Linkuri accesibilitate

Mihai IOVĂNEL. Ideologiile literaturii în postcomunismul românesc


O recalibrare necesară a culturii noastre scrise.

După mareea de istorii ale literaturii române – contemporane, a lui Alex Ştefănescu (2005); critică, a lui Nicolae Manolescu (2008); de azi pe mâine, a lui Marian Popa (2009) – o recalibrare necesară a culturii noastre scrise operează Mihai Iovănel, prin Ideologiile literaturii în postcomunismul românesc, Editura Muzeul Literaturii Române, 2017. „Diferenţa specifică a cărţii în raport cu lucrările amintite stă în accentul pus pe imaginea globală, sesizată în dinamica ei”, ţine să precizeze autorul, astfel încât „Fără a viza o exhaustivitate de tip lexicografic (…), cercetarea caută să configureze ceea ce s-ar putea numi prolegomenele unei viitoare istorii literare apte să redea complexitatea ideologică a literaturii române în perioada postcomunistă”.

Şase capitole – de la Puncte de rezistenţă la Local şi global, via Instituţii şi Mituri – dintre care cel puţin Capitolul 4, Evoluţia literaturii, constituie, in nuce, o Istorie en marche (aş zice chiar, nediscriminată – alături de proză/poezie, vorbindu-se de literatura „de consum”, dar şi despre science-fiction, fantasy, policier, thriller) a genurilor, nimic nu-i scapă tânărului cercetător pus pe cartografierea peisajului literar. Nume & titluri de top, instituţii-far, tendinţe mainstream, dar şi zone periferice – totul este inventariat cu atenţie, cântărit cu precizie, şi preţăluit riguros. Notele critice nu lipsesc nici ele, că-i vorba de autori concreţi sau de tendinţe generale, dar ceea ce impresionează îndeosebi este capacitatea de a pune în perspectivă, astfel încât să se vadă şi pădurea, şi copacii, şi – nu în ultimul rând – şi fauna literară:

„Cantitatea discuţiilor de după 1989 privind «europenitatea literaturii române» trădează un complex (…) Imperativul transferării acestei obsesii într-o formă reală reprezintă unul din punctele de rezistenţă care traversează întregul câmp cultural postcomunist, de la naţionaliştii primitivi până la elita intelectuală proeuropeană.”

Voi încheia însă pe o notă dubitativă, cum îi stă bine unui intelectual: „Limba română are de înfruntat concurența europeană nu doar pe piața europeană (…), ci pe piața internă. Va mai fi rentabil să scrii literatură (…) în română, sau piețele structurate în jurul unor comunități mai puternice, mai bogate și mai numeroase de vorbitori vor ajunge cu timpul să determine un număr semnificativ de scriitori din comunități­le naționale «minore» precum România să-și schimbe limba?” Grea întrebare…

14 mai ’18

XS
SM
MD
LG