Linkuri accesibilitate

„Cele două țări din sufletul familiei mele - R.Moldova și Franța”


Gheorghe Furdui

Jurnalul săptămânii la Europa Liberă, cu Gheorghe Furdui.

Gheorghe Furdui: s-a născut la 26 august 1963 în satul Cărpineni, raionul Kotovski (actualmente Hâncești). A absolvit în anul 1985 Institutul Politehnic din Chişinău, Facultatea Urbanistică și Arhitectură, specialitatea inginer-constructor. În anul 2002 a absolvit Universitatea de Stat din Chişinău, Facultatea Drept. Este licențiat în drept. În perioada 2002-2006 a studiat în calitate de competitor și cercetător în domeniul siguranţei rutiere, la Institutul de Istorie, Sociologie și Drept al ASM. A activat în mai multe instituţii de stat din domeniul dreptului, iar din anul 2009 până în prezent este avocat. În perioada 2002-2005 a exercitat funcţia de secretar executiv al Consiliului National pentru Securitatea Circulaţiei Rutiere, organ consultativ pe lângă prim-ministrul Republicii Moldova. Este preşedintele asociaţiei „Alliance pour l'ede a la Bessarabie”, cu sediul la Paris, din anul 2008. Căsătorit, soţia Nina este medic în Franţa, tată a doi copii și bunel a doua nepoțele.

Luni

Chișinău. Mă aflu în vacanță și am decis de data aceasta să o petrec la baștină, în Republica Moldova. Dimineața, după ce am servit cafeaua, am mers să vizitez casa de la marginea pădurii Durlești, construită cu mulţi ani în urmă. Fac o plimbare pe același itinerar pe care îl făceam atunci când locuiam și activam la Chișinău. Am savurat plăcerea frumoasei priveliști a pădurii, am respirat aer curat specific doar acestei păduri cu mai multe specii de arbori. Mi-am amintit cum a fost când mi-am făcut acest cuib, dar m-am întristat că a rămas pustiu Am simțit nevoia de a vizita și orașul tinereții mele, Hîncești, unde am locuit și lucrat în perioada anilor 1987-1991. O nostalgie profundă a amintirilor de la începutul activității profesionale. Am rămas plăcut surprins de curățenia și amenajarea orașului, dar și cu amintirea celor mai frumoși ani din viața mea. Am avut o zi pe cât de încărcată, pe atât de frumoasă, cu multe emoții, o zi plină de speranțe și cu dorința de a reveni cât mai des și de a vedea rudele, prietenii și colegii sănătoși, în aceeași atmosferă de acum un sfert de secol. În orele serii, m-am văzut cu câțiva prieteni și colegi de facultate, cu care am depănat amintiri, bucurându-ne cu toții de rezultatele fiecăruia, dar și ale copiilor și nepoților noştri. A fost o zi frumoasă, plină de amintiri plăcute și emoții pozitive.

Marți

O nouă zi, plină de așteptări, de emoții pentru a mă revedea cu colegii și amicii, însă cel mai așteptat este momentul de revedere cu consăteanul meu, domnul profesor de istorie Sergiu Mandiș, pentru a-l felicita pentru victoria obținută ieri și anume câștigarea concursului ,,Cel mai bun profesor al anului 2017” la nivel raional. Am petrecut toată ziua împreună și am vizitat cel mai important edificiu, simbol al centenarului Marii Uniri și anume clădirea Sfatului Țării, loc în care acum o sută de ani a fost votată unirea Basarabiei cu România. Am mers pe urmele unde a pășit și a activat cu pricepere, dăruire și sacrificiu pentru neam și țară, unchiul meu Ștefan Holban, votant al Unirii și o personalitate consacrată idealurilor naționale. În a doua jumătate a zilei ne-am plimbat pe strada Ștefan Holban din sectorul privat al capitalei, Botanica, unde am constatat cu plăcere că locuiesc oameni gospodari, cu case și familii frumoase. Am discutat cu ei și ne-au spus că cunosc câte ceva despre destinul tragic al lui Ștefan Holban. Ei sunt mândri că strada pe care stau, poartă numele deputatului din Sfatul Țării, a omului politic și al martirului neamului românesc, Ștefan Holban.

Seara am mers la restaurantul „Vatra neamului” din centrul capitalei împreună cu Sergiu Mandis și câțiva consăteni, unde am sărbătorit succesul domnului profesor de istorie, care prin activitatea sa extrașcolară de-a lungul anilor, menită să cultive renașterea naţională, a demonstrat că este viță din arborele Holbanilor de la Cărpineni. Am petrecut o seară de suflet, inundată de amintiri frumoase, dar și de aspirații în anul centenarului Unirii.

Miercuri

O zi pe cât de frumoasa, pe atât de tristă, frumoasă prin faptul că acum 83 de ani s-a născut marele poet al neamului românesc, Grigore Vieru, iar tristă, pentru că de câțiva ani, nu mai este printre noi. Destinul nu i-a adus la altarul vieții așteptatul vis de a sărbători anul centenarului Unirii, de ași vedea țara reîntregită și poporul liber și prosper. Am fost și am depus flori la bustul scriitorului pe care am avut norocul să-l cunosc, am ascultat cu mare satisfacție poezii și cântece patriotice, m-am întâlnit cu mai mulți prieteni, personalități din domeniul culturii și al politicii din R. Moldova. Înainte de plecare le-am vizitat pe distinsele doamne: Alexandra Can și Vitalia Pavlicenco, cărora le-am spus că plec spre Franța, dar că voi rămâne mereu cu gândul și cu sufletul la baștina mea, R. Moldova. Merg la Cluj-Napoca, România.

Joi

Am avut o noapte albă, călătorind cu un autocar curat și confortabil către Cluj-Napoca. Eram pe scaun alături de o domnișoară-voluntar din SUA, care a mers de la Chișinău până la Iași. Timpul a trecut extrem de repede deoarece am avut ce discuta despre terapia sufletului și a bisericii. În prima jumătate a zilei am avut o întrevedere in calitate de președinte al ,,Asociației pentru Sprijinirea Basarabiei” cu membrii asociației ,,Maluri de Prut” cu care am stabilit mai multe activități care urmează a fi organizate pe parcursul acestui an jubiliar, anul centenarului Marii Uniri. După ședința mi-au făcut o excursie prin orașul Cluj-Napoca. Am aflat multe despre oraș și despre monumentele de aici.

Spre seară, am ajuns la aeroportul internațional Cluj-Napoca, care era cuprins de o aglomerație enormă. Pe fundalul motoarelor avioanelor, dar și al nostalgiei de despărțire, împreună cu câțiva prieteni noi, studenți basarabeni, membri ai asociației cu care m-am cunoscut câteva ore în urmă, dar cu care aveam impresia că ne cunoșteam de o viață, ne despărțim, îndreptându-mă spre destinația Beauvais - Paris. La Paris m-a întâlnit bunul meu prieten, domnul Doctor Octavian Răzlog, căruia, ca de fiecare dată, îi sunt recunoscător și fidel ajutorului reciproc. În orele serii, am ajuns la familie, la cetatea nr. 1 a inimii și a sufletului meu și m-am bucurat de atmosfera caldă și în deosebi pentru faptul că toți sunt sănătoși, voioși, plini de viață și gata de muncă, de studii și cu speranța zilei de mine.

Vineri

Zi de lucru și de studii pentru soție și fiica mezină, dar și de activități gospodărești pentru mine caci mi-am construit o casă și în Franța. E o zi cu soare „cu dinți”, așa cum o numeam noi în copilărie. Activitățile încep la birou, îndeosebi cele ce țin de asistența juridica și cea asociativă. Ambele necesită mult timp, dar le fac din plăcere. Apoi, ies în orașul meu drag, tradițional, de câte ori mă întorc, fac o plimbare scurtă pe jos, apoi una mai lunga cu mașina pentru a mai vedea ce schimbări s-au produs în timp ce am lipsit. Acest frumos oraș din regiunea Picardie, la doar 90 km de Paris, m-a făcut să ador cultura și istoria poporului francez și, dacă mi s-ar propune o noua destinație, eu aș alege același oraș pe nume Soissons, oraș regal, cu oameni calzi și binevoitori.

Spre seară mă întâlnesc cu prietenii și colegii soției, care sunt medici basarabeni în spitalul public din oraș. I-am invitat la ceai cu bomboane moldovenești și noutăți proaspete aduse de la Chișinău în speranța diminuării dorului de Basarabia, de rude, de prieteni și de toți cei rămași acasă. Discutăm, începând de la teme naționale-culturale și terminând cu cele politice. Suntem în an electoral. Și noi, cei din diaspora, am rămas nedreptățiți de deputaţii care au oferit puţine circumscripţii în străinătate. Vărsăm amarul că nu suntem cu toții acasă și că prea puțin putem face pentru cei rămași în Moldova. De obicei, servim și câte un pahar de vin bun, de regulă Purcari, care este o tradiție a moldovenilor de a ne ura reciproc sănătate, belșug în toate și, desigur, în speranța de a trăi cu toții niște timpuri mai bune pentru neam și țară.

Aşa închei săptămâna de muncă, care a fost destul de frumoasă și plină. Aceasta a unit pe cale virtuală cele două țări din sufletul familiei mele - R. Moldova și Franța.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG