Linkuri accesibilitate

Larisa Turea: „Un film bun face mai mult decât toată politica luată la un loc” (VIDEO)


Interviul dimineții cu criticul de film de la Chișinău.

În Franţa continuă cea de-a 71-a ediţie a Festivalul internațional de film de la Cannes care a fost deschisă la 9 mai. 21 de pelicule concurează anul acesta pentru premiul cel mare, între ele şi filmul „Vara” al regizorului rus Kiril Serebrinikov, care nu e prezent la festival aflându-se în arest la domiciliu. Marii învingători ai trofeului de la Cannes vor fi cunoscuţi pe 19 mai. Până atunci vorbim despre momentele cele mai importante şi despre noutăţile acestei ediţii cu criticul de artă Larisa Turea în interviul dimineţii.

Larisa Turea
Larisa Turea

Interviul dimineții: cu Larisa Turea în direct de la Cannes
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:11:38 0:00
Link direct

Larisa Turea: „Festivalul s-a deschis cu un sărut. Este de fapt un sărut clasic din noul val francez. Credeam că va fi numai amour şi glamour, dar de fapt chiar de Ziua Europei , la 9 mai, am avut un film surpriză. E un film care a fost prezentat de Thierry Frémaux, directorul festivalului. E un film care vorbește despre ce se întâmplă în Europa de Est, aceasta fiind în mare cinste şi nu doar Europa de Est, ci toată zona de după declinul totalitarismului sovietic.

Joi am avut filmul „Vara” a lui Kiril Serebrinikov în care răsună şi o melodie moldovenească. E vorba de interpreta Sofia Rotaru care vine cu „amore crede-mă”. Am văzut oameni care ieșeau din sală fredonând şi făcându-mi din ochi că s-a recunoscut această melodie. Filmul este despre nişte legende ale muzicii rock din Uniunea Sovietică, Victor Ţoi.”

Europa Liberă: S-a discutat la festival despre imposibilitatea regizorului rus Kiril Serebrinnikov de a fi prezent acolo, el aflându-se în arest la domiciliu?

Larisa Turea: „S-a vorbit şi la conferința de presă despre acest lucru, dar în special s-a vorbit când a fost prezentată echipa filmului Donbass care conţine şi doi moldoveni pe afiș, lucru care m-a făcut să fiu mândră de creativitatea zonei noastre artistice. Thierry Frémaux a spus că ministrul de externe al Franţei şi organizatorii festivalului i-au adresat o scrisoare oficială lui Vladimir Putin, proaspăt inaugurat preşedinte, rugându-l să favorizeze sosirea lui Serebrinnikov la festival, el a mai fost cu filme în acest festival. Domnul Putin a transmis un răspuns oficial foarte scurt: «Serebrinnikov are nişte probleme cu justiţia. Aş vrea foarte mult să vă ajut să-l aveţi la festival, dar din păcate nu putem pentru că în Rusia justiţia este independentă»”.

Europa Liberă: Era un răspuns previzibil, nu?

Larisa Turea: „Da, era previzibil, dar totuşi s-a acţionat la acest nivel. Mi-am amintit că, acum mulţi ani, datorită lui Shevardnadze regizorul Abuladze a reuşit să vină la Cannes cu un film extraordinar „Pocăința” şi a luat un premiu mare al juriului. Vedeţi că lucrurile nu prea s-au schimbat.

Filmul „Donbass” vorbeşte că am intrat într-o buclă a timpului şi că aceste clanuri banditești care domină această regiune industrială a Ucrainei sunt ca nişte copii care se joacă de-a războiul. Este o parabolă superbă în acest film când cei care pozează pentru un canal de televiziune rus cei care la final sunt asasinaţi, devin victime ale acestui război în care ei nu au nimic de câştigat.”

Europa Liberă: Acest film reconstituie cumva scenele războiului din Donbass. Credeți că după proiecția acestui film se poate schimba ceva în percepția occidentalilor asupra conflictului care încă continuă în estul Ucrainei?

Larisa Turea: „Da, dar mie personal acest film mi-a adus un nod în gât. Mi-am amintit despre ce s-a întâmplat în R. Moldova în 1992 şi mai continuă acest conflict îngheţat. Mi-am amintit gaură de obuz din peretele şcolii de muzică de la Cocieri. Mi-am amintit sângele pe pereții din casa de cultură de la Varniţa. Mi-am amintit nişte lucruri personale.

Pentru occidentali acest adevăr trebuie decriptat. E de apreciat Serghei Lozniţa şi în special camera foarte atentă a lui Oleg Mutu, care a demonstrat şi anterior că este unul dintre cei mai apreciați în lume director de imagine, iar anul trecut a fost pe afiș în competiție cu două filme. Ei au arătat că există totuşi o speranţă şi că atunci când avem aceste tragedii mute şi le punem pe ecran e nevoie şi de o viziune estetică foarte serioasă. Lozniţa a crescut în aceste sens. El ia această tragedie foarte personal.

Când a ieşit în scenă a spus că situaţia lui este foarte complicată pentru că este rus prin sânge, ucrainean prin locul de naștere şi că locuiește în Europa. El a demonstrat că sunt nişte probleme universale, acest banditism, această luptă suburbană, acest război în care nimeni nu ştie cine cu cine luptă. Unii colegi francezi mi-au zic că nu au înţeles nimic şi chiar mă întrebau care e diferenţa pentru că cei care luptă sunt îmbrăcați absolut la fel, cu aceste uniforme de camuflaj. Diferenţa este, o înţelegem noi, în aceste panglici vărgate ale Sf. Gheorghe.

În rest, este o barbarie acest instinct de turmă care se trezeşte în nişte oameni care par tare cumsecade atunci când sunt manipulaţi de această propagandă antiumană. Sunt foarte multe stereotipuri în acest film, răsună lozinci pe care le ştim şi noi. Sunt sigură că în zona noastră filmul va fi văzut cu mare interes. Nu ştiu în ce măsură se poate schimba ceva, dar totuşi asigură foarte multă vizibilitate acest festival. Este, cred eu, cel mai mare propagandist festivalul de film de la Cannes al unei zone în care se zice că filmul este pe prim plan, politica vine după. Un film bun face mai mult decât toată politica luată la un loc.”

Europa Liberă: Aţi vorbit despre nişte detalii moldovenești, o melodie din „Vara” lui Serebrenikov, doi moldoveni pe un afiş. În ce măsură este posibil să apară la Cannes în viitorul apropiat un film despre Transnistria comparabil cu cel despre Donbass? Cine ar putea să-l facă?

Larisa Turea: „Am fost într-o comisie la Centrul naţional de cinematografie şi am văzut că există deja câteva scenarii promițătoare. Depinde de noi, de echipa care va şti să convingă. Este un subiect infinit. Filmul „Donbass” de foarte multe ori camera foarte atentă şi foarte delicată a lui Oleg Mutu purtată pe umăr ne apropie foarte mult parcă am vedea cu ochii noştri această tragedie, această luptă. Este o scenă în care se întâlnește un jurnalist german cu un grup de combatanți şi întreabă cine este şeful, comandantul şi nimeni nu vrea să-şi asume responsabilitatea. Sunt scene foarte groteşti în acest film ca şi în „Vara” lui Serebrenikov care este un film mai blând, mai uşor, dar la fel un film criptat. Mulţi dintre cei care l-au văzut nu prea şi-au dat seama.

Dar tragem un semnal de alarmă. Este un clopot care răsună de aici cu mare forţă pe totul globul. Cum spunea Thierry Frémaux acest festival este ca un fel de voaiaj în ţara filmului, dar şi în toată lumea pentru că sunt prezente foarte multe filme. Mai avem un film despre războiul rece al polonezului Paweł Pawlikowski. Deci, sunt lucruri spuse cu voce tare.”

Europa Liberă: Aţi spus că filmul este pe prim plan, politica vine după. Totuşi, atât în cazul lui Serebrenikov , cât şi cel a lui Lozniţa putem vorbi de prezența dimensiunii politice. E o caracteristică doar a ediției din acest an a festivalului sau nu?

Larisa Turea: „Nu, mai sunt filme care vorbesc despre alte conflicte. A fost la început un film iranian foarte mult apreciat care la fel pune aceste probleme. Festivalul este ca un microscop apropiat de o rană. E vorba de aceste conflicte, atunci când Europa s-a format din dorinţa unor oameni politici de a lichida războaiele de pe acest teritoriu acum mulţi ani. Vedeți că lucru acesta a fost o prefeţie care nu s-a împlinit. Astăzi Europa este victima unor războaie, a unor conflicte înghețate sau nu şi cei care suferă sunt oamenii, sunt artiștii. Arta cred că este un martor fidel al realităţiilor zilei de astăzi şi de fapt politica ne domină, nu noi o dominăm.”

Europa Liberă: 21 de pelicule concurează anul acesta pentru premiul cel mare.

Larisa Turea: „Da, pentru Palme d'Or, iar anul acesta vom avea şi o distincţie pentru coloana sonoră. Îmi pare foarte important. Când s-a deschis aici festivalul cu Ana Pavlova nu exista această componentă a premiilor. Sperăm să fie de bun augur. Vom afla rezultatul abia pe 19 mai.”

Europa Liberă: La ediţiile precedente ziceaţi că nu puteţi spune cine va câştiga trofeul de la Cannes, fiindcă decizia juriului e greu să o anticipezi. Aţi putea face totuşi anumite pronosticuri?

Larisa Turea: „Deocamdată este foarte riscant. Avem un juriu competent din care face parte şi cineastul rus Andrei Zviagințev. El este un expert în cinema. Este foarte elegantă şi înțeleaptă preşedinta juriului Cate Blanchett. Să sperăm că va fi o alegere justă. Nu întotdeauna părerile criticilor corespund cu cele ale juriului. Sunt şi multe jocuri de culise. În acest an sunt totuşi foarte multe lucruri interesante, chiar mai multe decât anul trecut când am avut o competiţie mai fadă. Anul acesta e mai interesant.”

XS
SM
MD
LG