Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămînal al Larisei Turea.

Născută la 29 februarie 1952, la Călineştii Făleştilor, pe malul Prutului, într-o familie de învăţători. Absolventă a Universităţii de Stat din Chişinău, secţia jurnalism (1974), cu stagii în Franţa şi SUA. În prezent este Secretar Literar al Teatrului Național „Mihai Eminescu”. De asemenea, este jurnalist, critic de artă, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (cu sediul la Paris), colaborator al revistelor „Timpul”, „Contrafort”, „Sud-Est cultural”; fondator şi redactor-şef al „Gazetei Teatrului Naţional”.

Motto: „Dacă în Epigonii veţi vedea laude pentru poeţi ca Bolliac, Mureşan şi Eliade, acelea nu sunt pentru meritul intern al lucrărilor lor ci numai pentru că, într-adevăr, te mişcă acea naivitate sinceră, neconştiută, cu care lucrau ei. Noi, ceşti mai noi, cunoaştem starea noastră, suntem treji de suflarea secolului şi de accea avem atâta cauză de a ne descuraja”

M. Eminescu

Luni

Luna în Balanţă: horoscopul zice că e o zi excelentă pentru shopping sau rendez-vous la estetician, la coafor: deocamdată simt că nu am nevoie. Îmi sună în gând, copleşitor, versul sublim al lui Nichita Stanescu :

Si-am zis verde de albastru, /ma doare un cal maiastru, /pe care ma tin calare/cu capul la cingatoare, /cu calcâiul la spinare/si cu ochiul în potcoave, /si cu inima-n silabe/de ma duc mari, ma duc/ca toamna frunza de nuc, /ori ca iarna frunza alba/de la floarea de zapada

Merg înspre Teatru, în ritm rapid, și văd cu plăcere măștile desenate pe asfalt de copiii teatrului, în ziua de 1 mai; semnate frumos Ruxi, Erica, Iacob, Ioana, Petru, Sfeclă, Durbală… Poate cei care vor păși peste câțiva ani peste aceste urme frumos încondeiate poate că nu vor mai recunoaște numele mici, dar cu siguranță spectatorii vor ști, își vor aminti minunatele spectacole ce se joacă acum și aici, în scenele teatrului național.

Merg întins la Ambasada Italiei. Am convenit cu doamna ambasador să punem la cale o serată omagială Luigi Pirandello, pe 28 iunie curent. E foarte bine pentru că am avut în repertoriu un spectacol extraordinar, girat de Andreea Battistini, regizor italian: Omul, Bestia și Virtutea. Va fi reluat cu mare entuziasm de actorii noștri cei mai în vogă: Angela Ciobanu, Ion Mocanu, Petru Oistric și Valentin Zorilă.

Marţi

Luna în Balanţă: nu lua de bune tot ce ţi se spune, mă consiliază horoscopul.

O zi complicată: totuși, Ziua Europei sau a Victoriei? Pentru noi, pentru familia mea, ziua are un gust amar, și polisemantic: tatăl lui Valeriu, tatăl socru, Alexei Turea, a fost mobilizat, a ajuns până la Berlin, a revenit de acolo rănit. Deci nu e zi pentru o mare bucurie pentru că în scurt timp a decedat în urma rănilor. Astfel Valeriu, soțul meu, a crescut fără tată, a rămas orfan la vârsta de 9 ani. La fel și în familia mea: pentru unchiul Vasile Batâr, fratele mamei, războiul al doilea mondial nu s-a încheiat nici pe 8 , și nici chiar pe 9 mai; a ajuns tocmai în Japonia, deci nici pentru el această zi nu era a victoriei și nici prilej de mare bucurie… A murit și el și acum mă copleșește regretul că nu l-am întrebat cum au ajuns în Manciuria, cum a fost acolo? Știam doar că au ajuns însetați și înfometați și că tare le mai era dor de casă…

Miercuri

Larisa Turea
Larisa Turea

Luna în Scorpion: Climatul este pasionat... Încerc să definitivez un text, promis la revista Moldova, despre Eugeniu Ureche, Artistul Universal, releu intre teatrul românesc interbelic si cel contemporan. Am avut de curând un vernisaj la Teatrul Național și a venit foarte multă lume să vorbească despre acest uriaș artist ce, plecând din scenă la vârsta de 61 de ani, oarecum neîmplinit, și-a sublimat energia creatoare în opere de artă plastică, în desene pictate meticulos, în portrete, în sculptură și bijuterie. E bine că sunt împreună cu noi membrii familiei dumisale: ginerele și fiica, Vitalie Rusu și Margareta Ureche, strănepoțica Lidia Scarlat, devenită interpretă de succes, ca să perpetueze, să ducă mai departe memoria ilustrului actor, regizor, scenograf Eugeniu Ureche, vultur ferecat într-o colivie de porumbel.

Joi

Luna în Scorpion: suspiciuni şi gelozii. Pune un bémol exigenţelor adesea extravagante! – cârtește horoscopul. Ei, da de unde! Petrec o seară minunată în compania meastrului E. Doga, compozitorul nostru pe care l-au ascultat miliarde de urechi de pe întreg globul, căci a deschis Olimpiada din !980 la Moscova și pe cea de mai târziu de la Soci. Lucrăm la Albumul AbeceDoga, în curs de apariție la editură la Prut Internaţional. Privite de sus, din tării celeste, se zăresc doar vârfurile culturilor lumii, toată plebea artistică făcând figuraţie la poale. Un vârf recognoscibil e compozitorul Doga, autorul coloanei sonore la peste 200 de lungmetraje (să cităm doar „Şatra", „Lăutarii", „Se caută un paznic", „Maria, Mirabela", „Anna Pavlova'), scrie muzică de teatru, creaţii simfonic-orchestrale, lieduri, cvartete de coarde, cântece şi romanţe. Am participat de curând la Conferința Academiei de științe a Republicii Moldova, omagiindu-l pe maestru la împlinirea a opt decenii de viață, vârstă pe care n-o arată…

Născut în Transnistria, la Mocra, la 1 martie 1937, Eugen Doga e cu adevărat self-made man. Format într-o perioadă cumplită, de război şi foamete, pierzându-şi tatăl în război, nu s-a încrâncenat: „L-am avut pe tata - tunea îi spuneam - aproape şapte ani. Cei şapte ani de acasă i-am avut cu tata!”. Muzica, arta lui poartă în sine şi această copilărie când s-au cristalizat în fiinţa-i lăuntrică noţiunile de omenie, credinţă, demnitate, noţiuni ce şi-au aflat un relevabil corespondent muzical: „E şi prima zi de război, şi ultima, când se întorceau părinţii acasă şi-şi luau odraslele în braţe, îi udau cu lacrimi... Prietenii de-un leat cu mine plângeau de bucurie, eu plângeam de durere...”.

Un om ce s-a făcut pe sine însuși mai mult ca orișicare altul: venit desculț din Transnistria, literalmente cu țărână sub unchii, a devenit astăzi, iată, cel mai mare compozitor român în viață…

Vineri

Luna în Săgetător: o zi perfectă pentru a pleca în voiaj. Minunat, aşa vom face, exact peste o săptămână ! Mi-a scris pe Facebook Valeriu Andriuţă, actorul fetiş al lui Cristian Mungiu, cu care conversăm de ani buni... pe plaja de la Martinez, în preajma Palatului Festivalului Internaţional de Film, - că avem toate şansele să ne vedem şi în acest an, la a 70-a ediţie a celui mai prestigios festival de film din lume. Valeriu, care în acesta zile e la Chișinău, Președinte al Juriului la Cronograf, e invitat la Cannes ca actor principal în filmul lui Serghei Lozniţa, Krotkaia, unul din cele mai aşteptate din selecţia oficială. Desigur, director de imagine: Oleg Mutu. Aștept cu nerăbdare să ne vedem la Cannes așa cum o facem de peste 20 de ani; am fost prezentă și la prima apariție pe Croisette a filmului lui Cristian Mungiu, Occident, unde era și Valeriu Andriuță pe afiș. Pe Oleg Mutu l-am văzut la Cannes de mai multe ori; Cristian Mungiu, acum la Cannes, Președinte al Juriului de scurt metraj, îl consideră fratele său de sânge… Mă bucur că și data aceasta lumea va fi concentrată cu ochii pe filmul românesc și, implicit, pe aceste nume de basarabeni pe cale de a deveni celebri…

Scria Nichita:... Si-am cântat din coasta mea/din vertebra ca o stea,/de-a-ncalecare pe-o șa,/pe o șa de cal măiastru,/foaie verde de albastru…

XS
SM
MD
LG