La vîrsta mea venerabilă, urmărind ani de zile fojgăiala din arena politică, mi-am format o părere despre politicienii moldoveni. Fireşte, nu-i poţi băga pe toţi într-o oală, sunt şi în lumea politică oameni de tot soiul, dar mi se pare că există nişte chestii comune-evidente pentru foarte mulţi indivizi care populează tărîmul politic autohton. O să încerc să le definesc, cu subiectivitatea care îmi este proprie.
În primul rînd, nu cred că politicianul moldovean vrea cu adevărat să-i facă pe cetăţeni mai fericiţi. Dincolo de sloganurile frumoase, dorinţa cea mare a politicianului autohton e să-şi soluţioneze problemele personale. Politica pentru el e doar un mijloc de cîştiga un ban şi a face o avere.
În al doilea rînd, politicianul moldovean nu prea se gîndeşte la faptul că e întreţinut din banii contribuabililor. Unii nici nu conştientizează cine le plăteşte de fapt salariile. Politicianul moldovean consideră că banii şi privilegiile pe care le are sunt doar rodul muncii sale. De aceea, contribuabilul e pentru el a cincea roată la căruţă.
În al treilea rînd, politicianul moldovean e destul de arogant în raport cu mass-media. Ziaristul contează pentru politician doar cînd are el, politicianul, interesul să le spună ceva oamenilor. De foarte multe ori politicianul moldovean îi vede pe jurnalişti ca pe nişte musculiţe agasante şi nu doreşte să le răspundă la întrebări. E simptomatică discuţia recentă dintre un ziarist de la Jurnal TV şi liderul democrat Plahotniuc. În loc să-i răspundă jurnalistului la întrebare, coordonatorul guvernării l-a probozit pe interlocutor şi l-a întrebat dacă îi place să fie plătit de nişte „interlopi”.
În al patrulea rînd, politicianul moldovean e traseist şi demagog. El îşi schimbă ideologia cu aceeaşi uşurinţă cu care îşi schimbă cameleonul culoarea pielii. Azi e în PPCD, mîine e la socialişti. Azi e la comunişti, mîine e la democraţi. Azi e unionist, mîine e mare fan al Partidului Şor. Cuvintele politicianului moldovean nu au greutate pentru că de cele mai multe ori sunt doar vorbărie.
Şi vin, se apropie cu paşi viforoşi alegerile din februarie. Iar cetăţenii vor alege alţi politicieni moldoveni. Mi-e teamă să nu fie aceiaşi, cu aceleaşi metehne adică.
