„Foarte slăbită, lentă și ineficace”. Acesta a fost verdictul despre starea Europei al președintelui Franței Emmanuel Macron în discursul său ținut la Sorbona marți 26 septembrie. După duritatea verdictului a venit însă proiectul pentru refacerea Europei: o foaie de drum oferită tuturor țărilor care ar dori să se integreze unui nucleu de țări care să refacă proiectul federal.
Victoria Angelei Merkel în Germania și europeanismul afișat al lui Macron par, așadar, a consolida din nou proiectul unei Europe federale, proiect care în ultimii ani a fost solid afectat de criza economică, de cea a refugiaților și de reizbucnirea naționalismelor și a euroscepticismului.
Deja pe când era candidat, Macron nu și-a ascuns pro-europeanismul, într-un moment în care mai toți candidații săi jucau pe fibra naționalistă și euro-sceptică. De data asta, Macron le-a cerut celorlalți lideri europeni să lase deoparte spiritul de contabili care s-a impus în ultimii ani. El a avut chiar curajul politic de a se adresa public Angelei Merkel, propunându-i să facă dovadă de „curaj și de simțul istoriei”.
El a revendicat chiar o Europă a diferențelor, o Europă făcută, cum s-a exprimat, din „diferențe de netradus”. În momentul în care Brexit e subiectul zilei, el propune o Europă unită, la care se va ajunge trecându-se prin faza unei Europe cu mai multe viteze. Ba chiar, cum a subliniat-o el, Europa este deja în stadiul funcționării cu mai multe viteze.
Astfel, a spus el, cuvântul „datorie” nu are același sens în Franța și în Germania. Aici Macron se referise la faptul că pentru germani datoriile sunt o formă de infirmitate și un defect moral.
Pentru germani, datoriile au o însemnătate malefică, teribilă, greu de perceput de către alte culturi. Asta pentru că în germană „datorie”, Schuld, e sinonim cu „vină”, „vinovăție”… În germană, „datoria”, fie și de bani, e o „vină” și are un sens exclusiv negativ.
Macron a propus un buget propriu pentru zona euro, gerat de un ministru de finanțe al euro și dotat cu un parlament propriu. În sfârșit, printre ideile cele mai noi se numără și o reformă a instituțiilor europene, în primul rând o reducere a numărului Comisarilor Europeni, care ar trebui să coboare la 15.
În rezumat, fără a o cita, Macron a revenit astfel la vechea formulă a lui François Mitterrand: „Naționalismul duce la război”.
