătător funcțiile sale elementare sau...?

Viorel Pahomi: „Dar nu îți pare că noi deja suntem într-un „failed state”? Noi deja suntem în el…”

Europa Liberă: Poate îmi imaginez prea multe sau noi chiar ne mișcăm în direcția dictaturii... Ce ai tu în vedere prin punctul final? Cineva consideră că este unirea cu România. Atunci ne vom convinge că dacă singuri nu putem, ne vom uni cu România. Ce ai în vedere prin punctul final?

Viorel Pahomi: „Nu știu care va fi acest punct final, însă în engleză se zice: „I’m not looking forward to it”. Nu vreau să o știu. Mă tem să o știu, deoarece...”

Europa Liberă: …Deci, tu nu crezi că noi, în calitate de stat independent, vom putea să ne ridicăm din genunchi.

Viorel Pahomi: „Cred că noi nu depunem efortul și nici nu o dorim.

Europa Liberă: Nicoleta, care este senzația ta? Dacă e să vorbim despre anul 2017, în general, din perspectiva anilor precedenți, încotro ne mișcăm: înainte, înapoi...

Nicoleta Esinenco
Nicoleta Esinenco

Nicoleta Esinencu: „Nu cred că putem cumva delimita, că anul 2017 a fost cumva altfel. Istoria se face cu anii. Și, iată, cu anii putem vedea ce s-a schimbat, ce nu s-a schimbat, încotro ne mișcăm și ce ne dorim. Este adevărat ceea ce spune Viorel, că pe noi ca popor nu ne preocupă țara noastră. Noi suntem gata să vorbim despre alte țări sau despre altceva, iar despre noi – nu prea.

Europa Liberă: Bine, în prezent stai mult timp în Germania. Consideri că nemții sunt în realitate foarte mult preocupați de țara lor sau, de fapt, acolo fiecare se gândește la bunăstarea proprie pentru că fiecare se gândește la el, luptă pentru drepturile sale, pentru bucata sa de pământ, pentru casă, apartament, comunitate, și toată lumea, în final, câștigă. Deci, consideri că într-adevăr există țări în care poporul se adună, se unește și lucrează asupra țării?

Nicoleta Esinencu: „Probabil, ar fi foarte greu să comparăm Germania, de exemplu, cu Moldova. Mai întâi, pentru că Moldova are douăzeci și ceva de ani....”

Europa Liberă: Absolut.

Nicoleta Esinencu: „…Este un stat nou cu o mare criză de identitate care lucrează foarte bine împotriva noastră...”

Europa Liberă: Apropo, asta face parte din identitatea noastră.

Nicoleta Esinencu: „Da, într-adevăr, asta ne aparține...”

Europa Liberă: Eu caut un cuvânt în română, tu – cred că putem trece la tu – ai căuta un cuvânt în rusă. Aceasta, de fapt, și face parte din identitatea noastră.

Nicoleta Esinencu: „Exact, însă, din păcate, asta acționează împotriva noastră. Politicienii provoacă foarte mult și instigă ura în societate din cauza identității noastre...”

Europa Liberă: Nicoleta, crezi că, dacă am fi rezolvat această problemă, lucrurile ar merge spre bine? Pentru că, dacă te uiți la anul 2017, la noi a apărut inițiativa care într-adevăr a unit reprezentanții puterii și reprezentanții unii părți din opoziție în privința faptului că, într-un sfârșit, în Constituție limba se va numi română. Spune-mi, dacă ne vom numi cu toții români sau moldoveni, și punctum, aceasta cumva...

Nicoleta Esinencu: „Nu în aceasta constă problema.”

Europa Liberă: În ce constă atunci criza identității care ne împiedică să mergem înainte?

Nicoleta Esinencu: „În faptul că trebuie să înțelegem și să conștientizăm că omul este liber în alegerea identității sale”.

Europa Liberă: Deci, nu statul trebuie să o dicteze, ci fiecare în parte.

Nicoleta Esinencu: „Da, eu însumi știu cine sunt eu, dacă vreau să-mi aleg să fiu astfel, voi fi astfel. Sau să fiu nimeni, nu mă interesează această temă, nu sunt nici acela, nici celălalt. Aceasta nu este o problemă de stat...”

Europa Liberă: De ce atunci politicienii atât de mult se ocupă de ea și ne-o impun nouă...

„Ei nu vor să se ocupe de lucrurile reale. Noi avem atâtea probleme, iar ei se ocupă de limbă. Au găsit ce să facă!”
„Ei nu vor să se ocupe de lucrurile reale. Noi avem atâtea probleme, iar ei se ocupă de limbă. Au găsit ce să facă!”

Nicoleta Esinencu: „Pentru că ura...”

Europa Liberă: …Unii pledează pentru moldoveni, alții – pentru români... Și fiecare luptă pentru ceva...

Viorel Pahomi: „Pentru că ei nu vor să se ocupe de lucrurile reale. Noi avem atâtea probleme, iar ei se ocupă de limbă. Au găsit ce să facă!”

Nicoleta Esinencu: „Lumea moare de foame, iar ei...”

Viorel Pahomi: „Pentru că problemele economiei sunt mai greu de rezolvat. Acolo trebuie de lucrat... Încerc să nu înjur... Este ușor să discuți timp de 25 de ani cum se numește limba.

Europa Liberă: Viorel, sunt convinsă că în sutele dacă nu chiar în miile tale de emisiuni tu ai avut foarte mulți și diferiți oaspeți. Sunt convinsă că tu, ca și mine, nu odată ai auzit următorul punct de vedere pe care îl promovează mai mulți lideri ai opiniei publice: că vă este ușor să vorbiți, că nu este o problemă, însă, de fapt, odată ce vom rezolva această problemă, veți vedea că lucrurile vor merge spre bine. Deoarece ne încurcă, noi nu putem să găsim un numitor comun: suntem noi moldoveni sau români, limba română sau moldovenească...

Nicoleta Esinencu: „Da”.

Europa Liberă: …Și odată ce ne vom determina, deodată...

Viorel Pahomi: „Deodată...”

Nicoleta Esinencu: …Deodată vor apărea locuri de muncă, salarii...”

Europa Liberă: Doar există un astfel de punct de vedere!

Viorel Pahomi: „Un punct de vedere stupid, absolut stupid. Doar un cretin ar putea să-l creadă. Multă lume spune acest lucru, dar să creadă poate doar un cretin. Chiar dacă vom schimba noi limba, o vom numi română, moldovenească, rusă...”

Nicoleta Esinencu: „Japoneză...”

Viorel Pahomi: „…Chișinăuiană, cum vreți, să o numim cumva. Dar ce se va schimba?”

„Există un număr aproape egal de oameni care susțin apropierea de Uniunea Euroasiatică și Uniunea Europeană.”
„Există un număr aproape egal de oameni care susțin apropierea de Uniunea Euroasiatică și Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: Nu încerc să fiu aici un avocat al diavolului. Cum o explică ei? Ei o explică prin faptul că în țările care au reușit în ultimele decenii să intre în Uniunea Europeană la nivel național a existat un consens în privința identității. Noi, de exemplu, suntem europeni și vrem să fim cu Europa. Iar noi nu avem acest consens, la noi mereu totul este 50 la 50. Utimele sondaje arată 37 % și 34 %. Deci, la noi mereu există un număr aproape egal de oameni care susțin apropierea de Uniunea Euroasiatică și Uniunea Europeană. Multă lume afirmă că odată ce vom avea un consens la nivel național, că suntm europeni, atunci...

Viorel Pahomi: „Ei o vor scrie în Constituție, și deodată el va și apărea...”

Europa Liberă: Doar ei vor să o includă...

Viorel Pahomi: „Poftim!”

Europa Liberă: …Una din inițiativele guvernării în acest an presupune includerea în Constituție a unui articol nou despre faptul că vectorul nostru extern este integrarea europeană.

Viorel Pahomi: „Și toți moldovenii deodată vor alege: gata, suntem europeni, haideți să lucrăm!”

Nicoleta Esinencu: „Și vorbim în limba europeană!.. Și deodată totul se va schimba.

Europa Liberă: Bine, Viorel a atins un subiect care mi se pare important. La noi totul este rău din cauza puterii sau, de fapt, din cauza noastră? De unde vine prin ce trecem acum? Cine e de vină?

Nicoleta Esinencu: „Cine e vinovat?”

Europa Liberă: Apoi vă voi întreba, ce e de făcut?

Nicoleta Esinencu: „Deci, ce e de făcut! Bineînțeles. Nu cred că este corect că noi mereu despărțim puterea de noi, pe noi de guvernare. Noi alegem guvernarea care lucrează așa cum poate. Ei nu sunt niște extratereștri. Ei sunt o parte din acest popor”.

Europa Liberă: Nicoleta, aș putea să polemizez aici cu tine pentru că da, aud destul de des acest argument că noi alegem puterea. Însă dacă vom lua ultimele alegeri, la noi mereu totul este la limită. Dacă vom lua alegerile locale din 2015, apar foarte multe întrebări în legătură cu felul în care a câștigat Dorin Chirtoacă. Pentru că dacă vom privi ceea ce se făcea în suburbii, când lumea în mod masiv își schimba viza de reședință în ajunul alegerilor, a crescut numărul locuitorilor suburbiilor ceea ce a făcut să crească șansele lui Chirtoacă ca el să câștige în alegeri. Sau ceea ce s-a întâmplat la alegerile președintelui...

Nicoleta Esinencu: „Despre aceasta, de fapt, și vorbim...”

Europa Liberă: …Sau ceea ce s-a întâmplat în 2014, când cu trei zile înainte de alegeri unul din partide a fost exclus din cursa electorală. De fiecare dată, puterea astfel pe noi, cetățenii, cumva ne separă, cumva ne duce de nas? De parcă am sta la o masă de joc, jucăm în cărți, însă la masă sunt noște escroci, însă escrocii sunt ei și nu noi. Și cum în acest caz putem spune că noi îi alegem? Poate nu i-am fi ales dacă aceste două procente nu ar fi câștigate la urmă prin niște trucuri.

Nicoleta Esinencu: „Dacă nu am fi lucrat pentru putere, totul, poate, ar fi fost altfel. Însă la noi în țară 90 % lucrează pentru Plahotniuc, iar pretențiile le adresăm...”

Nicoleta Esinenco, Natalia Morari, Viorel Pahomi
Nicoleta Esinenco, Natalia Morari, Viorel Pahomi

Europa Liberă: Dar cum acești 90 % lucrează pentru el dacă el are un antiratind de 95 %?

Nicoleta Esinencu: „Nici nu știu ce să spun, pentru că nu aș vrea să judec, deoarece oamenii vor să mănânce”.

Europa Liberă: Da, spre exemplu, la noi în 2015 câți au fost primari din partea Partidului Democrat și câți sunt ei acum. Este o intrare în masă a primarilor în rândul Partidului Democrat. Însă îi putem înțelege. Dacă ei nu vor intra în partidul de guvernare, ei în mod elementar nu vor avea bani pentru satele și orașele lor.

Nicoleta Esinencu: „Aceasta ține de primari, dar dacă vorbim, pur și simplu, despre tineri sau...”

Viorel Pahomi: „Dar jurnaliștii?”

Nicoleta Esinencu: „…Da, despre jurnaliști. Cum să hrănească ei familia, cu ce salariu? Cum și ce trebuie ei să aleagă?”

Viorel Pahomi: „Sunt două lucruri. În primul rând, atunci când Nicoleta vorbește despre putere eu înțeleg ce spune ea. Pentru că, da, noi alegem puterea și ea ne reprezintă”.

Europa Liberă: Chiar dacă ei manipulează cu rezultatele alegerilor?

Viorel Pahomi: „Să luăm Parlamentul și Guvernul, să ne uităm la toți în parte. Aceasta și este Moldova. Fiecare din ei, în primul rând, este un prototip al unei părți din populație...”

Europa Liberă: …Nu aș fi de acord cu tine, deoarece dacă vom lua acum Parlamentul nostru, nu știu acum exact ponderea, dar acolo sunt mai mulți deputați din Chișinău, decât în general din țară, ceea ce, de fapt, nu corespunde realității.

Viorel Pahomi: „Este adevărat, însă vorbesc despre altceva, despre ce fel de oameni sunt ei...”

Europa Liberă: Noi aproape nu avem acolo minorități etnice.

Viorel Pahomi: „Eu vorbesc despre ce fel de oameni sunt ei, nu despre etnie...”

Nicoleta Esinencu: „Și nici despre femei”.

Viorel Pahomi: „Da, da, da”.

Europa Liberă: Tu vorbești despre calitatea umană.

„Ei pur și simplu schimbă steagurile și logo-urile, însă rămân aceiași oameni. Președintele nostru actual este un fost comunist.”
„Ei pur și simplu schimbă steagurile și logo-urile, însă rămân aceiași oameni. Președintele nostru actual este un fost comunist.”

Viorel Pahomi: „Și încă ceva. Când Nicoleta vorbea despre aceasta, tu ziceai că la noi totul este la limită. Dar nu este nici o diferență. Dacă Greceanîi sau altcineva ar fi fost primar, dacă ar fi câștigat un alt partid, acolo peste tot sunt aceiași oameni. Ei pur și simplu schimbă steagurile și logo-urile, însă rămân aceiași oameni. Președintele nostru actual este un fost comunist”.

Nicoleta Esinencu: „Care se declară socialist”.

Viorel Pahomi: „Care se declară socialist. Noi mai avem dubii și suspiciuni că el, în general, nu știe ce înseamnă socialism. În al doilea rând, puterea este... Până la emisiune îți spuneam că mă deranjează când oamenii, mai ales cei care se consideră deștepți sau, mai rău, cei pe care alții îi consideră deștepți...”

Europa Liberă: Îi consideră deștepți.

Viorel Pahomi: „…Când ei spun că cea mai mare problemă a Moldovei este Plahotniuc sau Partidul Democrat. Nu este adevărat. Știi, când te îmbolnăvești, când ceva se întâmplă cu tine, când îți este rău și tu mergi la spital la doctor și

Asta se numește tratament simptomatic. Noi o facem timp de 25 de ani. Plahotniuc și Partidul Democrat sînt un simptom și nu o boală. Până la el a fost Filat care făcea același lucru. (...). Până la Filat a fost Voronin care făcea același lucru.

el nu poate să-ți pună diagnoza, nu poate să înțeleagă ce ți se întâmplă, ei îți tratează simptomele. Ai temperatură: poftim o pastilă împortiva temperaturii. Te doare burta: poftim. Te doare undeva: poftim un medicament. Simți greața: iată o pastilă ca să te simți mai bine. Între timp boala te ucide din interior. Pentru că ei nu pot să înțeleagă ce se întâmplă cu tine. Asta se numește tratament simptomatic. Noi o facem timp de 25 de ani. Plahotniuc și Partidul Democrat sînt un simptom și nu o boală. Până la el a fost Filat care făcea același lucru. Poate, noi nu am văzut totul, dar el făcea același lucru. Până la Filat a fost Voronin care făcea același lucru. Poate, în alți termeni, dar, de fapt, făcea același lucru. Și el controla totul. Plahotniuc și Partidul Democrat sunt doar simptome. Noi suferim de o boală care mereu ne scoate la suprafață asemenea oameni. Și noi acum vom elimina...”

Europa Liberă: Am senzația că în fiecare an aceste simptome se manifestă tot mai mult.

Viorel Pahomi: „…Pentru că boala...”

Europa Liberă: Deci, cu alte cuvinte, cu zece ani în urmă temperatura era de 37.2, iar acum ea s-a apropiat de 39.

Viorel Pahomi: „Corect. Degrabă va fi 41 de grade și noi în general vom muri. Pentru că lecuim simptomele...”

Europa Liberă: Dar în ce constă totuși boala?

Viorel Pahomi: „Nouă ni se oferă pastila, cineva se schimbă și ni se face puțin mai ușor: „Vai, parcă nu doare atât de tare”. Dar în interior totul lucrează la fel...”

Europa Liberă: Bine, dacă Plahotniuc și Partidul Democrat este un simptom, atunci...

Nicoleta Esinencu: „Pentru că noi credem că pastila ne va ajuta...”

Viorel Pahomi: „Pentru că noi credem că ni s-a dat jos puțin temperatura și ne simțim puțin mai bine. Însă boala este încă în interior”.

Europa Liberă: Dacă Plahotniuc și Partidul Democrat este un simptom, cum o spui, ce este atunci boala?

Viorel Pahomi: „Când o vom identifica...”

Nicoleta Esinencu: „Îmi cer scuze, dar nu sunt doctor...”

Viorel Pahomi: „…Însă atunci când noi o vom înțelege și ne vom apuca de tratarea bolii și nu a simptomelor, toția acești plahotniuci, dodoni, chirtoaci și alții în mod automat vor dispărea”.

Nicoleta Esinencu: „Dar boala astăzi este peste tot, apropo, nu doar aici...”

Viorel Pahomi: „Ea se manifestă peste tot!”

Europa Liberă: Este clar că ea se manifestă în mass-media, în mediul de afaceri, la nivel local...

Nicoleta Esinencu: „În Germania... În Ungaria este acum o mare boală...”

Europa Liberă: Să dea Domnul să fim bolnavi de bolile lor...

Nicoleta Esinencu: „Nu, nu aș vrea să fiu bolnavă de fascism...”

Viorel Pahomi: „Să nu ne îmbolnăvim de nazism!”

Europa Liberă: Bine, acum nu vorbesc despre boli. Cred că vom vorbi despre alte crize în alte părți...

Nicoleta Esinencu: „Mi se pare că, sincer, boala Europei de azi este gravă...”

„Mereu așteptăm ca cineva să vină să ne rezolve problemele. Niciodată nu facem legătura între ceea ce se face acolo în vârful puterii cu noi.”
„Mereu așteptăm ca cineva să vină să ne rezolve problemele. Niciodată nu facem legătura între ceea ce se face acolo în vârful puterii cu noi.”

Europa Liberă: Cred că ar fi un subiect pentru o altă emisiune. Însă aș vrea totuși să mă concentrez asupra bolilor noastre. Oricum trebuie cumva să identificăm boala. Noi nu avem noțiunea de națiune civică. La noi fiecare trăiește aparte în cutiuța sa și ne interesează în mod exclusiv doar ceea ce se întâmplă în ea, însă tot ce e în exterior nu ține de noi. Mereu așteptăm ca cineva să vină să ne rezolve problemele. Niciodată nu facem legătura între ceea ce se face acolo în vârful puterii cu noi. Deci, nu avem acest raport de putere, nu există o relație între mine ca persoana care votează... Însă nu este atât de important. Imortant este că plătești impozite. Important este că acel funcționar care primește salariul său se comportă cu tine cu tupeu, se uită la tine în față și practic scuipă în ea. De fapt, salariul său sunt banii tăi, lucrul tău de la opt dimineața până la opt seara. Noi nu avem aceasta.

Nicoleta Esinencu: „Mi se pare că nici aceasta nu este important...”

Europa Liberă: Dar ce este important?

Nicoleta Esinencu: „Este important să înțelegem că, iată, mergi pe drum și cineva doarme în stradă, și tu fie treci pe alături și nu observi...”

Europa Liberă: Crezi că e un alcoolic.

Nicoleta Esinencu: „…Da, crezi că este un alcoolic, deodată stabilești diagnoza, așa și-ți trebuie sau altceva, s-a înbătat, sau, în general, nu persoana de lângă tine ca pe un om, deoarece fiecare poate fi în locul lui. Tu nu știi, de ce el este acolo, tu deja știi povestea lui, chemi poliția, deoarece îți este neplăcut și miroase urât. Aceasta este solidaritatea noastră, activismul nostru de azi: să chemăm poliția, deoarece cineva doarme în stradă, să-i pună o amendă. El nu are nici 20 de bănuți în buzunar, dar i se pune o amendă. Poftim”.

Europa Liberă: Bine, vă voi aduce acum câteva exemple pe care, nu știu, dacă este corect, le putem numi niște exemple ale solidarității. În ultimii ani la noi s-au întâmplat următoarele. Oamenii, după ce a avut loc un mare incendiu în sectorul Ciocana în care a pierit un pompier și a devenit cunoscut că el a trăit într-un apartament luat în credit, i-a rămas soția cu un copil abia născut, oamenii s-au adunat și repede au strâns bani pentru a închide acel credit pe platforma guvern24. Nu știu, dacă este un exemplu bun sau nu, deoarece a fost o situație critică a unei persoane care stârnește mila. De aceea noi ne adunăm și strângem câte puțin de la fiecare. Însă a mai fost un exemplu când activiștii civici, urbaniștii din Chișinău totuși au obținut ca compania „Finpar Invest” care aparțien lui Plahotniuc, să renunțe la planul construirii unui hotel în parcul public de lângă Parlament.

Nicoleta Esinencu: „De aceea el acum a vândut...”

Europa Liberă: Pentru că nu i-a reușit, a vândut...

Nicoleta Esinencu: „…Și va construi altcineva...”

Europa Liberă: Deci, sper foarte mult că activiștii civici nu se relaxează. Cred că problema nu constă în faptul că Plahotniuc a intenționat să construiască acest hotel în Parcul central. Problema este că cineva, în general, a vrut să construiască un hotel în parc. Sunt niște lucruri mărunte, sunt puține, dar ele există. Deci, de ce în anumite insule la noi apar uneori solidaritatea, însă dacă e să privim în masă, aceasta nu există?

Viorel Pahomi: „Nicoleta, vorbim cu tine despre lucruri diferite”.

Europa Liberă: M-ai numit Nicoleta, nimic grav, nu-i nici o problemă. Pentru mine ăsta e un compliment.

Viorel Pahomi: „Sorry, Natalia. Vorbim puțin despre lucruri diferite. Nu zicem că toți moldovenii sunt răi, nu spunem asta. Se mai întâmplă. Desigur, două mii de oameni pot să se adune și să facă ceva bun”.

Europa Liberă: Dar cât de corect este să zicem că 2000 de oameni sunt buni, iar ceilalți sunt răi? Nu este corect.

Nicoleta Esinencu: „De acord. În genral, nu putem să împărțim oamenii în buni și răi, pentru că noi suntem și buni și răi”.

Europa Liberă: Absolut.

Viorel Pahomi: „Am încercat să spun puțin altceva. Noi nu spunem că nu suntem capabili. Cred că nici Nicoleta nu o spune și nici eu nu o spun că noi nu suntem capabili de simț bun, de o faptă bună, de empatie. Eu nu spun că noi suntem oameni răi. Pur și simplu, noi acum vorbim despre popor și nu despre 20 de activiști sau 2000 de oameni, nu despre diasporă sau despre politiceni...”

Nicoleta Esinencu: „Despre vecini”.

Viorel Pahomi: „…Da, acum încercăm să vorbim despre popor, în general. Pentru că în noi toți există ceva bun și ceva rău, însă noi ca popor, ca un tot întreg, într-adevăr, sunt de acord cu tine, ne-am obișnuit că fiecare răspunde pentru sine. Și pentru frați, surori și cumătri”.

Nicoleta Esinencu: „Eu nu aș zice că noi ne-am obișnuit să ne gândim la cumetri. Trebuie probabil să luăm în calcul și progresul, și capitalismul, și banii. Individualismul este astăzi un fenomen în întreaga lume. Fiecare pentru sine, fiecare este un lider, nimeni nu ajută pe nimeni. Este fenomenul progresului de azi, dacă îl putem numi așa. Este un fenomen al capitalismului”.

„Pe scară va fi jegos pentru că scara deja nu mai ține de responsabilitatea mea. Trebuie să vină Chirtoacă sau cineva personal să facă curat.”
„Pe scară va fi jegos pentru că scara deja nu mai ține de responsabilitatea mea. Trebuie să vină Chirtoacă sau cineva personal să facă curat.”

Viorel Pahomi: „Da, însă cred că acest individualism în lumea occidentală este puțin altul. El se focalizează pe om, iar la noi pe ceea ce omul pare. Nu pot să-mi găsesc cuvintele. Noi ne îngrijorăm cum arată apartamentul nostru în interior, apropo”.

Europa Liberă: Și ne este indiferent cum arată el din afară.

Viorel Pahomi: „Ieși dintr-o casă care arată ca după Cernobîl. Înțelegi?”

Europa Liberă: Deci, vom avea perdele de aur, coloane și cele mai scumpe divanuri în apartament...

Viorel Pahomi: „Iar ascensorul nu funcționează...”

Europa Liberă: …Iar când vom ieși, în scară va fi jegos pentru că scara deja nu mai ține de responsabilitatea mea. Trebuie să vină Chirtoacă sau cineva personal și să facă curat.

Viorel Pahomi: „Pentru mine unul dintre cele mai adecvate portrete ale Moldovei este vecina mea. Nu am fost în apartamentul ei, judec după felul în care acea familie se comportă în public, cum se îmbracă. Deci, la ea în apartament este destul de frumos și plăcut, însă ea mereu scoate gunoiul după ușă și îl lasă așa pe noapte. Uneori aceste gunoi miroase foarte urât, dar nu miroase în casa ei. Și oricum...”

Europa Liberă: De unde vine aceasta?

Viorel Pahomi: „Cred că este un portret bun al Moldovei”.

Europa Liberă: De unde, apropo, vine el?

„De ce nu ne salutăm când ieșim din apartament? Suntem vecini și nu ne spunem bună ziua unul altuia. Nu știm cine sunt vecinii noștri”.
„De ce nu ne salutăm când ieșim din apartament? Suntem vecini și nu ne spunem bună ziua unul altuia. Nu știm cine sunt vecinii noștri”.

Nicoleta Esinencu: „Da, însă nu trebuie să judecăm după haine...”

Viorel Pahomi: „Judec după instrumentele care sunt…”

Nicoleta Esinencu: „Totuși, totuși...”

Europa Liberă: Dar de unde vine aceasta, faptul că îmi este indiferent ce este după ușă? Este o parte a culturii, a educației? De unde aceasta?

Nicoleta Esinencu: „Desigur, foarte multe sunt legate de educație, foarte multe...”

Viorel Pahomi: „Aproape totul...”

Nicoleta Esinencu: „…Cu educația, cu formarea noastră. Este clar. Însă pe mine nu mă deranjează atât faptul că la noi în scară este jegos, pentru că o putem înțelege și putem face curat, dar de ce nu ne salutăm când ieșim din apartament? Suntem vecini și nu ne spunem bună ziua unul altuia. Nu știm cine sunt vecinii noștri”.

Europa Liberă: Dar tu te saluți?

Nicoleta Esinencu: „Eu încerc, da”.

Europa Liberă: Eu mă salut cu fiecare. Nu știu cine sunt ei, idee nu am cum îi cheamă, dar mereu mă salut. Tu te saluți, Viorel?

Viorel Pahomi: „Eu nu”.

Europa Liberă: De ce tu te saluți, iar el nu? De ce unii se salută...

Nicoleta Esinencu: „Dar de ce tu nu te saluți? Iată eu nu știu. Cred că din cauza vecinilor, pentru că... Iată exemplul satului, probabil, este cel mai frumos, pentru că în sat toată lumea se salută”.

Europa Liberă: Chiar dacă în sat vine cineva străin, lumea oricum se salută.

Nicoleta Esinencu: „Problema este în a ne saluta cu oamenii, a întreba ce mai faci, să urezi ceva frumos. Dacă noi oricum trăim în rahat... Da, noi știm în ce trăim. Care este problema? Pur și simplu, nu știu. Mai multă empatie, să ai mai multă grijă de aproapele tău, să încerci să ajuți cumva unul altuia. Nu, cu piciorul, să chemi poliția”.

Europa Liberă: Este încă bine, dacă să chemi poliția. Nu demult...

Nicoleta Esinencu: „La noi poliția, de obicei, ajută. Doar o știi...”

Europa Liberă: Desigur, dacă la noi vine poliția la familia unde soțul a bătut-o pe soție, îi spun: ai nevoie de probleme?

Nicoleta Esinencu: „Da”.

Europa Liberă: Ei spun: este soțul dvs., luați cererea înapoi. La noi în acest caz se spune că ea a meritat. Însă recent bloggerii au făcut un experiment. Ei „furau” din stradă, în Chișinău, o domnișoară și o filmau cu o cameră ascunsă. Și, dintr-un număr mare de cazuri, doar o singură dată oamenii au reacționat și au început să se intereseze ce se întâmplă, rugau să lase femeia în pace. În rest toți se uitau, era clar că băieții prind fata, ea fuge, ei o pun în mașină, și toți rămâneau indiferenți. Pur și simplu, le era indiferent.

Nicoleta Esinencu: „Da, pur și simplu, trebuia să ne gândim că, probabil, în acești douăzeci și ceva de ani cumva am trăit în Uniunea Sovietică. Acolo totul era altfel. Nu vom intra acum în detalii, pentru că nu este vorba acum despre critica Uniunii Sovietice sau să spunem că ea nu era că totul a fost sinistru sau altceva... Cel puțin, în comparație cu ziua de azi, au fost școli”.

Europa Liberă: Da, pionerii, de exemplu, au fost învățați să își ajute aproapele, să treacă o bătrână peste drum...

„Se fura și în Uniunea Sovietică. De la uzine se luau canistre, lucrătorii de la Bucuria plecau acasă cu kilograme de bomboane...”
„Se fura și în Uniunea Sovietică. De la uzine se luau canistre, lucrătorii de la Bucuria plecau acasă cu kilograme de bomboane...”

Nicoleta Esinencu: „Da, avem despre ce vorbi. Apoi la noi a venit această perioadă a libertății. Ce înseamnă libertate noi în general nu știm. A venit democrația și toți au început să fure, să ia, să privatizeze, totul este al meu...”

Europa Liberă: Dar aceasta nu este democrație. De fapt, noi am început să credem că democrația este așa...

Nicoleta Esinencu: „Corect, de unde era să știm altfel? De unde?”

Viorel Pahomi: „Cineva ne-a explicat, ce înseamnă democrația și cum ea va lucra?”

Nicoleta Esinencu: „Doar nu poți să o înțelegi în doi timpi și trei mișcări. Noi am început să furăm unul de la altul, să împărțim ceva, au apărut afaceri...”

Europa Liberă: Nicoleta, se fura și în Uniunea Sovietică. De la uzine se luau canistre, lucrătorii de la „Bucuria” plecau acasă cu kilograme de bomboane...

Nicoleta Esinencu: „Cred că nu putem să o comparăm cu anii nouăzeci”.

Europa Liberă: …Aș vrea, pur și simplu, să spun că s-a furat și atunci. Însă atunci, dacă te prindeau, tu la sigur stăteai după gratii. Ai furat – la închisoare. Aici nu erau nici un fel de dubii.

Nicoleta Esinencu: „Și, dacă sincer, nu se fura la nivel de stat atât de mult...”

Europa Liberă: Da, însă acum nu vorbesc despre anii ’80, când au apărut articole pentru schimb valutar, pentru „farțovka” etc. Nu vorbesc acum despre aceasta, ci despre ceva foarte simplu: oamenii atunci știau că pedeapsa va fi inevitabilă. Acum însă problema constă în faptul că, probabil, se fură mai mult, mai ales asta a fost în anii ’90, deoarece se știa că legea poate fi în orice moment interpretată în folosul tău, dacă vei plăti cui trebuie. Nu există frică în fața legii.

Nicoleta Esinencu: „Clar, însă pe de altă parte, tu nu ai ce mânca. Tu vezi că toți fură, că ei sunt la putere, dar tu nu ai ce mânca. Ce ai de făcut, ai vreo alegere?”

Europa Liberă: Și începi să furi.

Nicoleta Esinencu: „Dacă nu ai nici o alternativă. Și tu trebuie să mănânci și să hrănești pe cineva...”

Europa Liberă: De unde atunci sunt posibile schimbările în astfel de țări ca a noastră?

Nicoleta Esinencu: „Probabil, despre aceasta și este vorba: nu despre schimbare. Când eu creșteam nu erau telefoane mobile, nu a fost internet, nimic. Și iată în 25 de ani a apărut și țara, și internetul, și telefoanele mobile, și Facebook-ul, și altceva. Este prea multă informație pentru un om, noi nu avem timp să conștientizăm că noi nu facem față timpului...”

Europa Liberă: Nu corespundem spiritului epocii.

Nicoleta Esinencu: „La noi deja au apărut anumite boli, deoarece noi într-un fel scriem la telefoane și ținem mâna pe tastatura calculatorului”.

Europa Liberă: Este adevărat.

„Tot ce am înțeles noi, sau cel puțin ce am înțeles eu până acum, este că democrația nu este pentru toată lumea”.
„Tot ce am înțeles noi, sau cel puțin ce am înțeles eu până acum, este că democrația nu este pentru toată lumea”.

Nicoleta Esinencu: „…Nici nu conștientizăm, nici nu avem timp să constientizăm ceva. Însă pentru aceasta este nevoie de timp. Trebuie să avem o distanță pentru a înțelege istoria, pentru a vedea ce și cum s-a întâmplat și de ce. Însă faptul că va veni cineva...”

Viorel Pahomi: „Nu sunt de acord”.

Europa Liberă: Nu ești de acord? De ce?

Viorel Pahomi: „Spuneți până la urmă”.

Nicoleta Esinencu: „…Că va veni o organizație internațională și va spune că noi știm totul despre democrație, acum o vom arăta, scuzați, dar nu a reușit. Cred că nu știți nici dumneavoastră. Deoarece tot ce am înțeles noi, cel puțin, ceea ce am înțeles eu până acum este că democrația nu este pentru toată lumea”.

Europa Liberă: Aș putea acum să întreb: este democrația pentru Moldova sau nu? Pentru Moldova, în general, democrația este o idee bună...?

Nicoleta Esinencu: „Nu contează, pentru Moldova sau pentru altcineva. Depinde de situație. Nu este pentru toți și gata. Nu este pentru femei...”

Europa Liberă: Am înțeles. În Moldova acum, de fapt, este democrație?

Nicoleta Esinencu: „Dar unde acum este democrație? Dă-mi măcar un exemplu”.

Europa Liberă: În Islanda. Cred că acolo este totuși ceva mai aproape de democrație. În general, în țările nordice.

Nicoleta Esinencu: „Corect, mai aproape de democrație...”

Viorel Pahomi: „Dar și mai aproape de socialism...”

Europa Liberă: Fie, acest socialism... O țară democratică poate fi una socialistă sau chiar comunistă, însă oricum este o țară democratică și liberală etc.

Viorel Pahomi: „Aici nu sunt de acord cu Nicoleta. Pentru că lumea se schimbă”.

Nicoleta Esinencu: „Corect”.

Viorel Pahomi: „Acum lumea se schimbă mai rapid decât cu 50 de ani în urmă. S-a produs o explozie tehnologică. Noi am aflat foarte multe lucruri. Avem posibilitatea să călătorim ca niciodată până acum. Totul a devenit foarte aproape...”

Nicoleta Esinencu: „Și da, și nu”.

Europa Liberă: Nu toată lumea poate să călătorească.

„Trebuie să încercăm cumva să înțelegem lumea în care trăim în acel timp scurt pe care îl avem.”
„Trebuie să încercăm cumva să înțelegem lumea în care trăim în acel timp scurt pe care îl avem.”

Viorel Pahomi: „La noi toată informația se conține într-un obiect mic din sticlă și metal. Și poporul oricum face prostii, dar aste este o altă problemă”.

Nicoleta Esinencu: „Dar cine a spus că aceasta nu te salvează de prostii”.

Viorel Pahomi: „…Păi da”.

Europa Liberă: Poate, de aceea poporul și face prostii că...

Viorel Pahomi: „…Eu consider că trebuie să ne adaptăm. Cred că nu am avut timp. Trebuie să încercăm cumva să înțelegem lumea în care trăim în acel timp scurt pe care îl avem. Mi se pare că, dacă vorbim despre asemenea lucruri globale, dacă am atins acest subiect, mi se pare că cea mai mare problemă a Moldovei și o repet destul de des, sunt moldovenii. Iar cea mai mare problemă a moldovenilor este că ei nu înțeleg lumea în care trăiesc. În cazul Moldovei, oamenii nu înțeleg țara în care trăiesc, nu se înțeleg unii pe alții. Și renunțăm să o facem. Noi avem un Parlament plin cu oameni care nu înțeleg ce înseamnă un proiect de lege. Ei nu știu, ce este aceasta, cum aceasta funcționează, chiar dacă aceasta este lucrul lor. Ei trebuie să scrie legi. Deputații aceasta și fac. Ei trebuie în fiecare dimineață să meargă la oficiu și să scrie legi, corect?”

Europa Liberă: Corect.

Viorel Pahomi: „Ei nu o fac. Acolo legile le scriu doi oameni, iar ceilalți nu știu ce fac. Ei, pur și simplu, nu merg la lucru”.

Nicoleta Esinencu: „Nu, ceilalți ridică mâna, când li se spune...”

Viorel Pahomi: „…Când li se spune că trebuie să voteze. Ei sunt absolut incompetenți. La alt nivel veți vedea peste tot aceeași incompetență. Avem profesori incompetenți, ei nu știu cum să vorbească cu copiii, nu știu ce înseamnă un copil și ce înseamnă un adolescent. La noi peste tot sunt oameni incompetenți”.

Europa Liberă: Viorel, aici la fiecare punct voi putea aduce un argument împotrivă. Prefesorii în școlile noastre sunt incompetenți pentru că un om competent, probabil, un tânăr în toată puterea care știe cum se schimbă lumea, care înțelege ce înseamnă a patra revoluție industrială...

Viorel Pahomi: „Pleacă...”

Europa Liberă: …Și cum ar fi corect să schimbăm sistemul educațional, căci nu este posibil să predăm după manuale scrise cu 20 de ani în urmă pentru că ele nu mai sunt actuale. Astfel de oameni nu vor lucra pentru 3000 de lei.

Viorel Pahomi: „Corect”.

Europa Liberă: Tu o înțelegi.

Viorel Pahomi: „Da”.

„Sistemul este construit astfel încât prin filtrele existente la putere nimeresc nu cei mai buni, ci oamenii șmecheri.”
„Sistemul este construit astfel încât prin filtrele existente la putere nimeresc nu cei mai buni, ci oamenii șmecheri.”

Europa Liberă: Acești 3000 de lei sunt stabiliți de acei care stau în Parlament. Sistemul electoral a lucrat până acum într-un fel, dar, cred, cel nou va lucra și mai rău. Noi înțelegem, de ce el lucrează așa, căci cei care au mai mare acces la media, mai mulți bani, mai multe resurse, au mai multe posibilități de a porni dosare penale și să facă pe primari să treacă în alte partide. Însă acum nu vorbesc doar despre Partidul Democrat. Așa făcea PLDM când a avut Ministerul Afacerilor Interne. Așa făcea Voronin și alții. Deci, este o practică obișnuiă în țara noastră. Sistemul este construit astfel încât prin filtrele existente la putere nimeresc nu cei mai buni, ci oamenii șmecheri...

Viorel Pahomi: „Ne întoarcem la ideea mea inițială. Înseamnă că trebuie să schimbăm filtrele...”

Europa Liberă: Cum?

Viorel Pahomi: „Pentru că dacă nu schimbăm filtrele și dăm jos această putere, prin aceste filtre vor nimeri...”

Europa Liberă: …Aceiași.

Viorel Pahomi: „Aceleași persoane”.

Europa Liberă: Clar, pentu că, iarăși, dacă nu vei avea bani, resurse media, dacă nu vei controla procuratura, dacă nu vei avea un prieten la poliție și așa mai departe, nu vei reuși să fii mai competitiv.

Nicoleta Esinencu: „Însă, dacă sincer, există și un alt fenomen...”

Europa Liberă: Care?

Nicoleta Esinencu: „…Nu doar faptul că nimeresc șmecheri. Este și un alt fenomen: iată, cunoști un tânăr cu idei parcă performante care vrea să schimbe ceva; el merge la Guvern sau în Parlament și vezi că el, ca om, nu că se schimbă...”

Europa Liberă: Devine tot așa ca și sistemul.

Nicoleta Esinencu: „…Devine mai rău ca sistemul, devine nu șmecher, ci...”

Europa Liberă: Și aceasta se întâmplă mai rapid, în câțiva ani, aproape momentan.

Nicoleta Esinencu: „Da”.

Europa Liberă: Omul se adaptează la sistem.

Nicoleta Esinencu: „Banii, probabil, puterea, posibilitățile”.​

Viorel Pahomi
Viorel Pahomi

Viorel Pahomi: „Vă amintiți cazul care mie mi se pare acum comic și nu-mi este rușine să mărturisesc că atunci când am văzut-o prima dată, am plâns. Și, probabil, atunci eu am decis că... Atunci m-am întrebat, ce fac eu în general. Vă amintiți, a fost o dată aniversară de la nașterea lui Mihai Eminescu și deputatul liberal Alina Zotea s-a apopiat de bustul său într-o blană atât de frumoasă, împreună cu o prietenă, a depus flori și a făcut cruce așa cum se face în biserică sau la mormânt. Când am văzut sta, am început să tremur, am lăcrimat pentru că am înțeles că dacă acest om scrie legi în această țară... În al doilea rând, eu de câțiva ani fac o emisiune și încerc să explic ceva, încerc să invit anumiți oameni care sunt importanți pentru mine. Și totuși noi avem asemenea deputați cu un astfel de nivel, nici nu găsesc cuvintele...”

Europa Liberă: Nu aș spune că este cel mai rău nivel al deputatului. Există loc pentru mai rău. Avem deputați învinuiți de omor în grup, și există probele video care o demonstrează. Și acum ei sunt deputați.

Viorel Pahomi: „Putem să vorbim despre fiecare. Însă acum vorbim despre un caz care a avut cea mai mare influență asupra mea. Avem asemenea oameni...”

Nicoleta Esinencu: „Dar ce te-a influențat atât de tare, pentru că nu văd aici o problemă atât de mare...”

Viorel Pahomi: „Îți voi explica după emisiune. Eu priveam atunci această imagine și când mă gândeam că acest om răspunde la noi în țară pentru legi, pentru felul în care totul trebuie să lucreze, eu, de exemplu... Știi, uneori observi că ceva nu merge cum trebuie și te gândești că trebuie, probabil, să faci ceva pentru ca aceasta să dispară. Eu nu știu cum să rezolvăm asemenea probleme”.

Europa Liberă: Viorel, să ne întoarcem la felul în care sunt construite filtrele. Ele sunt făcute așa încât în Parlament nimeresc anume acei despre care povestești. Dar pentru ca acolo să vină alții, care nu sunt indiferenți, care vor ceva să schimne... Există, de fapt, oameni...

Viorel Pahomi: „Ea nu este singura care nimerește acolo...”

Nicoleta Esinencu: „Ei nimeresc acolo, dar deodată se schimbă”.

Viorel Pahomi: „Vrei să-ți dau nume de oameni pe care îi cunoști, care sunt prietenii tăi, care au nimerit acolo și au devenit...”

Nicoleta Esinencu: „Știi, câți prieteni noi am pierdut din această cauză?”

Viorel Pahomi: „Iată”.

Europa Liberă: Apropo, și eu am pierdut prieteni. Sunt chiar câțiva cu care noi, pur și simplu, ne-am distațat.

Viorel Pahomi: „Și ei cred că fac totul bine. Tu încerci să le explici că nu există nici o diferență între ei și ceilalți. Dar ei îți demonstrează că ei schimbă țara spre bine...”

Europa Liberă: Nu, ei nu explică, ei apoi te învinuiesc, îți spun că tu ești „mâna Moscovei” sau altceva...

Viorel Pahomi: „Sau așa”.

Nicoleta Esinenco
Nicoleta Esinenco

Nicoleta Esinencu: „Piciorul României…”.

Europa Liberă: Da, piciorul Româiei.

Viorel Pahomi: „Sau altceva a Modovei...”

Europa Liberă: Dar aș vrea încă o dată să mă întorc la acele filtre. Există oameni și sunt convinsă că îi cunoașteți, poate sunt în minoritate, care ar putea să facă ceva bun, de treabă în Parlament. Există experți, oameni chiar foarte tari.

Viorel Pahomi: „Există”.

Europa Liberă: În diferite domenii. Ei ar putea să facă ceva bun în Parlament. De fapt, partidele actuale nu vor lua pe niciunul din ei, pentru că nu au nevoie de așa oameni. Ei vor fi o problemă în interiorul partidului. Pentru că dacă acest om chiar gândește critic...

Nicoleta Esinencu: „El niciodată nu va merge în Parlament”.

Europa Liberă: El nu va merge în Parlament, niciodată nu va intra în aceste partide. Pentru că, probabil, cineva din ei...

Nicoleta Esinencu: „Nici în partide, nici în Parlament...”

Europa Liberă: Dar așa poți ajunde la un astfel de nivel al nihilismului, când în general nu trebuie nimic...

Nicoleta Esinencu: „Poate, așa ar fi chiar mai bine...”

Europa Liberă: …Și trebuie să stai și să aștepți până când totul se va ruina.

Viorel Pahomi: „Dar, poate, noi, într-un sfârșit, vom accepta faptul că...”

Europa Liberă: Că nimic nu trebuie de făcut?

Viorel Pahomi: „Nu”.

„ar trebui pur și simplu să fim mai atenți unii cu alții, să ne ajutăm unii pe alții, și să nu facem din asta un spectacol.”
„ar trebui pur și simplu să fim mai atenți unii cu alții, să ne ajutăm unii pe alții, și să nu facem din asta un spectacol.”

Nicoleta Esinencu: „Nu, să ne uităm unul la altul, să ne ajutăm reciproc. Pentru aceasta nu este nevoie de stat”.

Viorel Pahomi: „Poate am accepta faptul că nu este un nihilism, ci un fapt. Iată teoria mea, de ce oamenii buni nu intră acolo... Pentru că orice om care gândește înțelege că fie sistemul îl va devora, fie că se va face cu el ceva. Oameni normali nu se bagă acolo. Majoritatea specialiștilor buni, inteligenți, capabili pleacă. Petru că astăzi este mai mult sau mai puțin ușor să trăiești în altă țară, să pleci și să ai o viață normală”.

Europa Liberă: Dar ei pleacă tot pentru că...

Viorel Pahomi: „Răspunsul meu, de ce acești oameni nu trec prin aceste filtre și de ce specialiștii buni și oamenii care gândesc nu nimeresc în Parlament, este că noi nu îi merităm. Noi nu am meritat așa ceva”.

Europa Liberă: …Sincer, îmi este atât de aproape acest punct de vedere, încât se pare că este cea mai bună concluzie a emisiunii noastre de azi. Aș vrea să te rog, Nicoleta, să adaugi ceva aici. Noi merităm asemenea oameni?

Nicoleta Esinencu: „Nu știu ce merităm noi. Cred că ar trebui pur și simplu să fim mai atenți unii cu alții, să ne ajutăm unii pe alții, și să nu facem din asta un spectacol, să arătăm la știri că am adunat nu știu câte pentru nu știu cine. Nu e vorba despre asta. Să ne salutăm cu vecinii. Cu asta trebuie să începem”.

Europa Liberă: Și ultima întrebare. Iarăși mă întorc la tricoul tău cu inscripția „Totul este rău”. Viorel, este clar că totul este rău. Este concluzia principală a discuției noastre. Dar mai departe va fi mai rău sau este totuși speranța că va fi mai bine?

Viorel Pahomi: „Cred că speranța rămâne mereu...”

Europa Liberă: Nicoleta.

Nicoleta Esinencu: „Iar eu aș adăuga: «totul este rău peste tot»”.

Europa Liberă: Vă mulțumesc pentru această discuție. Vă doresc un sfârșit bun al anului 2017. Sper foarte mult că anul 2018 va fi totuși unul mai bun. Toate cele bune.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG