„Cît o să te mai lamentezi? Numai răul îl descrii în tabletele tale, de parcă numai rău există în lume! Mai boldeşte ochii în jurul tău şi vorbeşte despre lucrurile frumoase – benefice - minunate din societatea moldovenească!”
Astea sunt îndemnurile pe care le aud deseori. No, bine, stimabililor, hai că boldesc un pic ochii şi o să vă vorbesc azi despre un lucru frumos, ca să vă ung cu miere niţel pe inimă. Lucruri frumoase doriţi? Vă dau azi un lucru frumos! Că avem lucruri frumoase cîtă frunză şi iarbă, nu-i aşa? Iar dacă asculţi zilnic mass-media proguvernamentală poţi să ai impresia că trăieşti într-un Eldorado!
Aşadar, iată ce lucru frumos am remarcat. A fost primenit parţial un parc din sectorul Rîşcani al capitalei. Cîteva alei, nu toate, fireşte, au fost asfaltate, au apărut cîteva bănci noi şi coşuri de gunoi. Şi chiar un soi de etajeră cu cărţi pentru iubitorii de literatură! Măi să fie! Pe site-ul Radio Europa Liberă puteţi vedea cîteva fotografii cu bucata de parc primenit. Arată bine bucata asta! Zici că eşti undeva în Occident! Deci se poate şi aici!
Acesta a fost lucrul frumos despre care am vrut să vă vorbesc. O să termin totuşi cu nişte temeri, căci aşa sunt eu, neîncrezător şi temător. Mă tem să nu apară acolo nişte cetăţeni moldoveni care să murdărească locul frumos, care să distrugă băncile noi şi să facă ţăndări etajera cu cărţi. De ce mă tem? Pentru că în tranziţia moldovenească multe lucruri frumoase au fost nimicite. Pentru că la noi lucrul tuturor nu prea contează. Şi mai e ceva. Lucrurile frumoase la noi nu fac parte din firescul vieţii. Ele sunt nefireşti şi rarisime. Dar ne bucurăm deocamdată. Pînă nu va lăsa cineva acolo grămezi de ciocleji şi coji de seminţe de floarea-soarelui…
