Linkuri accesibilitate

„MegaAmenințări” globale și cum Charlie Hebdo îi condamnă pe mollahii iranieni prin caricatură


Corespondentul Europei Libere la Bruxelles Dan Alexe cu celebrul număr din Charlie Hebdo publicat după atentatul și masacrul împotriva redacției revistei, în 7 ianuarie 2015.
Corespondentul Europei Libere la Bruxelles Dan Alexe cu celebrul număr din Charlie Hebdo publicat după atentatul și masacrul împotriva redacției revistei, în 7 ianuarie 2015.

Joi 5 ianuarie, pentru prima dată de la începutul războiului din Ucraina, Putin a decretat încetarea focului pe întreg frontul, vreme de 36 de ore, de vineri la prânz până sâmbătă la miezul nopții, cu ocazia Crăciunului ortodox pe rit vechi. 

Asta, după ce Kremlinul refuzase să accepte o încetare a focului, la propunerea Ucrainei, pentru 24-25 decembrie. De asemenea, cu ocazia sărbătorii Paștelui 2022, până și patriarhul rus Kirill ceruse continuarea luptei împotriva “Antihristului” ucrainean și occidental, Moscova neacceptând atunci un răgaz în ostilități.

Din perspectiva Moscovei, așadar, armele ar trebui să tacă de vineri la prânz până pe 7 ianuarie la miezul nopții. „Capcană și propagandă”, răspunde Kievul, cum o scrie în această dimineață Washington Post.

Într-adevăr, după cum subliniază, în partea cealaltă, și cotidianul rus Kommersant, „consilierul șefului administrației prezidențiale ucrainene, Mihailo Podoliak, a numit această propunere a Moscovei o „capcană” și un „element de propagandă””.

E limpede că Rușii au nevoie de o pauză pentru a-și reface reface forțele, sau a găsi, cum s-a exprimat sceptic Joe Biden, «puțin oxigen».

2023 și crizele interconectate

Săptămânalul francez Courrier International, care oferă în traducere cele mai bune articole din presa de pe întreaga planetă, își dedică primul număr pe anul acesta feluritelor «crize interconectate» cu care ne confruntăm și cu care ne vom înfrunta în continuare: schimbările climatice, războiul din Ucraina, Covid-19, inflație: iată de ce avem nevoie să gândim global.

Printre toate articolele dosarului, atrage atenția cel al lui Nouriel Roubini, cunoscutul profet al catastrofei financiare din 2008 prin care a trecut planeta și ale cărei efecte se fac simțite și astăzi. În ultima sa carte “MegaAmenințările” (MegaThreats: Ten Dangerous Trends That Imperil Our Future, And How to Survive Them, octombrie 2022) Nouriel Roubini anunță iarăși o prăbușire economică mondială și pledează pentru o cooperare globală, astfel încât să se poată evita un scenariu distopic. „Lumea a intrat în ceea ce eu numesc o depresiune geopolitică, care include (cel puțin) patru puteri revizioniste periculoase: China, Rusia, Iranul și Coreea de Nord”, scrie el în textul care deschide dosarul din Courrier International.

„Cumulăm acum cei mai negativi factori ai crizelor ce au avut loc în anii 1970 și apoi în 2008”, spune Roubini (poreclit Dr. Doom, “Dr. Catastrofă”), invocând una peste alta riscul unui Armaghedon nuclear, ascensiunea populismului, criza datoriilor și perturbările masive produse de schimbări climatice. „Dacă nu oprim coliziunea catastrofica ce a fost pusă în mișcare […] riscăm să să retrăim anii 1930 și 1940.”

Mai optimiști, politologul canadian Thomas Homer-Dixon și ecologistul suedez Johan Rockström spun în The New York Times că ar mai fi timp să inversăm situația, prin crearea unui consorțiu științific global care să favorizeze o viziune holistică a „policrizei” ce lovește planeta, pentru a folosi expresia istoricului britanic Adam Tooze, prin care el caracteriza dezordinea actuală.

În prag de 2023: „Să fie pace, mai mult nimic nu trebuie. Flămânzi, dar cu pace”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:58 0:00

Oameni și șoareci

Suntem mai numeroși decât șoarecii și șobolanii. Tot Courrier Internațional oferă pe o pagină întreagă un grafic grăitor care arată cum, atingând cifra de 8 miliarde, oamenii au devenit mamiferele cele mai numeroase de pe planetă (șoarecii și șobolanii sunt estimați la 7 miliarde).

Oamenii sunt de asemenea mai numeroși decât toate animalele domestice reunite: câini, pisici, oi, vite și porci.

Nimeni nu vrea să înfrunte adevărul: Anglia e pe cale de a deveni o țară săracă

Este ceea ce scrie chiar cotidianul pro-guvernamental (și pro-Brexit) The Daily Telegraph, care ajunge la concluzia că este binevenit faptul că premierul Rishi Sunak caută să inverseze acest declin, dar că soluțiile lui de până acum sunt primejdios de limitate.

Daily Telegraph estimează chiar că dacă actuala tendință continuă, atunci în ceva mai mult de un deceniu Marea Britanie va fi depășită de Polonia în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor. Nu este o scuză — scrie The Telegraph— că și Franța, Italia și multe altele vor suferi aceeași soartă în aproximativ aceeași perioadă de timp, sau că majoritatea celorlalte țări europene se confruntă cu propriile lor crize de sănătate și altele, ori că problema energetică a Germaniei este chiar mai mare decât a Angliei.

Ayn Rand, «insprația vie» a lui Elon Musk

Pe acest fundal al chestionării ideologiilor, Libération, cotidianul stângii intelectuale pariziene (ziar fondat de Jean-Paul Sartre) publică un foarte interesant eseu despre influența covârșitoare a libertarienei americane Ayn Rand asupra lui Elon Musk.

La patruzeci de ani de la moartea ei, Ayn Rand rămâne autoarea cărților de căpătâi ale dreptei americane și ale miliardarilor din Silicon Valley. Eroii romanelor sale împărtășesc multe similitudini tulburătoare cu irascibilul șef al Twitter, Elon Musk.

Matricea sa ficțională și filozofică bazată pe laudele meritului și pe ura față de Welfare State (statul providență) avea să inspire mitul de astăzi al super-antreprenorului high-tech cu sensibilitate libertariană, nepăsător față de funcționarea statului (cu care are contracte) și de soarta săracilor.

Fatwa grafică: Charlie Hebdo îi condamnă pe mollahi prin caricatură

Iranul l-a convocat pe ambasadorul francez la Teheran, regimul mollahilor protestând astfel împotriva desenelor considerate „insultante” publicate de săptămânalul politico-satiric francez Charlie Hebdo și reprezentându-l pe ghidul suprem al Revoluției, ayatollah-ul Ali Khamenei. Publicarea acestor caricaturi selectate în cadrul unui concurs lansat de Charlie Hebdo în decembrie este un gest de susținere a manifestațiilor care zguduie Iranul de mai multe săptămâni, după moartea tinerei Mahsa Amini, maltratată de poliția moravurilor.

În cadrul concursului ținut sub hashtag-ul #MullahsGetOut, Charlie Hebdo a primit „300 de desene (și o mie de amenințări)” și le publică anunțând că „sprijină lupta iranienilor pentru libertate, ridiculizându-l pe ayatollah-ul Ali Khamenei, un lider religios din alt vremuri, care trebuie zvârlit la coșul de gunoi al istoriei”.

«Toți participanții au câștigat un loc în infern», scrie Charlie.

O parte din desenele care îi ridiculizează pe mollahi au fost deja publicate în numărul de săptămâna aceasta al revistei, iar totalitatea lor va figura într-un supliment special ce va ajunge în chioșcuri sâmbătă 7 ianuarie, data comemorării masacrului comis în redacția Charlie Hebdo pe 7 ianuarie 2015 de către doi frați islamiști care doreau să „răzbune Islamul” pentru publicarea de către Charlie a unor caricaturi cu profetul Mahomed.

Publicarea săptămâna aceasta a unor caricaturi cu liderul suprem iranian Ali Khamenei a înfuriat autoritățile de la Teheran. „Actul [...] indecent al unei reviste franceze de a publica felurite caricaturi împotriva autorităților noastre religioase și politice nu va rămâne fără un răspuns eficient și ferm”, a declarat ministrul iranian de externe Hossein Amir-Abdollahian pe Twitter.

Această „amenințare” vine în momentul în care Parisul și Teheranul „se află într-o fază diplomatică foarte tensionată”, șapte francezi fiind reținuți și închiși în prezent în Iran, remarcă la Roma cotidianul La Repubblica.

Scandal de stat în Iran împotriva caricaturilor din „Charlie Hebdo”.

Cum o anunță Le Monde, regimul a închis Institutul Francez de Cercetare, cel mai vechi centru de studii francez din Iran, gest calificat de Paris drept „regretabil”. Libération scrie că șefa diplomației franceze, Catherine Colonna, a amintit că „în Franța, libertatea presei există, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în Iran”.

Iranul s-a aflat și la originea condamnării la moarte, printr-un decret religios (fatwa), a scriitorului Salman Rushdie,

La exact o săptămână după atentatul și masacrul de la Paris din 7 ianuarie 2015 în care au murit 12 oameni, printre care 8 membri ai redacției săptămânalului, supraviețuitorii scoseseră, pe 14 ianuarie, un număr cu o caricatură a lui Mahomed in prima pagină (cf. foto).

Desenul, foarte sobru, îl reprezenta pe Mahomed, trist, vărsând o lacrimă și ținând mica inscripție cu Je suis Charlie. Deasupra, scria simplu ce murmură Mahomed după atentat: „Am iertat totul”.

Numărul de săptămâna aceasta este excepțional într-adevăr, extrem de provocator (majoritatea desenelor nu ar putea fi reproduse aici) și conține și un dosar cu analize despre posibilele reforme ale islamului, venite din interior, cu totul — prea multe noutăți pentru a fi rezumate într-o revistă a presei.

Limba sacralizată

Dincolo de caricaturi, așadar, la fel de interesante sunt textele și analizele despre islam din acest ultim număr, o parte aducând informații inedite, precum unul (doar în ediția pe hârtie) despre psihanalistul egiptean Moustapha Safouan (1921 - 2020), cel care a tradus pentru prima oră în arabă Interpretarea viselor a lui Freud.

Scrie Charlie Hebdo: «Apropiat al lui Lacan, Safouan a publicat în 2008 în Franța: “De ce lumea arabă nu este liberă. Politica scriiturii și terorismul religios”, o carte foarte bine argumentată, care arată cum faptul că puterea politică în Orientul Apropiat își extrage legitimitatea din religie se combină cu sacralizarea limbii scripturii [arabe] opuse limbii vorbite astăzi în cotidian.

Totuși, nici Coranul și nici spusele Profetului [sunna, hadith] nu conțin indicații privind principiile guvernării. Textul lui Safouan nu face nici o concesie: “Printr-o impostură rar atinsă în istoria politică a omenirii, a fost folosită ambiguitatea expresiei “succesor al Profetului” pentru a revendica puterea absolută și pentru a pune religia în slujba statului. Rezultatul este o formă de guvernare care se sprijină în mod intrinsec, iar nu accidental, pe corupție, pe represiunea și cenzura încarnate în numita politică a Scripturii. Câtă vreme statul funcționează, regimul teocratic pare să se conformeze ordinii firești. Eșecul său, însă, nu duce la o revoluție, ci la un terorism care îi contestă propria sa legitimitate.»

Nu este o coincidență faptul că acest diagnostic se aplică și felului în care statul totalitar al lui Putin se sprijină din ce în ce mai multe religie, devenită o simplă unealtă a puterii absolute.

  • 16x9 Image

    Dan Alexe

    Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles, poliglot, eseist, romancier și realizator de filme documentare. 

XS
SM
MD
LG