Linkuri accesibilitate

„Mă măgulește generozitatea soarelui din dimineața asta!”


Liliana Grosu
Liliana Grosu

Jurnalul săptămânal cu Liliana Grosu

Născută în 2 martie 1982, în satul Țarigrad, raionul Drochia. Absolventă a Facultății de jurnalism și științe ale comunicării de la USM. Studentă la International Production Engineering and Management Studies la Universitatea Friedrich-Alexander din Erlangen, Germania.

Luni

Somnul dulce de la ora 6:00 imi da tarcoale si ma roaga sa mai zabovesc intre perne. Obligatiile de dis-de-dimineata insa striga din camera copiilor, sufragerie si bineinteles bucatarie (si ea dependenta de mirosul matinal de cafea). Astazi, mi-e deosebit de greu sa ridic capul de pe perna, ieri fiind ultima zi de vacanta, unde grijile au atarnat cuminti, timp de o saptamana, in cui, un cui frumos din „Padurea Bavareza“.

L-am trezit pe Julius, baietelul meu de clasa a doua si i-am adus aminte ca era prima zi cand urma sa mearga singur la scoala. Mare eveniment, plin de emotii, cat pentru el, dar si pentru noi – parintii! Pana la scoala sunt 2 kilometri, pe care-i va parcurge zilnic cu trotineta si nu cu bicicleta, asa cum ne gandisem cu totii in faza de „proiect” a evenimentului. Abia de curand am aflat ca in Germania, tara in care locuim de peste 15 ani, copiii primesc dreptul de a circula cu bicicleta abia dupa examenul, sustinut in fata organelor de politie, din clasa a IV-a. In urma acestuia, copiii isi primesc (sau nu) permisul de a circula cu bicicleta, fara insotitor.

Marți

Mă măgulește generozitatea soarelui din dimineața asta! Imi aduce aminte de toamnele de aur din Moldova. Intreaga toamna anul asta, a tinut cu cei pofticiosi de soare si miros de frunze parlite de maria sa.

Am imbracat-o usurel pe Julia si ne-am facut in drum spre Frau Dr. Strobel. Julia sufera de dermatita atopica, care in ultimile saptamani a cam luat-o razna. La doctor mergem de fiecare data cand avem nevoie de un medicament sau altul, pentru ca aici la farmacie nu se elibereaza aproape nimic fara rețetă de la doctor. Julia e incantata cand vede ca opresc masina in fata clinicii. La domana Strobel o asteapta două sali de asteptare pline cu jucarii, carti, creioane colorate si cateva asistente tare cumsecade, care isi iau timp pentru noi si datorita carora ne simtim auzite, vazute si oarecum “simtite”.

Pentru serviciile medicale achitam lunar taxa de asigurare, care e destul de piparata, dar linistea cu care te binecuvinteaza ea isi merita toti banii. Siguranta ca in cele mai precareși neprevazute cazuri de boala sistemul bine pus la punct de aici va suporta orice tip de cheltuieli te lasa sa dormi linistit si sa mergi la doctor (la cel ales de tine, fără să ți-l impuno nimeni) chiar si pentru consultatii banale. Mamele cu copii mici, ale caror capuri exploadeaza de intrebari, la care doar un doctor bun le poate da un raspuns „comestibil”, in stare sa anihileze din griji, stiu despre ce vorbesc!

Miercuri

Astazi ziua a inceput inainte de a suna desteptatorul. Julius s-a strecurat langa noi sub plapuma si ne-a soptit ca ieri a uitat sa citeasca cele 15 minute recomandate de profesor pentru lectura zilnica. Pentru fiecare zi in care citeste cel putin 15 minute, primeste de la noi o semnatura in agenda. La fiecare 5 semnaturi primeste de la profesor o frunza pe care are voie s-o coloreze frumos, sa-si scrie pe ea numele si s-o alipeasca copacului de pe peretele clasei. Copacul creste si se dezvolta impreuna cu copiii si toti sunt plini de responsabilitate. In pauza se discuta mult despre copac si se admira frumusetea primita de la frunzele adunate in ultimile zile, saptamani.

Sistemul de invatamant de aici e diferit de cel de acasa. Responsabilitatile scolare ale copiilor cresc impreuna cu copiii. Cantitatea temelor pentru acasa este moderata si orientata spre capacitatea copilului mediu. Copiii cu capacitati deosebite sunt promovati individual.

E dupa amiaza si afara ploua. Din cauza ca vremea ne-a cam alintat in ultimul timp si fiecare dupa amiaza era petrecuta afara, la aer curat, a fost cam greu sa ne hotaram pentru o ocupatie care ar satisface pretentiile unui copil de aproape opt ani si al altuia de numai doi. Am hotarat sa facem o prajitura. Dar si aici conditii. Reteta era obligatoriu sa fie una simpla si rapid de realizat, caci la 17.15 urma sa fugim la lectia de muzica a lui Julius.

In Germania copiii iau lectii de muzica doar daca doresc. Lectia este cu plata. In clasa intai copiii fac cunostinta cu notele, varietatea de instrumente muzicale, invata multe despre ritmica si o exerseaza prin cantec si uneori dans. In clasa a doua copiii au posibilitatea, in functie de oferta de la scoala la care merg, sa-si aleaga un instrument musical pe care sa-l invete in urmatorii ani. Julius s-a hotarat pentru fluier. E un instrument despre a cărui frumusețe caruia am avut multe de invatat si care-i va pune baze musicale bune lui Julius, timp de doi ani.

Joi

Azi a fost o zi plina, scola lui Julius l-a serbat pe sfantul Martin. Cu acesta ocazie, copiii confectioneza abajururi pentru lumânări pe care le aprind in seara zilei de sarbatoare. Sfantul Martin, personaj present in bisericile catolica, evanghelica si in cea ortodoxa, s-a evidentiat prin bunatatea si dragostea lui fata de aproape, valoare rostita de Domnul nostru Isus Hristos ca indispensabila omului crestin si iubitor de Dumnezeu. In fiecare an, prin confectionarea de lanterne și prin participarea la slujba de serbare a sfantului Martin, li se aminteste copiilor despre importanta de a darui, de a iubi aproapele, de a recunoaste suferinta din inima celuilalt si de a-i fi alaturi.

De dimineata am copt Martinswekla, niste chifle dulci, care se coc cu ocazia acestei sarbatori, iar dupa amiaza ne-am petrecut o parte la slujba de sarbatoare si cealalta la sarbatoarea de la scoala. Pentru mine e de fiecare data fascinant la aceasta sarbatoar, sa vad cat de intensiv participa copiii la astfel de evenimente. Totul este organizat pe intelesul lor, astfel incat daca intrebi un elev in Germania cine e Sfantul Martin, ai toate sansele sa primesti un raspuns destul de complex.

Vineri

De dimineata imi bubuie inima in piept. Pentru prima oara, voi petrece doua nopti departe de copii. Noroc de sora mea, bucatica mea de suflet, care ramane alaturi de ei in timp ce tati muncește. Sunt sigura ca alături de Dina si de sotul meu, care ne iubeste pâna in maduva universului si inapoi, copiii sunt in cele mai bune mâini din lume, dar inima mea de mămică le simte lipsa amarnic!

La Frankfurt am ajuns cu un Flixbus si am intalnit-o pe cea mai buna prietena a mea din copilarie si pana in prezent. Am fost la shoping, ne-am asezat la un ceai intr-o cafenea draguta din pietonala din Centru, am povestit ca in zilele cele mai bune si neam descarcat de povesti incarcand bateriile pana la rosu.

E important sa traiesti/retraiesti astfel de momente, mai ales in momentele in care ajungi sa crezi ca rutina ti-e cea mai buna prietena.

E frumos sa fii mama lui Julius si a Juliei si sotia taticului lor!

XS
SM
MD
LG