Linkuri accesibilitate

„Mai - luna care poartă numele instituției în care eu am ales să pun suflet”


Alina Zbancă

Jurnal săptămânal la Europa Liberă, cu Alina Zbancă.

Alina Zbancă

Nascută la 11 iulie 1990 în satul Ochiul Alb, raionul Drochia,

Studii de licență – Jurnalism și științe ale comunicării USM

Master - Școala masterală de excelență în economie și business, (specialitate - marketing – reclamă și relații publice) ASEM. Activitate profesională –prezentator programe (Radio stil), - Institutul de Marketing și Sondaje IMAS. Activitatea din cadrul MAI – angajată din 2014 în funcția de specialist superior în cadrul Direcției relații publice, actualmente Șef de Direcție.

Pasiuni – poezie, fotografie

In 2016 a lansat prima plachetă de versuri „Umbrelă pentru suflet”.

Luni

Nu întotdeauna diminețile frumoase spun despre cât de bună va fi ziua și invers. M-am trezit mai greu, e una din diminețile care mi-s cam străine, în care tu nu te trezești - te trezește deșteptătorul, iar tu încă de astă noapte, cu aceleași gânduri și frământări, te ridici din pat grea ca piatra, dar te convingi că trebuie, e un alt început.

Zece, doar zece minute de mers pe jos până la birou,

și totuși prea mult luni - și prea puțină cafea.

Astăzi la intersecție nu vinde nimeni liliac, păcat, probabil s-au trecut preferatele.

Am cumpărat ceva gustos la ceai, vreau să-i bucur pe ai mei, ceaiul îl servim împreună și ne programăm ziua, cam așa e de fiecare dată, aproape...

Când ajung la MAI, intru mai întâi în biroul colegilor mei să-i salut, asta fac în fiecare dimineață. Sunt trei, trei oameni tineri și creativi.

De astăzi mai puține întrevederi la MAI, și mai multe în Washington, acolo e plecat Domnul ministru Alexandru Jizdan cu o delegație oficială, astfel primul punct în agenda mea pentru luni, mediatizarea ședințelor care au loc acolo, zilnic.

Până se face și la ei ziuă, și am să pot lua legătura cu colegii care sunt în SUA, pentru a afla detalii și a primi poze, am timp de alte activități curente.

Mi-am făcut un plan al zilei și chem echipa la ceai. Discutăm și decidem care și cu ce se ocupă astăzi.

Încep a suna telefoanele, vin mesaje, masa plină de hârtii și bine ai început o altă săptămână de mai - luna care poartă numele instituției în care eu am ales să pun suflet.

- Bate cineva în ușă: Alina bună ziua, spune te rog aveți ceva nou referitor la 1 iunie, ce se ude ?

- Alina, mergi astăzi cu noi la Căușeni, vrem să stabilim detalii despre evenimentul din 25 mai cu veteranii…

- Alina, vezi aceste trei dispoziții, este necesar să mediatizați evenimentele din următoarele zile.

- Sună telefonul: Alo, noi am programat o emisiune ....

(Mda…)

Am uitat, am uitat să o sun pe mama, știu că e supărată că nu am timp să vorbim. Deseori îmi doresc ca cel puțin cei apropiați să-mi vadă cu ochiul zilele, activitatea...de când mă trezesc până revin noaptea în pat...poate așa mi-ar înțelege scuzele.

A trecut și pauza de masă, nici nu am observat, mergem cu colegii să mâncăm ceva repede peste drum, la o cantină...între timp se cere o reacție din partea MAI referitor la unele informații apărute în presă, nu mai am poftă, coordonez cu conducerea și revin cu un răspuns.

Fuga înapoi, mai dau câteva telefoane colegilor din instituțiile subordonate, apoi discut cu o colegă referitor la un exercițiu tactic.

Colegii sunt cei care mă motivează în aceste zile... așa cum te motivează oamenii nu te poate motiva nici o bogăție din lume. Iubesc zilele când îi văd strâns legați ca o verigă, când depun efort și realizează sarcinile la timp. Responsabilitatea și încrederea lor față de mine, mă ajută să cred că misiunea noastră este una specială, iar urmele pe care le lăsăm, sunt frumoase.

La 17.00 se aud pași gălăgioși pe hol, lumea pleacă acasă, eu nu știu când ultima dată am închis biroul așa devreme. La noi, deseori la 17 munca e în toi. Iar plusul este că mai puțin bat în ușă sau sună, astfel în liniște poți să muncești.

Astăzi e ziua unui bun coleg, Cristina merge după lumânări și tort, eu pregătesc o felicitare. Am adus bucurie mare pe chipul lui, deci ziua nu a trecut fără rost.

Ne-am continuat activitatea până târziu, iar după - încă zece, zece minute până acasă.

Nu are importanță dacă e luni, marți sau joi, noi ne facem zilele!

Marți

De la 5 dimineața am primit detalii despre întrevederile ministrului din SUA, dar și poze, așa că nu am timp să-mi combin hainele sau să stau mult timp în fața oglinzii, fug la birou.

Astăzi fără ceai, mă așez să scriu comunicatul cu prima întrevedere, apoi al 2-lea, dau colegilor din presă, plasăm pe rețele și tot așa.

M-am bucurat să aflu că în cadrul întrevederilor, partenerii din SUA au apreciat schimbările care au loc în sistem, dar și că vor susține mai departe reformele...

Colegii s-au apucat de răspuns unor solicitări, analize, planuri, editări a unor imagini video, e o dimineață mai diferită, fiecare se ocupă cu ceva și nu e timp de pauză.

La masă buna mea prietenă Cristina intră pe la noi și ne convinge să mergem să mâncăm, pentru că nu apucase nici ea să bea un ceai măcar.

Am mers împreună, am schimbat câteva vorbe, iar când ne întorceam la birou, la intersecție liliac așa și nu am zărit, dar am văzut bujori, am cumpărat un buchet și i l-am dat Cristinei, astăzi arăta mai frumoasa ca oricând, iar tot ce-i lipsea erau niște bujori vișinii care abia dădeau în floare.

Am continuat activitățile, am avut câteva discuții pe marginea evenimentelor din următoarele zile, am stabilit 2 întâlniri pentru mâine, iar telefonul nu mai tace.

În aceste zile stau mai mult în birou, rar se întâmplă, de obicei sunt mereu în mișcare, deplasări prin țară, întâlniri și filmări în teren...

Astăzi am venit mai devreme acasă, în care se aude Chopin și se caută o rochie în dulap...e timpul să găsim motivație mai multă.

Am găsit timp să dau câteva telefoane celor dragi, iar doza de energie pe care mi-au transmis-o joacă rol important pentru mine.

Am vise, de aceea am pentru ce merge înainte cu fruntea sus. În fiecare seară adorm cu gândul că mâine e o altă zi, iar astăzi nu se va repeta niciodată.

Poate apuc să scriu ceva azi noapte, scrisul mă descarcă și mă spală ca o ploaie ...

Miercuri

M-am trezit cu alte gânduri, mai ușoară și mai hotărâtă.

Iar pentru ca ziua să-mi fie colorată, aleg din dulap trei culori, galben - pentru că vreau soare, negru - pentru că îmi place și roșu pentru că-s femeie.

Am avut la 9 o întrevedere cu experți în comunicare din România și Slovenia, implicați în cadrul unui proiect în domeniul migrației, am discutat mai bine de o oră despre activitatea noastră. Sunt oameni de la care avem multe de învățat.

Astăzi se bea multă cafea, se muncește creativ și se zâmbește, căci la Ministerul Afacerilor Interne este loc de creativitate și de dragoste față de ceea ce facem, iar când faci ceva cu suflet, neapărat obții succes.

Ziua e altfel, altfel pentru că am noroc de oameni, oameni care nu uită să spună lucruri care te fac să înflorești din nou.

Zilnic discut cu zeci de persoane, și toate diferite, de aceea răbdarea în activitatea noastră este sfântă. Nu toți înțeleg că a face comunicare nu înseamnă doar a vorbi, iar a ști să vorbești nu înseamnă a ști să comunici.

După masă am avut mai multe discuții productive, am făcut schița unor evenimente pentru vară și am reușit să fac un total al primelor trei zile de activități a delegației Ministerului în SUA, reflectate în presă.

Mi-am amintit că vorbim mai rar, iar graba ne cam duce pe drumuri necunoscute. Astăzi m-a întrebat ce fac de ziua mea, se apropie dar eu încă nu știu…

Poate Palma de Mallorca?! poate Londra? mă întreabă.

M-am bucurat…însă nu știu, poate realizez un alt vis în iulie.

Astăzi am vrut să întreb pe mulți, Dar tu, dacă te-ai întâlni astăzi, ți-ar plăcea de tine?!, dar m-am întrebat pe mine, uneori este necesar să ne răspundem la întrebări.

După program, adică după ora 19.00 plec spre casă, astăzi am decis să port tocuri, deci merg mai încet, plus că mai și duc în geantă un braț de amintiri. Am printat astăzi pe hârtie aproape 400 de fotografii din perioada 2016-2017, iubesc să investesc în amintiri. Am ajuns acasă și am pus amintirile în album, privesc la ele și îmi dau seama cât de repede trec anii.

Mulțumesc pentru azi, un mesaj care s-a deschis ca o umbrelă pentru suflet înainte de somn.

Joi

Întotdeauna am spus, dacă dimineața nu ești motivat să mergi cu drag și zâmbind la birou, nu se mai merită să stai în acel loc, trebuie să schimbi ceva.

Dimineața de 18 mai este scăldată în soare, astăzi îmbrac rochia cusută de ea, de Aliona, îngerul meu păzitor, tot ce mi-a rămas după plecare, sunt rochiile, care poartă cu ele istorii de viață.

În drum spre birou cumpăr ceva dulce, iar la intersecție așa și nu mai găsesc liliac.

Colegii plecați în State mi-au expediat de dimineață fotografii și mă așez să scriu un comunicat, Poliția comunitară din SUA – un exemplu pentru poliția din RM.

La 10 avem o ședință de lucru cu privire la organizarea unui eveniment de Ziua copilului, ne propunem să fie o zi plină de activități pentru copii, organizate în comun cu toate structurile Ministerului.

După ședință programez un interviu cu Domnul ministru, am deja o listă mare cu invitații în cadrul emisiunilor, iar la revenire urmează să stabilim un grafic pentru a respecta promisiunile făcute colegilor din mass-media.

Editez fotografiile și public comunicatul despre întrevederile din SUA, dau câteva telefoane și iată că primesc un mesaj, prietena mea din Londra s-a întors pe câteva zile și vrea să ne vedem, eu însă nu știu dacă reușesc pentru că am deja programată o întâlnire. Colegii din Slovenia și România împreună cu prietenii noștri comuni de la Tv ne-au invitat în oraș, iar după 19.00 merg acolo împreună cu Cristina.

Serile de suflet nu-s cele programate din timp. Am avut o deosebită plăcere să discut cu acești oameni interesanți ca niște cărți, pe care le citim repetat pentru că ne plac.

Am vorbit despre muncă, despre poezie, despre știri, comunicare, viață, despre tot, dar cel mai important am zâmbit cât nu am zâmbit într-un an. Totuși generăm ceea ce purtăm în noi, iar în seara asta toți au general energie pozitivă și drag de viață.

Am cunoscut oameni noi, iar eu mereu am crezut că tot ce se întâmplă în viața noastră nu este întâmplător, toate au un rol.

Vineri

M-am trezit ușoară, iar dragostea de viață e mai mare parcă. Diferență mare între dimineața de luni și cea de astăzi, e mai frumoasă, e diferită.

Nu e timp de cafea chiar de la 8, fug la o întrevedere, după asta revin în birou să văd ce am astăzi în agendă, iar în telefon am deja câteva apeluri pierdute și mai multe mesaje.

Din SUA avem vești noi, conducătorii noștri au vizitat Academia FBI, e pentru prima dată când un Ministru de Interne moldovean merge acolo, deci, avem subiect de un nou comunicat.

Am și alte mesaje frumoase care mi-au bucurat ochiul dar și sufletul, pentru că bucuriile mari vin din lucruri mici. Mereu am iubit oamenii care au știut să spună Mulțumesc.

Mai am multe de făcut și eu știu că o să le reușesc pe toate, căci și atunci când stau jos la pământ El este cu mine, el mă ajută să las urme în spate, el m-a învățat să iubesc oamenii și să zbor. Săptămâna aceasta am trecut prin toate stările, dezamăgire, frică, bucurie, dar în lupta mea Dumnezeu mi-i lumina, el mă cunoaște cel mai bine, iar eu îl descopăr în fiecare om pe care îl cunosc.

E vineri, dar nu e sfârșit de săptămână, sâmbătă tot la birou.

De obicei, săptămâna mea de muncă are 7 zile din 7, astfel atunci când am o duminică pentru suflet, mi-o dedic doar mie, scrisului și cititului, sper că în această duminică să pot sta de vorbă cu mine.

Totuși nu pot să le scriu pe toate într-un jurnal săptămânal, poate fi interesant pentru public și riscant pentru mine, căci nu despre toate se spune și se scrie.

XS
SM
MD
LG