Linkuri accesibilitate

Încotro vă duce imaginația atunci când auziți cuvântul „teatru”? (VIDEO)


Echipa de actori a Teatrului Spălătorie la piesa „Requiem pentru Europa” (Nora Dorogan, Nicoleta Esinencu, Kira Semionov, Doriana Talmazan, Artiom Zavadovsky)

La premiera spectacolului „Recviem pentru Europa” realizat de Teatrul Spălătorie în spațiul artistic Buncher.

Scena fragmentată de spoturi de lumină, decoruri, cortina din stofa grea, curgătoare, îndărătul căreia stau actorii gata să ne scufunde pe noi, spectatorii, în patimi shakespeariene. Unii spun că un spectacol de teatru este evadare din cotidian. Alții dimpotrivă cred că teatrul este locul cel mai potrivit pentru a privi realitatea la microscop.

Timp de șapte ani, un astfel de loc se afla în subsolul de la intersecția străzii Mihai Eminescu și Alexandru cel Bun, din centrul capitalei. Chiar dacă și-au închis ușile încă din vara anului trecut, actorii din colectivul Teatrului Spălătorie a dat de înțeles că vor reveni pe scenă. Și-au onorat promisiunea luni, cu premiera spectacolului „Recviem pentru Europa” în spațiul artistic Buncher, realizat în co-producție cu o inițiativă culturală austriacă. Co-fondatoarea Teatrului Spălătorie, Nora Dorogan, îmi explică despre ce e vorba:

„Este un spectacol în primul rând despre condițiile de muncă în R. Moldova, despre drepturile angajaților, de muncă în general, dar și este o încercare de a privi asupra Europei de astăzi, de a avea o privire critică, pentru că există un discurs foarte clar sau de fapt e o opinie foarte clară că Moldova are o singură alegere, adică, fie Rusia, fie Uniunea Europeană, și noi am vrut cumva să privim critic această opinie și să ne permitem să facem această analiză a ceea ce înseamnă Uniunea Europeană astăzi.”

Publicul la spectacolul din spațiul Buncher
Publicul la spectacolul din spațiul Buncher

O privire critică asupra lucrurilor – asta oferă Teatrul Spălătorie, a adăugat Nora Dorogan. Subiectele abordate pe scenă, cum ar fi drepturile femeilor, ale minorităților etnice, experiențele persoanelor LGBT, pot șoca și pot crea disconfort. Dar atâta timp cât pun mintea în mișcare, țelul a fost atins.

Deși este special, Teatrul Spălătorie nu este unic.

Artă socială se mai face la Teatrul Forum, un concept dezvoltat după metodologia lui Augusto Boal, fondatorul Teatrului celor Opresați. Misiunea lui e să dezbată dileme presante din viața de zi cu zi. Iată cum lucrează la modul practic. La Teatrul Forum, publicul nu este martorul celor întâmplate pe scenă, dar participantul activ. Spectatorul poate interveni și influența parcursul scenetei. Aici, arta imită viața în cel mai direct mod.

Mai multe ONG-uri folosesc Teatrul Forum pentru a lucra cu grupuri social-vulnerabile. Un exemplu este inițiativa asociației Keystone Moldova – Teatrul „Alternativ”. Trupa este formată din tineri voluntari, care au pus în scenă peste 150 de spectacole la subiectul discriminării persoanelor cu dizabilități, în zeci de școli și grădinițele din țară. Coordonatoarea Teatrului „Alternativ”, Lina Malcoci, spune că munca pe care o fac ține mai mult decât de cultură:

„Teatrul forum sau teatrul social este important mai ales pentru realitatea noastră deoarece aduce schimbarea. După fiecare spectacol de teatru forum ceva se schimbă: se schimbă atitudini, se schimbă comportamente, se schimbă chiar și mediul fizic din școli și grădinițe. Asta e cea mai importantă misiune a teatrului forum.”

Deși e o misiune nobilă, schimbarea are loc cu pași mici. În Republica Moldova, teatrul continuă să fie văzut mai mult ca o scenă pentru divertisment, decât o platformă pentru schimbare socială. Ministerul Culturii finanțează acest tip de artă prin programul anual de granturi într-o sumă de 3-5 milioane de lei, bani distribuiți pentru toate grupurile care se ocupă de inițiative similare și care de obicei sunt insuficienți.

La casa de bilete...
La casa de bilete...

Teatrele se văd nevoite să mizeze mai mult pe ajutoarele donatorilor externi, spune activistul civic și sociologul Vitalie Sprînceană.

„E un gen legitim de artă, e un gen care trebuie sprijinit, e un gen care trebuie să se vadă în politicile Ministerului Culturii. În acest sens, trebuie să se vadă și ca prioritate de finanțare, dar trebuie să se vadă și ca prioritate de politici. Or, Ministerul Culturii cumva a încremenit într-un mecanism de finanțare a culturii tradiționale, festivaluri folclorice, evenimente comerciale, gen festivalul plăcintelor sau festivalul mărului, sau evenimente care se pot autofinanța. Arta precum teatrul, și aici vorbim și de teatrul forum, și de teatrul civic, și de alte genuri de teatru, e o artă costisitoare care nu se poate autofinanța și aici trebuie să gândim mecanisme clare de finanțare.”

Autoritățile promovează mai ales conceptul de industrie creativă, adică proiecte care ar fi în primul rând profitabile, a adăugat Vitalie Sprînceană. Or, succesul spectacolelor de la teatrele sociale nu poate fi evaluat cu bilete vândute și câștiguri financiare, spune sociologul. Acesta își va face efectul în timp, prin urmare, presupune perspicacitate și multă răbdare.

XS
SM
MD
LG