Linkuri accesibilitate

Neiertătorul portret al unui dictator sociopat


Neiertătorul portret al unui dictator sociopat
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:04:59 0:00
Link direct

Al doilea volum al proiectatei „trilogii Stalin” a lui Stephen Kotkin este o realizare superbă prin extraordinara-i erudiție, anvergură intelectuală și profunzime conceptuală. El abordează facerea despotismului totalitar stalinist în interiorul unui cadru conceptual riguros construit, care include condițiile interne, tensiunile internaționale și polarizările ideologice din timpul a ceea poetul britanic W. H. Auden inspirat a numit „a low and dishonest decade”. Această carte nu este doar despre Stalin și rivalii săi din sânul elitei bolșevice. Și nici nu se limitează la impactul crizelor internaționale asupra opțiunilor și alegerilor lui Stalin. Este un tratat comprehensiv despre competiția explozivă și lupta ineluctabilă dintre doi dictatori profund impregnați ideologic (Stalin și Hitler). Cei doi erau ființe extrem de diferite, atât biografic, cât și cultural, și, cu toate acestea, au împărtășit o ostilitate înverșunată la adresa lumii burgheze.

Kotkin are dreptate atunci când îl portretizează pe Stalin drept un oportunist ocazional, dedicat în mod consistent idealurilor sale utopice. Koba a fost un pragmatic, realist și necruțător. Prețul uman care trebuia plătit pentru a-și atinge obiectivele nu-l interesa: Despotul era sigur că avea dreptate și că ai săi critici, Lev Troțki și Nikolai Buharin, greșeau. Colectivizarea agriculturii a fost pentru Stalin și echipa sa (Viaceslav Molotov, Lazar Kaganovici, Serghei Kirov, Sergo Ordjonikidze, Anastas Mikoian, Andrei Jdanov, Kliment Voroșilov, Gheorghi Malenkov, Pavel Postișev, Nikita Hrușciov, Nikolai Ejov, Lavrenti Beria, Lev Mekhlis, etc.) o chestiune de viață și de moarte. Toți aceștia erau fanatici al căror sistem de convingeri se ciocnea cu cel al rivalilor lor. Stalin s-a privit pe sine ca singurul moștenitor legitim al lui Lenin iar acest lucru a fost sursa unei neclintite încrederi în sine și a unei voințe de nezdruncinat. Acoliții lui, pe care îi considera frați, tovarăși de arme, au luat parte la construirea Leviatanului totalitar. Până în ziua decesului său, cu 65 de ani în urmă, pe 5 martie 1953, imaginea auto-proiectată a lui Stalin era aceea a unui „Lenin al zilelor noastre”. Asemeni mentorului și idolului său, Stalin s-a închipuit pe sine ca teoretician revoluționar, principalul interpret al marxism-leninismului. Marele merit al briliantei cărți semnată de Stephen Kotkin este tocmai acest efort, încununat cu succes, de pătrundere în mintea lui Stalin spre a-i surprinde calculele ascunse, motivațiile, raționalizările și idiosincrasiile, dialectica unui cinism fățiș și a unei frenezii ideologice care explică opțiunile sale tactice și strategice.

Kotkin își începe captivanta narațiune cu „revoluția de la vârf” a lui Stalin, surprinzând totodată convingerea fermă a dictatorului că țărănimea era ontologic vorbind, de-a lungul întregii ei existențe, o clasă reacționară. În acest sens, Stalin rămânea un marxist credincios. Pentru a realiza ceea ce părea imposibil, Stalin și-a construit propria concepție asupra etosului bolșevic. Potrivit lui, nu exista nicio fortăreață pe care să n-o poată cuceri bolșevicii. Forțarea țăranilor să renunțe la proprietatea funciară și să se înroleze în gospodării agricole colective i se părea condiția sine qua non pentru a face socialismul viabil. Și cum a privit Uniunea Sovietică ca pe o cetate permanent asediată, demascarea și eliminarea „calului troian” devenea obligatorie. Pentru el, trădările erau peste tot, iar prezumția de nevinovăție reprezenta doar o dezgustătoare prejudecată mic-burgheză. Așa că, din contră, Stalin a văzut inamici pretutindeni, chiar la Kremlin, din bucătărie și până la bibliotecă. Și-a suspectat gărzile că ar fi conspirat să-l asasineze, frontal sau pe la spate. Paranoia sa era motivată ideologic, temerile lui erau de nebiruit. După ce soția sa, Nadejda Allilueva, s-a sinucis în noiembrie 1932, el n-a mai avut viață privată reală. La fel ca în tinerețe, s-a dedicat full-time profesiei revoluționare, precum un maniac al muncii stăpânit de o compulsivă patimă birocratică.

Stalin, Vol. II: Waiting for Hitler, 1928-1941. By Stephen Kotkin. London: Allen Lane, an imprint of Penguin Books, 2017. 1,154 pp

Vladimir Tismaneanu locuiește la Washington, este profesor de științe politice la Universitatea Maryland, director al Centrului pentru Studierea Societăților Post-comuniste . Din 1983, colaborator constant al postului de radio Europa Liberă, în ultimii ani autorul unui blog de istorie a comunismului și nu numai.

Autor a nenumărate cărți de istorie a comunismului și a perioadei postcomuniste.

A condus Comisia Prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din Romania – al cărei raport final a fost prezentat președintelui Traian Băsescu în Parlament, pe 18 decembrie, 2006. Un an mai târziu a co-editat cu istoricii Dorin Dobrincu și Cristian Vasile publicarea raportului la editura Humanitas Intre februarie 2010 si mai 2012, Președinte al Consiliului Științific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER).

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG