Franța se pregătește pentru jocurile olimpice de anul viitor, iar în acest context se întețește supravegherea digitală sau, cum a mai fost numită, supravegherea „algoritmică”, prin intermediul atotprezentelor camere de filmat și al progreselor făcute în tehnologia de recunoaștere facială.
Cum se tot avertizează, este vorba de o supraveghere care „se desfășoară în tăcere”.
Recentul vot asupra unei legi franceze privind supravegherea video cu ocazia Jocurilor Olimpice din 2024 a revigorat dezbaterea asupra limitelor și pericolelor acestor tehnologii. Controverse similare cu cele care au loc în Elveția vecină, de pildă, sau în Belgia.
Camerele de filmat și-au făcut de mult apariția în spațiul public în țările occidentale, în unele, precum în Marea Britanie, acum mai bine de două decenii, chiar înaintea unor țări totalitare cum este China. Mai peste tot, ele au fost instalate inițial într-un vid juridic.
În Franța, Jocurile Olimpice de vară din 2024 pe care le va organiza Parisul au motivat autoritățile să întărească sistemul de securitate cu această nouă tehnologie. Supravegherea video algoritmică constă în analiza imaginilor de către mașini, de inteligența artificială, și nu doar de către oameni. Uneori. iar exclusiv de către mașini. Și tocmai algoritmii inteligenței artificiale vor fi cei care vor fi responsabili pentru detectarea oricărei situații considerate alarmante, cu potențial apoi pentru o intervenție a poliției.
Teama de “criterii arbitrare”
Problema, spun unele asociații precum Amnesty International și La Quadrature du Net, este că aceste situații nu sunt încă definite legale, iar uneori sunt neclare chiar și pentru ochiul uman. Este aceasta o geantă abandonată? Aparține cuiva care locuiește pe acea stradă? E împinsă deoparte de o mișcare de mulțime? Aceste asociații pentru apărarea drepturilor civice se tem de o supraveghere pe scară largă de către numiții algoritmi, care ar putea fi utilizați rapid pentru a controla populația pornind de la criterii arbitrare. Sigur, guvernul francez a asigurat că nu va exista nicio deriva sau utilizare abuzivă a recunoașterii faciale. De pildă, sistemele de recunoaștere facială în scop de identificare sunt utilizate de anumite forțe de poliție și au fost testate pentru accesul la stadioanele de fotbal.
Preocupările franceze se regăsesc și în Elveția. Institutul Edgelands a publicat rezultatele intermediare ale unui studiu privind camerele de supraveghere din Geneva. Potrivit institutului, cu puține excepții, majoritatea camerelor nu sunt semnalate corespunzător, ajungându-se la estomparea completă a proprietarilor și a utilizării datelor.
CFF [Căile Ferate Federale, principala companie de căi ferate elvețiane] a anunțat recent că și-a mărit sistemul cu 10.000 de camere din 2015 încoace și că operează de acum cu aproape 25.000 la scară elvețiană. Această tendință crescândă poate fi constatată și în alte companii de transport, precum și în spațiul public în general.
Problema este că lipsa de transparență în ceea ce privește utilizarea acestor sisteme nu permite societății civile să aibă o imagine de ansamblu.
Legislație recentă, aplicare fragmentară
Tehnologia fiind foarte recentă, nu există o legislație foarte precisă la nivel UE, ceea ce contrastează cu strictețea absolută cu care se legiferează în întreaga Europa în domeniul datelor personale accesibile pe internet (GDPR).
În temeiul legislației GDPR, de pildă, imaginile filmate de o cameră fără știrea celor filmați nu pot fi păstrate mai mult de șase luni. Dar, reacționând la un ordin al Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD), Europol a spus că, de obicei, trebuie să păstreze datele mai mult de șase luni pentru a lupta eficient împotriva flagelurilor precum terorismul, traficul cu persoane sau abuzul asupra copiilor.
Comisia Europeană avertizează că aplicarea ordinului AEPD – și eliminarea datelor după șase luni – ar împiedica capacitatea UE de a duce la capăt cazuri precum dezmembrarea anul trecut a serviciilor criptate EncroChat și Sky ECC, care a dus la arestarea a zeci de traficanți de droguri și alți suspectați criminali.
AEPD este responsabil cu supravegherea respectării confidențialității în instituțiile UE. Regulile se aplică însă cu greu, sau deloc, companiilor private.
Unii ar putea spune chiar că este ca și cum datele abstracte, numerice, ale persoanelor sunt mai importante decât imaginea lor, gesturile, sau traseul nostru cotidian prin spațiul urban, filmați fiind și înregistrați de dimineața până seara... deocamdată cel puțin!
