Linkuri accesibilitate

Născut la 3 ianuarie, 1983, în Chișinău. Este jurnalist din Republica Moldova. Absolvent al facultății de Istorie a USM. Și-a început cariera în televiziune în 2007 ca reporter, prezentator, iar din 2014, realizatorul talk-show-ului politic „Ora Expertizei” de la Jurnal TV.

Luni

În fiecare dimineață de luni mă conving că zilele săptămânii sunt ca notele muzicale. Doar că în ordine inversă. Ziua de luni e o notă stridentă. Prea stridentă. Totul e prea zgomotos, prea alert. Și alarma sună altfel în ziua de luni. Sună a doua din cele trei setate aseară. În acest răstimp, cu ochii încă închiși mă gândesc la ce am de făcut, unde trebuie să ajung, pe cine am de sunat și cât timp îmi rămâne ca să-mi pregătesc emisiunea.

La a treia alarmă deja țin cafeaua mâna stângă și telefonul în dreapta. Citesc feed-urile de știri. Cine și ce a mai scris despre Marea Adunare Centenară. În feed-uri multă spiritualitate, multă ură, câțiva trolli, același subiect.

Ies din casă și dau în gropi. Le ignor, urc în mașină apoi mă gândesc dacă sunt prea tolerant. Mă grăbesc să ajung la o intâlnire informală cu președintele PNL România, Ludovic Orban care este și invitatul emisiunii din această seară.

Discuția e off the record.

Ajung la redacție. Ședințe din mers, în reprize, câteva discuții de planificare cu Petru, producătorul emisiunii. Timpul trece foarte repede, trag un ochi la dreapta, la Jurnal e deja principalul buletin de știri. Iată și teaserul, în platou a venit și invitatul. 3,2,1…

Ajung acasă, mă sună părinții cu care mai fac o expertiză, … a emisiunii. Mai trec cu ochiul prin feed-urile de știri, apoi pe rețelele de socializare. Mă gândesc că pierd prea mult timp cu ele. Citesc și adorm, fără alarmă.

Marți

Rutina de dimineață e mai puțin iritantă. Ziua de marți începe la aceeași oră, ceasul biologic nu are nevoie alarmă. E 27 martie, astăzi e o zi mai frumoasă decât toate din această primăvară. Primesc o notificare pe telefon. A început ședința festivă în plenul Parlamentului de la București, dedicată Marii Uniri.

Ascult discursurile în timp ce îmi calc ia. Astăzi voi merge în emisiune cu ea. Discutăm același subiect, dar din alte perspective. Sunt atâtea de abordat și analizat.

Ies afară, dau în gropi. Le ignor, pe moment. Ajung la redacție, invitații deja sunt stabiliți.

Prima cafea, destul de târzie. Discut cu colegii din redacție și producătorul despre audiențele de ieri, audiențe în general, despre declarațiile făcute la București, despre tragedia din Kemerovo, despre pr-ul pe seama suferinței, propagandă, …

Seara ajung acasă după o scurtă promenadă pe strada pietonală din centru. Aveam nevoie de ea.

Înainte de culcare răsfoiesc „Silent Ruin”, niște benzi desenate scrise de Army Cyber Institute. Acțiunea se petrece în Republica Moldova. Curios.

Miercuri

O nouă zi cu noi provocări, multe știri pe feed-uri, alte declarații ciudate, atâtea idei de emisiune, nu mă pot rezuma doar la un subiect. Mă uit pe geam, primăvara e prea timidă. Pe facebook, pe lângă postările de stare și cele cu tentă politică, văd o știre despre locuitorii din Japonia care au ieșit să admire copacii de „sakura”, denumirea japoneză a cireșului. Cât de departe suntem de ei, pe bune.

Ies din casă și dau în gropi. Săptămâna viitoare le dedic o emisiune. Am decis.

Ajung la redacție. „Câți artiști vin astăzi?”, mă întreabă asistentul de platou. Mă amuză de fiecare dată buna lui dispoziție. Câteva discuții la cafea și cu notițele pregătite intrăm cu toții in platou. O emisiune bună, reușita unui telefon efectuat în direct.

Seara continuă, după Ora Expertizei de miercuri mă văd cu câțiva prieteni. Mă împart cu emoțiile și le ascult pe ale lor. Facem planuri de week-end.

Ajung acasă fără dorința de a mai deschide feed-urile. Citesc și adorm.

Joi

Dimineața a început cu o cafea lângă geamul care deschide o priveliște aproape panoramică a orașului. A câta oară mă gândesc că nu e la locul ei clădirea de alături. Cât de frumoasă era zona unde locuiesc, fără ea. Privesc orizonul, mai mult soare astăzi. Timp potrivit pentru a face câțiva pași. Deschid telefonul și nu mă pot abține de la știri. Ascult ședința plenului Parlamentului. Apoi un apel de aproape o oră și o convorbire de voie despre toate și nimic. Foarte utile aceste momente.

Ies din casă. Mai multe gropi decât ieri. Doar constat. Ziua continuă cu căștile în urechi la Valea Morilor. Gânduri, idei, toate sunt mai clare în mișcare.

În seara asta mă culc mai devreme. Mda, de multe ori îmi spun asta. Nu mi-a reușit niciodată. Noaptea continuă cu recenzii la ultimele filme urmărite. După ce îmi termin această notă mai urmăresc niște recenzii. Până mă deconectez.

Vineri

Ziua de vineri e cea mai energică. Toate gândurile și planurile sunt într-o armonie perfectă cu timpul și agenda. În plus, ziua de vineri e ca o mantra universală a săptămânii. E ziua de luni a week-endului. E simfonia a 5-a a săptămânii. Multe am de făcut și în multe locuri de ajuns. O cafea pentru start și ies din casă grăbit.

Pun pe pauză gândurile despre „reproducerea de primăvară a gropilor” și merg în oraș.

Astăzi e o zi când toată lumea zâmbește sau te sună, iar primul lucru pe care îl auzi în ureche e „Azi e vineri, ce facem diseară?”

Mi-aș fi dorit să ajung la București în acest week-end, mă tot gândesc de săptămâni, gândul că iar amân plecarea nu-mi dă pace, dar nu stau să regret, reușesc să-mi pun căștile și să alerg prin Herăstrău toată vara. în această seară în schimb voi cunoaște multă lume bună. Un nou prilej de socializare pe viu, nu pe rețele.

În față e un week-end care abia începe și care va crește în intensitate pe note tot mai ridicate până ajunge la cea mai stridentă, luni.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG