Nascută la 4 noiembrie 2006 în orașul Chișinău. Elevă în clasa IV-a la Liceul Mircea Eliade.
Luni
Dimineață am mers la liceu. E penultima zi de școală în acest an. Absolv clasa a IV-a. Patru ani ani de treaptă primară, care au trecut la fuga. Rămân în urmă amintiri frumoase. La început a fost greu, nu cunoșteam pe niciunul dintre colegi, aveam foarte mult de învățat și îmi părea foarte greu. Nu era deloc ca la grădiniță și nici cum îmi închipuiam că poate fi la școală. Îmi amintesc că uneori dimineața plângeam și nu voiam să merg la școală. Dar învățătoarea, care este cel mai frumos om pe care l-am cunoscut în acești patru ani de școală, m-a încurajat și m-a ajutat să depășesc perioadele grele. Mi-am făcut repede prieteni în clasă și așa a început să-mi placă școala.
Azi mi-a căzut un dinte. De fapt, l-am scos singură, pentru că se clătina de mai multe zile. Îl voi pune seara sub pernă, ca Zâna Măsăluță să-mi aducă ceva, deși, cred, că părinții îmi pun de fiecare dată bani sub pernă, când îmi cade câte un dinte.
Marți
Azi am mers cu colegii de clasă la teatru. Un spectacol despre o prințesă și un porcar, de Hans Cristian Andersen. Când am revenit în clasă, am găsit o surpriză. Părinții ne-au organizat o petrecere de sfârșit de an școlar - în clasă era o masă cu tot felul de fructe și dulciuri. Profesoara ne-a îndemnat să punem întro cutie câte o amintire din clasele primare. Eu am pus o fotografie făcută la cetatea Sorocii, din clasa a treia, când am mers în execursie cu colegii de clasă. Doamna profesoară ne-a promis să deschidă cutia cu amintiri, atunci când noi vom absolvi liceul.
Seara mi-am pus dintele sub pernă, dar Zâna Măsăluță nu mi-a adus nimic. Mama mi-a zis că probabil asta pentru că nu mai cred în Zâna Măsăluță. Dar eu mai cred în ea.
Miercuri
De azi începe Vacanța! Dar a trebuit să merg la școală. Directorul liceului ne-a promis că vom avea o zi de vacanță în plus. De ce atunci trebuie să mergem la școală? La insistența părinților am mers la careul școlar, care s-a desfășurat la liceu, acolo, unde învață clasele superioare. Absolvenții erau îmbrăcați frumos și fericiți. Noi, însă, ne-am plictisit de tot în spate. Era foarte cald. Și foarte gălăgios. Nu auzeam și nu vedeam nimic din ceea ce se petrecea la careu. Bujorii pe care i-am luat de acasă să-i dau învățătoarei s-au vestejit până s-a terminat careul și nu i-am mai dăruit.
Seara mi-am pus din nou dintele sub pernă. Am făcut și ordine în camera mea, dar Zâna Măsăluță n-a venit. Probabil din cauză că dintele era unul cariat.
Joi
Prima zi de vacanță. Insoțesc doi prieteni din măhala la cireșe. La casa vecină, unde nu locuiește nimeni, este un copac de cireșe, care dă în ograda noastră. Și noi în fiecare an ne urcăm în acest copac și mâncăm cireșe. Aproape ca în Amintirile din copilărie ale lui Ion Creangă. Numai că nu vine nimeni să ne fugărească.
Vineri
Am stat toată ziua cu prietenii mei în stradă. Am așternut pe jos, am adus motănașii și ne-am jucat dea mama și copilul. A fost tare interesant. De când ne-am mutat cu părinții la casă la sol, într-o suburbie a Chișinăului, e tare interesant. Am vecini de seama mea în măhala, cu care ne plimbăm cu bicicletele, jucăm fodbal, volei și ne întrecem la fugă. Uneori, seara, povestim istorii de groază.
Abia aștept, în zilele următoare, să merg la țară, la bunici, și să petrec zile frumoase cu verișorii mei.