Născut la 11 martie 1968 în comuna Cazangic, raionul Leova. Studii: Şcoala de pictură pentru copii (Leova); Colegiul republican de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală” (Chișinău); Institutul de Arte, facultatea de Arte Plastice (Chișinău). Pictor de talie internaţională, artist al Poporului în Republica Moldova, Iurie Matei deține, la ora actuală, mai multe funcții publice la Chișinău, printre care: șef al Catedrei de Pictură din cadrul Facultății Arte Plastice, șef al secției Scenografie de Teatru și Film, din cadrul facultății de Teatru, Film și Dans, de la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. Este prim-scenograf și director tehnic la Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu”.
Luni
La 8 dimineaţa sunt deja în atelier. Ieri am revenit de la Tabăra Internaţională de Artă Plastică „Dan Platon” din Ploieşti, unde am avut bucuria de a revedea câţiva prieteni mai vechi: Ovidiu Paştină şi Florin Şuţu din Ploieşti, Ion Radu din Brăila, Florin Ferendino din Constanţa; şi de a cunoaşte şi alţi artişti: Aimilia Meletiou din Grecia, Janusz Poplawski din Polonia şi Petre Chirea din București.
Pe şevalet stă un tablou început de mai mult timp în urmă Don Juan în Babilon, tablou pe care-l aşteaptă de mult timp un colecţionar din Bucureşti. I-am promis că până la sfârşitul lunii iulie îl voi finisa şi va putea să vină să-l ia. Mai vrea încă trei tablouri pe care sper să le termin până la sfârşitul lunii septembrie. Am pornit muzica, Rapsodia Română de George Enescu, şi... la muncă.
La ora 14.00 trebuie să ajung la Centrul de Diagnostic Republican pentru a lua rezultatele unor analize pe care le-am făcut cu două luni în urmă. Dacă aş fi ştiut că va dura atâta timp, mergeam la privaţi, plăteam, dar aş fi avut rezultatele în câteva zile. Mi-e frică că n-o să fie deja valabile. Of, medicina moldovenească.
Marţi
Sunt în concediu, dar anumite activităţi nu mă lasă să stau doar în atelier, un vis pe care îl am pe parcursul anului. Zilnic mă gândesc la ce serviciu să renunţ din toamnă: la Operă şi la toate teatrele la care lucrez sau la Academia de Arte, unde trebuie să iau un curs nou la Pictură. Mă uit peste toate tablourile începute, îmi fac semnul crucii şi continui să lucrez la Don Juan.
Astăzi, la 18.00, am prima şedinţă în calitate de Preşedinte 2017-2018 al Rotary Club Chişinău. Trebuie să-mi fac echipa, să fac propuneri pentru preşedinţii a cinci comitete. O responsabilitate în plus la cele pe care le aveam până acum. Am ajuns cu întârziere la şedinţa Clubului, la hotelul Vila Verde, din cauza unui concert organizat de socialişti în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Au blocat centrul oraşului şi am stat în ambuteiaj 40 de minute. Nu am obiceiul să înjur, dar în acest timp mi-am adus aminte toate înjurăturile pe care le ştiu în vreo cinci limbi. Ţara arde, dar babele lui Dodon se piaptănă.
Colegii de la Club au fost foarte receptivi şi au acceptat toate propunerile mele. Am avut şi un oaspete rotariyan din Cipru, care ne-a făcut câteva propuneri de colaborare. Orice ajutor din afară este binevenit pentru noi. Este multă lume care are nevoie de sprijinul şi ajutorul nostru.
Miercuri
De la opt la zece pictez. La 11 am stabilită o întâlnire de creaţie cu un tânăr sculptor în faţa teatrului „Licurici”. Are o propunere ingenioasă să amenajeze staţia de troleibuz din faţa teatrului. Discutăm schiţa de proiect, îi sugerez câteva idei, pe care el le acceptă, şi convenim că-l voi invita la o şedinţă a Clubului Rotary, pentru ca şi colegii mei să vadă proiectul şi, în cazul că va trece toate instanţele necesare aprobării acestei compoziţii sculpturale (Primăria Municipiului, Ministerul Culturii), voi pune în discuţie finanţarea executării şi instalării acestei opere de artă în faţa teatrului.
La 14.00 - o altă întâlnire, legată de o posibilă colaborare cu Hospice Angelus Moldova. Un Bal de Caritate pentru colectarea de fonduri în susţinerea activităţii acestei instituţii. Sunt alături de ei de şapte ani, le donez în fiecare an câte un tablou pe care ei îl vând la licitaţie. Sunt fericit că pot să-i ajut. Şi tata şi socrul meu au murit de cancer.
Revin la atelier obosit. Schimb tabloul cu Don Juan de pe şevalet cu Regele Lear, un tablou pentru care deja am încasat banii, dar la care mai am mult de lucru. Bine că cel care-l aşteaptă îmi este prieten şi nu mă telefonează săptămânal să mă întrebe când îl termin.
Joi
Am ieşit de dimineaţă la protest în faţa Parlamentului. Am văzut un spectacol de circ prost organizat de guvernanţi. Două grupuri de oameni (şi unii, şi alţii sărăciţi de hoţii de toate culorile), puşi faţă în faţă. Unii dansează cu forţa o horă pe un cântec popular, iar alţii strigă: Jos hoţii. De disperare şi lehamite, mi-a trecut un nod prin gât. Am aplecat fruntea şi-am plecat spre Facultate pentru a vedea dacă-s pregătite atelierele pentru examene. Deja mă gândesc în ce ţară să-mi duc copilul după ce-şi va lua bacalaureatul.
Licenţiaţii mei din acest an de la Pictură mi-au solicitat să ne vedem. Îi interesează câte burse va oferi statul pentru studiile de Masterat, in acest an. Voi fi fericit dacă voi obţine cel mult trei burse, deşi eu aş vrea ca toţi şase să-şi continue studiile. O problemă pe care ministerul nu o poate rezolva de ani de zile. După ce-şi iau licenţa, mulţi absolvenţi rămân fără loc la Masterat. Unii revin peste un an, alţii renunţă. Am stat cu ei la o cafea. Nişte copii, care-mi sunt tare dragi. La început de august vor avea examen pentru o bursă de Masterat. Sunt în comisie şi ei fac glume: acum vom vedea care dintre noi vă este cel mai drag? Dacă ar depinde numai de mine, ar obţine toţi un loc bugetar.
Vineri
Atelierul meu se află într-un bloc de locuit. Un coşmar mai mare nu poate fi: vecinul a început să facă reparaţie în apartamentul său. Am senzaţia că vrea să dărâme toată casa. Pictez un Arlechin, un cadou pentru nepoata mea care face nuntă în august. Ştiu că va fi foarte bucuroasă de acest cadou.
După masă, ajung la medicul de familie cu analizele făcute luni. Bucuros că sunt valabile şi nu va mai trebui să mai merg o dată la laborator. Îmi face dosarul pentru Ministerul Sănătăţii, pentru a obţine tratamentul.
Trec şi pe la Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” pentru a discuta cu dl director bugetul pentru montarea, în toamnă, a baletului Luceafărul de Eugen Doga şi la care trebuie să-i fac decorul. Olesea Albu, o tânără scenografă care şi-a luat licenţa şi masterul la mine la Academie, va face costumele. A adus schiţele pe care le-am discutat. Ingenioase şi originale. Sper că acest spectacol să-i placă maestrului Doga, dar, cel mai important, spectatorilor.
Între timp a trecut cineva de la Federaţia de Fotbal a Moldovei şi mi-a adus cadou o minge pentru fiul Richard. Să fi avut şi eu în copilărie o asemenea minge, cu siguranţă că desenam şi pictam cu mult mai puţin. Sâmbătă mergem împreună la stadion: ori rupem ghetele, ori rupem mingea.