...şi dacă lumina de octombrie – atât de aparte prin părţile noastre, în zilele însorite, având consistenţă de gutuie dată-n pârg şi dulceaţă de miere bine legată – se prepară, în mare taină, în atelierele unor pictori?!
Deloc prefăcut-naivă, întrebarea mea – locuiesc în vecinătatea atelierelor UAP, şi pot mărturisi de la faţa locului că, în toamna aceasta, se poartă galben de Anatol Danilişin & oranj pastelat, cu irizări de albastru, de Mihai Ţăruş. Atât că ultimul filtrează lumina printr-un soi de ceaţă, care aduce mai degrabă cu aburul unei fiinţe ascunse.
Am trecut pragul atelierului lui Mihai Ţăruş (n. 10 decembrie, 1948, comuna Sineşti, Ungheni; absolvent în 1964 al Şcolii de Arte Plastice pentru copii „A. V. Şciusev”, iar în 1968, al Colegiului Republican de Arte Plastice „Al. Plămădeală” din Chişinău; în 1975, absolvent al Academiei de Arte Plastice din Sankt-Petersburg; expoziţii personale: 1981 – Palatul Savanţilor, Leningrad, Rusia; 1996 – Sala de expoziţii a UAP, Chişinău, Republica Moldova; 1997 – Galeriile Parlamentului României, Bucureşti, România; 1999 – Timpul în tablou, Muzeul Naţional de Artă al Moldovei, Chişinău; 2001 – Mihai Ţăruş, Cité Internationale des Art, Paris; 2005 – De la figurativ la nonfigurativ, Manej, Sankt-Petersburg, Rusia; 2008 – Asamblaj pictural, Muzeul Naţional de Artă al Moldovei; 2013 – Resursele semnului, Muzeul Artei Nonconformiste, St-Petersburg, Rusia; 2014 – Compact pictură, Mihai Ţăruş, Centrul Expoziţional C. Brâncuşi, Chişinău; 2015 – Ţăruş, pictură, Muzeul Tsarskoseliskaia Kolektsia, Pushkin, Rusia; 2017 – VizitkaTarus@SPB.ru, Galeria 12 iulie, St-Petersburg) chiar zilele acestea, cât să-mi clătesc ochii, şi iată ce mi[nune] s-a arătat.
Privită cu ochii de pictor, niciodată toamna nu fu mai frumoasă...